Jeanina

Nu este prea devreme, însă nici prea târziu... Este aproape unsprezece dimineață...

Sunt în mașină, foarte aproape de domiciliul „propriu și personal"...

În stația de pe marginea drumului o văd, surprins, pe Felicia - fata de optsprezece ani a prietenilor mei!... Ce Dumnezeu?!?... Pe asta o duc părinții pe unde are treabă sau interese, sau chef!... Sunt tare mirat - frânez, semnalizez și trag pe dreapta, lângă ea.

Mă întind și deschid portiera din dreapta:

- Hai, frumusețe, urcă!...

Fata se conformează, apoi... am un șoc!... Nu este Felicia!... Cataracta, bat-o vina!...

Îmi zâmbește - poate că mă simte că... am o problemă!...

- Copile, iartă-mă!... Te-am confundat cu fata unor prieteni!... Oricum, zi-mi unde vrei să ajungi, că te duc!...

Râde:

- Hai că-mi place „gipanul" tău și nici tu nu ești de aruncat!...

Doamne, cât tupeu adolescentin!...

- Fumoaso, de... „gipan", n-am ce spune - are mai puțin de doi ani! Și... a fost virgină!... Râd.

Zâmbește, apoi îmi spune o chestie din care nu prea știu ce să înțeleg:

- Înseamnă că ești bogat!... Ai bani, dacă ți-ai luat mașină nouă!...

Mi se-nvârte capul cu o tornadă de gânduri, un curcubeu de impresii - trebuie să dau o replică, implicit, eventual, s-o dau jos din mașină...

- Puștoaico, „englejii" au o vorbă: sunt sărac, deci mă îmbrac scump!... Te-ai prins?!?...

Râde:

- Hai că, la câți bani învârte tata, chiar că n-are importanță!...

Mă învârtoșez:

- Hai, pițipoancă mică, zi-mi, unde te duc?...

Este, clar, supărată:

- Nu sunt pițipoanca nimănui!...

O întreb:

- Vrei să trag pe dreapta?...

Se uită la mine, cu ceva ură amenințătoare-n priviri:

- Și să... ce?!?...

- Redevii... „pietoancă"!...

Se încruntă:

- Chiar așa de rău poți să fii?!?... Nu ți-e milă și ție de fata asta care ar putea fi copilul tău?!?...

Mă gândesc să-i zic o măgărie, că nu-mi aduc aminte s-o fi futut pe mă-sa, dar... mă abțin. Sunt prea bătrân ca să nu încerc să dau dovadă de ceva înțelepciune... Schimb total registrul:

- Bagă și tu pe tableta din bord adresa la care vrei să ajungi.

Râde:

- Miami, U.S.A. Tocmai ce mi-au dat viza!...

Redevin rău:

- Dar ce, frumoaso, s-au terminat băieții din România?!?...

Zâmbește, apoi, cu o față serioasă:

- Mie-mi plac bărbații!...

Vorbele-i sunt însoțite de un gest care chiar că mă pune pe gânduri. Își pune palma pe genunchiul meu. Sunt așa, cam într-o rână - de bani, din ce mi-a zis, n-are nevoie. De arătat, arată de la bine-n sus - Blondă, ochi verzi, nas drept și bine proporționat pe ovalul feței, gură senzuală, dar nu „bot de rață" cum se cam practică-n ultimul timp, țițiloance, din ce-am văzut, destul de bine dezvoltate, însă nu lăptării, iar fundul și cracii sunt... futabili, ca să mă exprim„artistic"...

Mă gândesc dacă nu cumva vrea să facă mișto de mine... Îi spun, pe un ton serios:

- Bagă adresa, că mai am și ceva treburi azi!...

Mă insultă, voit:

- Ce bătrân ești!... Nu mai ții la garagață!...

Sunt destul de dezorientat - n-am mai auzit pe nimeni, dintre tineri, să folosească expresia asta!...

Insist:

- Bagă adresa aia!...

Ca orice copiliță, îi fug degețelele pe tastatura de pe ecran de zici că-i la curse!...

Îmi dă raportul:

- Sunt opt virgulă cinci kilometri și ajungem în șapte minute.

Tot ea:

- Dar... nu mă lași în fața casei, pentru că vreau să te mai întâlnesc!

Îi întind mâna dreaptă și facem cunoștință. Este Jeanina. Îmi povestește că dă bacul anul ăsta și că, dacă iese cum vrea ea, merge la college, university, chestii, în state. Tac-su o susține, așa că banii nu sunt vreo problemă.

