Venera 18

- Și... dacă, cine știe de ce, ne prinde în flagrant, cu pula-n gura ta?

- O să creadă că ți-o sug, nu-ți face probleme, că din unghiul ăla n-are cum să se prindă, decât dacă vine lângă noi, să vadă ce facem. Știe că tu nu, așa că n-o să se apropie.

- Pui mic, colega și prietena ta!...

- Exact! Hai, lasă conversația și... fute fata!

O simt cum se slobozește, iar Venera n-are, ca de obicei, nici o jenă ca să mă anunțe. Mă întreabă:

- Vrei să termini acum, sau îți păstrezi vlaga pentru mai târziu, după ce mâncăm?

- Nu știu, iubito, de voi depinde! Nu știu ce vreți, ce aveți chef să faceți!... Pe tine, când ești singură, te știu. Acum, în schimb, când ești în echipă, habar n-am!

Venera strigă:

- Al, sunt gata!... Mai vrei?

Apare în tocul ușii Alexandra:

- Hai să-l lăsăm să-și tragă și el sufletul, că prea l-am exploatat!...

Venera sare de pe pula mea și imediat, coboară și începe să... „se spele pe dinți". Vâzând ce face, intervine și Alexandra, motiv pentru care, conform obiceiului, pula mea devine mică, mică, însă foarte bine curățată. Alexandra mi se uită în ochi:

- Tipule, ești fantastic!... Nu aș fi crezut că se poate așa ceva!... Majoritatea chiar visează s-o facă așa, cu două sau chiar mai multe!...

Răspund, râzând:

- Și eu, în adolescență, credeam că... mamă, ce chestie, până am dat, tot așa, de o pereche și m-am lămurit. Atunci chiar m-am și îmbătat, de nervi și disperare și tot degeaba!... Imediat ce le-am luat în camere separate, am rezolvat problema...

Se aude interfonul, așa că fetele sar din pat, iar Alexandra se dezbracă imediat și-i pasează halatul Venerei. Menționează:

- Vezi că ai cardul în buzunarul de la piept!

Alexandra este tot așa, lipsită de pilozități, însă evident, ca și la Venera, cu ele în creștere, însă nu peste tot, ci doar o fâșie centrală deasupra intrării, unde, ca particularitate, și-a lăsat să se contureze vârful unei săgeți. Deh, fiecare cu ideile lui!...

Dacă tot este să mâncăm, cunoscându-i meteahna Venerei, îmi trag chiloții pe mine. Văzându-mă ce fac, Alexandra își exprimă uimirea, pe muțește, uitându-se întrebător la Venera. Zâmbind, Venera îi explică:

- Știe că dacă este complet dezbrăcat, eu am o obsesie, știi tu!...

- Mon Dieu!...

Râde, cam strâmb...

Mâncăm și normal, trebuie să suport garagața fetelor că... după fasole, chestii...

Le explic că, data trecută, chiar n-am avut probleme. Nu mai comentează, văzându-și de feliile lor de pizza.

Venera, fată orientată, se întrerupe și dă o fugă la bucătărie, revenind cu o cutie de bere neagră, Silva, de care-mi place mie. O gratulez cu un „sărumâna", apoi mă ridic și-mi iau, din bar, o halbă.

Venera este siderată:

- Vaaaaai!... Mă scuzi!... Ce toantă pot să fiu!...

Râd, apoi:

- Venera, vreau să te pun pe drumuri!...

Se uită la mine, întrebător. Continui:

- Scoți de la frigider o bucățică de unt, cam cât un supozitor, îl pui pe o farfurioară și mi-l aduci, please!...

- Scuze, pentru ce?!?

Zâmbesc, pe undeva, probabil, malefic:

- Pentru curulețul Alexandrei!...

Alexandra, aflând ce-mi trece prin cap, sare ca arsă:

- Jamais!... Nu te-apropii de mine, că nu știu ce-ți fac!...

Râd, sincer:

- Pui mic, nu te indigna, înainte de a experimenta!...

- Nu vreau!... Clar?...

Zâmbind, mă uit în ochii ei:

- Puiule, pe tine, cu siguranță, te-a abordat cineva care... nu prea știa ce face!...

- Astea-s povești!...

- Lasă-mă să-ți arăt că se poate și altfel, chiar dacă ție, spre deosebire de Venera, nu-ți plac durerile!...

Ochii ei albaștri, frumoși, devin întunecați. Mi-e clar că s-a încrâncenat!...

- Fată scumpă, dacă o facem la nervi, n-o să fie bine, așa că astăzi, renunțăm.

Este, se vede pe ea, copleșită. O podidesc lacrimile. Venera nu mai prididește s-o mângâie pe spate... Cu o voce plăpândă, se confesează:

- Eram mică, doar treisprezece ani, iar ei erau trei... Nu le-a luat mult ca să-și dea seama că sunt virgină... S-au speriat, dar erau prea întărâtați, așa că mi-au băgat-o acolo... Usturimi și dureri ca alea, nu mai simțisem niciodată!... Nu mi-au făcut nimic altceva, decât acolo... Oricum, a fost groaznic!... Nu, nu m-au rupt, că n-a curs sânge, însă eram plină, mânjită de propriile mele fecale...

La sfârșit, cel mai mare dintre ei, capul răutăților, elev la liceu în ultimul an, m-a așezat pe genunchii lui, cu fața în jos și a început să mă bată la fund. Rău, rău de tot, iar eu, nu puteam țipa, pentru că un prieten de-al lui avea grijă să-mi țină mâna la gură, dându-mi, din când în când, palme și pumni peste ceafă... M-au amenințat că, dacă spun ceva acasă, data viitoare o să fie... altfel, cu mult mai rău pentru mine...

Deh, copii tâmpiți, făcând gesturi abominabile!...

Simțind acea presiune specifică după consumul de bere, îi fac semn, discret, Venerei. Asta, fată orientată, o pune pe Alexandra să se lungească pe canapea, explicându-i că noi mergem la baie, ca să facem un duș... Alexandra, după părerea mea, este prea anesteziată, sau plecată în lumea ei...

Eu, realmente îndurerat de povestea Alexandrei, îi comunic Venerei:

- Iubito, dacă asta se prinde, te omor cu mâna mea!... Fata-i traumatizată!...

O simt și o văd pe Venera că se învârtoșează:

- Dar ce, n-am și eu traumele mele?!?... Că doar știi bună parte dintre ele!...

Urina curge lin, pe fața și în gura Venerei, apoi, ritualul cu părul și... spălarea pulii, coaielor, flocilor, de către... „sclava" mea!... Nu sunt incidente și, culmea, reveniți în sufragerie, constatăm că Alexandra... doarme!...

O lăsăm, timp în care noi ne uităm la nu mai știu ce program TV, consumând din minunata licoare a Venerei - coniacul ei preferat...

Esențial este că suntem toți bine, cu bune și cu rele, căci... asta-i viața!...

Poate că... VA URMA