Deja taică-su a întins niște antene. Vrea să cumpere un apartament mititel chiar pe lângă locul unde urmează să studieze mititica - nu vrea s-o lase în cămin, că a cam auzit el ce orgii se petrec pe acolo. Știe că nu mai este fată mare, însă n-o vrea drogată, sau abuzată, cine știe cum...

Dacă drumul n-ar fi atât de scurt, la câte turuie, cred că aș apuca să aflu și ce număr poartă la pantofi!...

Brusc, se întrerupe și-mi ia panoul central al autoturismului la prelucrat. Intră pe telefon și formează un număr - începe să-i vibreze poșeta. Îmi zâmbește:

- Când vrei să-mi dai o cafea, că știu că așa se zicea pe vremea ta, sună-mă!...

Fără vreun alt preambul, se repede și-mi trage un pupic pe obraz. În continuare, zglobie, râzăreață:

- Te-aș pupa eu și-n altă parte, da-i prea multă lumină și... cine știe cine ne vede!...

Devine atentă la ce se întâmplă afară:

- Lasă-mă aici!

Opresc, coboară și, înainte de a închide portiera, îmi spune:

- Sună-mă! Oricând, la orice oră!...

Să vezi ce glumă-i fac!... Doar e puștoaică, sigur doarme bine!...

...................

Este încă întuneric. Mă uit la ceas, două și câteva minuțele. Pun mâna pe telefon și-l sun pe Jean.

Culmea, după ce sună doar de două ori, îmi răspunde... Jeanina!

Îmi spune pe nume, din prima. E clar că atunci când a sunat de la mine și-a salvat și ea numărul. O întreb:

- Ce faci, trotinetă mică?...

- Pardon! Dacă mă iei cu de-astea, sunt bicicletă!...

Râd, ce să fac? Habar n-am de unde mi-a venit ideea unui asemenea apelativ!

Tot eu:

- Deci, ce faci?

După o scurtă pauză:

- Ce să fac, uite, îmi sug degetul și mă gândeam la tine!...

- Pâi, dacă tot ai ce suge, de ce te mai gândești la altcineva?!?...

- Hai, hai, nu fă pe prostul, că s-ar putea să rămâi așa!...

- Ce vorbești, ciufulici?!?...

Iar se face pauză:

- Nici tu n-ai somn?

- La vârsta mea, e normal. Tu însă...

- N-auzi că-mi sug degetul?!?

- Și, te ajută?

- Nu!... Mă excită!...

- Ție mintea nu-ți merge decât la prostii?!?...

- Și cam ce-ai vrea să discut cu tine, despre informatică?!?...

E momentul să fac eu o pauză, apoi:

- Băi, n-oi fi eu vreun calificat, dar, totuși, nici tabula rasa nu sunt!...

Iar e pauză și, noapte fiind, e multă liniște. Are o voce cam răgușită:

- Auzi, te poți strecura să ieși din casă?

- Și să... ce?

- Scoate-mă la plimbare!...

Mă gândesc că singurul risc este să se trezească nevastă-mea și să constate că sunt absent, atât eu cât și autoturismul din dotare, însă, cum mă știe „noctambul", cel mai probabil o să-mi dea un sunet, să mă-ntrebe pe unde umblu. Îi voi răspunde, ca de obicei, însă, de data asta, fără ca s-o mint:

- La curve!...

Jeanina îmi adresează un:

- În zece minute, mă iei de acolo de unde m-ai lăsat! OK?

- OK!

Închide, fără salut, bonjur, futu-te-n cur, chestii...

În nici opt minute sunt la locul cu pricina, cel puțin așa aproximez. E pustiu. Apare, din întuneric, o umbră și trage de mânerul portierei. Canci! Că toate-s încuiate!. Recunoscând nasul, că altceva nu se prea vede de la gluga pe care și-a tras-o pe cap, de zici că-i Robin Hood, descui.

Intră și trage, rapid, de centura de siguranță:

- Hai să mergem!... Fă stânga!...

Aflu mai târziu că tac-su, obsedat de hoți și tot felul de lichele, are instalate, pe stâlpi, pe garduri, o droaie de camere de înaltă rezoluție și-și păstrează înregistrările timp de șase luni...

- Și tu, cum ieși din casă?!?...

Râde:

- Ca toți adolescenții!... Ies pe fereastră, apoi mă strecor prin unghiurile moarte, că mai știu și eu câte ceva, chiar dacă mă vezi blondă!...

Aproape că ieșim din localitate, când o-ntreb:

- Pui mic, unde te duc?

Râde:

- Oi fi arătând eu ca vreun pui, vreo puicuță, ceva, dar să știi că sunt ditamai găina!...

Ricanez:

- Băi, tu vrei să mă sperii!...

- Nu! Vreau să mă frigi!... Să mă fierbi!... Să-mi las, naibii, degetu-n pace!...

Nu știu dacă este momentul, sau chiar cazul, dar eu tot o întreb:

- Fata mea, totuși, ce cauți tu cu un biet boșorog, când arăți cum arăți și nici proastă nu pari a fi?!?...

- Hai că-ți spun eu ce caut, mai încolo!... Tu caută un refugiu, ceva și trage-acolo!...

Găsesc un loc unde scot mașina de pe carosabil. Este departe de clădiri și vederea, de jur împrejur, este la peste cincizeci de metri. Sting toate luminile, însă nu opresc motorul.

O avertizez pe Jeanina că s-ar putea să mă sune nevastă-mea, să întrebe ce-i cu mine și că sper ca să aibă bunul simț și să tacă. Râde:

- Doar nu crezi că am de gând să-mi bag picioarele-n familia ta și, după aia, să mă simt obligată să te iau de bărbat?!?...

Tot ea:

- Hai, trage de scaun în spate, că n-am chef să mă lovesc cu capul de volanul tău, chit că-i îmbrăcat în piele!...

Dacă tot facem mișto, îi răspund:

- Maneta nu te interesează? Și ea este din piele și mai are și buton!...

Se uită la mine zâmbind, însă, pe undeva, cu milă:

- Băăăăi!... Dac-ai vedea tu câte vibratoare am eu, care mai de care mai sofisticate!... Ce-ți închipui, că am nevoie de o manetă?!?... Râde:

- Hai, dă-ți jos țoalele astea, că vreau s-o facem!...

Îmi dau seama de-o chestie:

- Corcodușă mică, nu vrei tu, mai întâi, să dăm o fugă până la o benzinărie, să iau prezervative? N-am nici măcar unul!...

Iar se uită-n ochii mei, apoi râde:

- La cum ești tu și cum arăți, sunt sigură că nu arunci cu ea prin toate gardurile!...

Se gândește un pic, apoi, cu un soi de răutate:

- Dacă ți-e de mine, inclusiv Sida se tratează astăzi, așa că... hai la treabă!...

Mă întreabă:

- Ți-a mai supt-o vreuna cu piercing în limbă?

Scoate limba și-mi arată. Continuă:

- Să vezi ce bine o să te simți!...

Văd că fata-ncepe să-mi promită marea cu sarea, iar eu tot nu pricep de ce m-a ales pe mine!...

Îmi las pantalonii și chiloții în vine, las spătarul mult pe spate și încerc să mă așez cât mai comod, în așteptarea mângâierilor orale. Canci!

Sare și-mi încalecă piciorul drept, apoi, cu dexteritate, începe să-mi descheie nasturii de la cămașă.

Profit de moment și o apuc cu amândouă mâinile de plete, apropiindu-i gura de a mea. Ne sărutăm, însă, din ce simt eu, n-o prea dă entuziasmul afară din casă...

Începe să mă sărute pe piept, aplecându-se, strecurându-se pe sub volan. O simt cum își înfige unghiile în lateralele bucilor curului meu, un pic cam tare...

Cu gura, deja, este pe undeva pe sub buric, delectându-se cu flocii mei cei netunși. Mă prinde, din lateral, de baza pulii, de rădăcină, cu dinții și mă tot mușcă, nedureros. Între timp a renunțat să-și mai țină ghearele-nfipte în bucile mele și, cu dreapta, mă trage de pielea din capul pulii, iar stânga-mi cântărește coaiele. Nu sunt încă-n cine știe ce erecție, însă nici moale nu mai sunt.

Mă prinde cu buzele de capul pulii și începe, cu biluța din limbă, să mi se plimbe pe partea cu sfoară a pulii, dând drumul și la ceva mârâieli vibratoare.

Sunt conștient, din ce-mi face, că are ceva kilometri de pulă suptă la activ - se pricepe, fata!...

Mie, în continuare, îmi bâzâie prin cap aceeași întrebare: ce caută asta cu mine?!?...

Oricum, revin, rapid, cu picioarele pe pământ. Sună nevastă-mea:

- Da, iubire, sărutmâna!

- Ce faci, golanule, pe unde umbli?!? Bună dimineața!...

- Ei, mă plimb și eu prin zonă și dau la buci cu-o puștoaică!...

- Da, da!... Sigur!... Vrabia, mălai viteazul!... Hai, vino acasă, că ai golănit destul! Ești bine, sper!...

- Da, frumoaso! Stai liniștită! Hai, dormi! Pa, sărutmâna!...

- Bine, pa!

Jeanina a fost cuminte ca un șoricel - nici măcar pula nu mi-a mai lins-o!...

Și-o scoate din gură și, uitându-se-n ochii mei, mă întreabă:

- Trebuie să pleci?

Zâmbesc:

- Fii femeie serioasă! N-o să ne mai deranjeze!

Revine la ce făcea, doar că acum, cu mâna dreaptă, începe să-mi tragă de pielea pulii înapoi, în timp ce cu buzele mi-o suge, uneori chiar zgomotos. Alternează linsul cu suptul.

După mai bine de douăzeci de minute, o simt că este deja obosită, sau plictisită - habar n-am! Îmi spune:

- N-am să pot să te termin așa!... Trebuie s-o facem ca lumea!...

O înțeleg, mai ales că spațiul de sub volan nu este cel mai comod din univers...

Își reia locul din dreapta, apoi se apleacă, se descalță de adidași, se descheie la jeanși și și-i dă jos, împreună cu chiloții.

Își pune mâna la bucile pizdei, rase, ca la toate puștoaicele de azi și nu numai. Comenteză:

- Vai, ce m-am udat!...

Ca maimuțica, mă încalecă și, lejer, își ghidonează capul pulii la intrarea în fofoloancă. Se lasă ușor, apoi începe să se zgâlțâie, stânga, dreapta, în față, în spate, se arcuiește, ocazie cu care, apucându-se greșit de volan mai și claxonează, nu de alta, dar ca să atragă atenția asupra noastră. S-a speriat:

- Gata!... Hai să plecăm de-aici!... Mi s-a făcut frică.

O întreb, de-a dreptul derutat:

- Și ce faci, mă lași așa, neterminat?!?

- Hai măi să mergem!... Te termin eu, mai încolo!... Hai, te rog!... Zău că m-am speriat!...

Profit de faptul că autoturismul este prevăzut cu cutie de viteze automată, așa că-mi strecor degetele de la mâna dreaptă între cracii Jeaninei, căutându-i lindicul. Mă gratulează:

- Ahh, ce bine!...

Mă recompensează și ea, punându-mi mâna pe pulă care, deja, este aproape în stare de repaus. Se strecoară pe sub diagonala centurii și-mi pune buzele și limba pe carici, readucându-l la viață...

Nu merg tare și nici nu este trafic. O întreb:

- Gata, ți-a trecut spaima? Pot opri?

Mârâie în sens afirmativ, așa că mă retrag de pe șosea și, pentru siguranță, aprind luminile de avarie.

Nu apuc să-mi scot bine centura, că Jeanina este, deja, călare pe mine, cu pula-n pizdă, gemând:

- Da, tăticule, da, acolo!... Da, da tată! Îmi placeeeee!...

Și mie-mi place că, în sfârșit, are orgasm. Singura chestie care nu-mi convine este că mă ia cu... tată!... Incestul nu mi-a fost niciodată vreo chestie apropiată...

O prind de șolduri, apăsând-o pe carici, apoi o trag în sus. Pricepe imediat ce vreau de la ea, șa că se ridică și se lasă să cadă, repetând, obsesiv:

- Da, da, da, da, daaaaaa!... Dddddaaaaa!... Da!...

Gata - îmi dau și eu drumul la sloboz. Nu i-am cerut permisiunea, recunosc, însă după cum mă îmbrățișează și mă ține acolo, mi-e clar că nu se aștepta să ejaculez în altă parte...

Mă simte că am devenit prea moale ca să mai stau înăuntru, așa că, sprințar, se ridică și-și reia locul, ținându-și palma căuș în dreptul pizdei. Mă întreabă:

- Șervețele, ceva?

Eu sunt deja cu un pachet de șervețele umede, pentru bebei, în mână. Mă roagă:

- Îmi scoți și mie unul, te rog?

- Câte vrei, puiule, câte ai nevoie!...

În sfârșit, trecem la refacerea ținutei. După ce se termină de aranjat, oftează:

- Îți mulțumesc mult, tăticule!...

Cu cea mai mare plăcere, puștoaico, dar nu-mi mai spune tată, că mă faci să mă simt prost!...

O simt că se uită-n dodii. Apoi, tot ea:

- Să-ți spun, să... nu-ți spun?...

- Acum, zi-mi! Știi bine vorba cu pisica și curiozitatea!...

Face o pauză destul de lungă:

- Bine, îți spun, însă numai dacă-mi promiți că nu faci sau zici ceva!... Rămâne doar între noi!...

- Bine, femeie, îți promit! Sau vrei în scris?!?...

Rămâne serioasă:

- M-ai întrebat de ce am ales să merg cu tine!...

Să nu mă înțelegi greșit!... Să mă asculți până la capăt!...

Dau din cap, aprobator.

- Din răzbunare! Ca să mă răzbun pe tata!...

Vede că fac o față mirată. Zâmbește strâmb, apoi continuă:

- Eram o fetiță de nici patru ani când tata a abuzat de mine. În mod normal e un tip în banca lui, cum se spune, doar că la băutură devine violent și abuziv. Când venea seara acasă, cu capsa pusă, o lua pe mama la omor, apoi o băga în dormitor și o viola, că nu prea cred că-l lăsa de bună voie, după ce-i înmuia oasele!...

Nu știu cum se făcea, dar mama era destul de vocală. Striga, îl făcea nemernic, rău, lucruri de-astea, urâte, iar el scotea niște sunete de ziceai că-i un porc care grohăie...

Totul a început când, tot așa, auzind-o pe mama țipând, am intrat peste ei în dormitor.

Acum, normal, realizez că-i pusese maică-mii picioarele pe umeri și o regula, însă atunci nu mi-am dat seama ce-i face.

Văzându-mă, maică-mea a strigat la mine să ies.

Am ascultat-o, că eram cuminte. Însă, după ce nu s-au mai auzit zgomote, l-am văzut pe tata că iese din dormitor și se duce la baie. Atunci am făcut greșeala să merg după el și să-l întreb de ce a necăjit-o pe mama. Era în pielea goală. Văzând că sunt eu, a rămas cu spatele la mine. L-am întrebat ce i-a făcut lui mami. Mi-a răspuns, într-un târziu, că i-a dat să se joace cu cocoșelul. Eu, normal, ca orice copil la vârsta aia, l-am întrebat:

- Care cocoșel?!?

Nu aveam animale. Atunci s-a întors și mi l-a arătat. N-am înțeles eu mare lucru, însă tata m-a luat și m-a dezbrăcat, ca să mă spele...

- A dat drumul la apă în cadă, punându-i dopul, ca să se umple. Deja știa ce mult îmi place să mă joc în cadă...

Nu-ți mai descriu în amănunt ce mi-a făcut și ce m-a pus ca să-i fac eu lui, de-a lungul anilor...

De-abia pe la zece ani am început eu să înțeleg cam ce-i cu jocurile alea - a trecut la șantaj și la mită.

Aveam deja paisprezece ani când am reușit ca să-mi adun curajul și voința de a-i putea spune nu. Mai mult, am început să-l șantajez eu pe el!...

De-aia mă și vrea plecată de acasă!...

Mă roade curiozitatea:

- Bine, dar mama ta?...

- Mama a murit când eu de-abia împlinisem opt ani! Un cancer urât!...

- Și, eventual vreo altă femeie?

- Probabil că da, însă nu a adus niciodată pe nimeni acasă... Am fost jucăria lui sexuală de acasă. Sigur mai făcea câte ceva prin oraș, sau treaba lui pe unde!...

- Și ce te-a făcut să accepți să pleci peste mări și țări?

- Simplu! Mi-e silă de el!... Oricum, nu plec înainte de a fi sigură că am suficienți bani pentru studii și ca să mă întrețin, plus locuință, că n-am chef să ajung ca să servesc pe la mese în America și să mă ciupească de fund toți retardații - nu-ți face griji, că la ce învârte el, nu-i fac mare pagubă!

Mă uit la ceasul din bord. Chiar că devine dubios dacă nu mă întorc acasă!

Jeanina coboară tot așa, strategic, în întuneric, pe lângă locuință, iar eu ajung, cu bine, acasă.

Nevastă-mea doarme dusă.

La despărțire, i-am promis Jeaninei că o s-o mai sun, însă nu prea curând.

Am lăsat să curgă două săptămâni, apoi, tot așa, noaptea, am sunat-o. Nu mi-a răspuns.

După ce am sunat trei nopți la rând, am renunțat. Nu mai știu nimic despre ea, plus că, normal, nici n-am chef de vreo complicație.