Draga

Informații despre Poveste
O relație pasageră.
2.2k cuvinte
4
3.1k
00
Împărtășește această Poveste

Marimea Fontului

Dimensiune Implicită a Fontului

Spațierea Fonturilor

Spațiere Implicită a Fonturilor

Font Face

Față Implicită a Fontului

Tema Lecturii

Tema Implicită (Alb)
Trebuie să Intră în Cont sau Fă-ți Cont pentru a vă salva personalizarea în profilul Literotica.
BETA PUBLICĂ

Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.

Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.

Click aici
Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori

DRAGA

Suntem în pat, amândoi, îmbrăcați!...

Bine, nu avem paltoanele pe noi însă, sigur, în ținutele cu care suntem echipați putem ca să apărem în public!...

Mai puțin încălțămintea!...

Mă gândesc la fetele alea pe care le-am futut, în poziția „capră" de atâtea ori, aplecate pe diverse piese de mobilier, punându-mi la dispoziție atât fofoloanca bagaboantă și dornică, cât și curul, gata pregătit cu sucuri futăcioase, să primească una mare bucată pulă, ca s-o onoreze cum se cuvine!...

Deh, Philly, phallus, chestii!... Cine „știe, cunoaște"!...

Erau cu mine și s-au prins, fraierii, că nu e vreo parascovenie paranoică!...

Ce era să le zic?!?...

Bag și eu, de „jmecher", textul:

- Orice nu știau trupele!...

S-a lăsat cu ceva homosexualism, lesbianism, masochism, toate... „pe hârtie"!...

Futai curat, ce pula mea?!?...

- Mai stai și pe-acasă, maestre!...

Nu căutați vreo logică în cele de mai sus, că nu e!...

Sunt, cu doi amici, în oraș, în căutarea unei piese de mobilier care să se potrivească în camera mea.

De ce am nevoie de consilieri? Nu, ei sunt pentru ca să mă ajute la cărat, dacă o să fie cazul și pentru ca să am și eu cu cine să „sărbătoresc evenimentul". Berea este deja la rece!...

Se pare că este ziua mea norocoasă!...

Găsesc dulăpiorul care-mi trebuie, chestie nu prea ușoară pentru vremurile pe care le trăim, marfă de export - ori are vreo defecțiune, ori face parte din marfa realizată suplimentar, „just in case"!...

Sunt vremurile socialismului multilateral dezvoltat!...

Cu transportul n-ar fi o problemă - marfa este ambalată, ca pentru export, însă, ajuns acasă cu ea, va trebui s-o asamblez!...

Instrucțiuni, ioc!...

După primirea șpăgii aferente, nenea vânzătorul, sau ce-o fi el prin magazinul de mobilă, îmi sugerează să mă duc până la birou, la ei și s-o întreb pe donșoara ingineră dacă mă poate ajuta în vreun fel...

Imediat ce dau cu ochii de ea realizez că da, sigur mă poate „ajuta"!...

Are părul lung, șaten închis, care-i cade în cascadă peste umeri, niște ochi căprui frumoși și expresivi, un năsuc tare bine proporționat pentru fața din dotare, iar gurița dotată cu niște buzișoare nici prea cărnoase, însă nici prea subțiri, numai bune de sărutat și de futut!...

Pentru câți ani are ea, undeva între douăjdoi și douăjcinci, țâțele îi sunt cam dezvoltate, însă treaba asta nu se vede, întrucât poartă sutien...

De-abia după ce intrăm în vorbă și se ridică pentru ca să caute ceva într-un dulap pot să văd că n-are cur de balerină, însă nici de bucătăreasă - este exact cât și cum trebuie, făcând raportul cu înălțimea...

Nici cu cracii nu stă rău, așa că, una peste alta, stau și mă-ntreb de ce Dumnezeu sunt eu la ea în birou!...

Mă chinui un pic și-mi reamintesc că venisem în căutarea unor instrucțiuni pentru montarea dulăpiorului...

Să reluăm!

- Sărutmâna!...

- Bună ziua, ce doriți?

- Am cumpărat un dulăpior, însă nu are instrucțiunile de montaj și... am înțeles de la un domn de la dumneavoastră că m-ați putea ajuta...

Îi înmânez hârtiile, să se lămurească femeia despre ce piesă de mobilier este vorba.

Se uită, apoi se ridică, așa cum vă povesteam puțin mai devreme și verifică dacă are, sau nu, ceva instrucțiuni.

Ghinion! N-are!...

- Vă descurcați, că doar sunteți bărbat și e imposibil să n-aveți vreun set de chei și șurubelnițe pe-acasă!...

Mă uit la ea cu o privire galeșă:

- Domnișoară, am eu pe-acasă tot felul de scule, știu și că... scula bună e pe jumătate meseriaș, însă... am senzația că la așa bunătate de dulap aș avea nevoie și de un tâmplar, sau, mă rog, cineva calificat, nu un niznaios, ca mine!...

Nu mai intru în amănunte cum discutăm, ne certăm, ne împăcăm, parlamentăm, cert este că reușesc, cu greutate și îndărătnicie, s-o conving ca să accepte ideea că la ora optșpe, la închiderea programului, subsemnatul o s-o aștepte la ieșirea din magazin pentru ca s-o conducă la domițil și s-o lase să-i dea instrucțiuni, ce și cum, că doar de-aia e inginer și știe ce și cum!...

Cum încă mai sunt câteva ore bune, iar eu, cum vă spuneam, sunt însoțit de prieteni, ducem dulapul acasă și, mai c-o bere, mai cu-n șurub, montăm „mastodontul" și-l punem pe poziție!...

Cu treizeci de minute înainte de ora critică îmi evacuez prietenii și plec la magazin, ca s-o aștept pe „mimoză"!...

Normal că am suficientă glagorie în cap ca să nu-i raportez frumuseții că dulapul este deja montat, pus pe poziție și cu sculele de muzică instalate, că n-oi fi prost!...

În schimb o întreb ce preferințe are într-ale băuturilor, chestie la care protestează vehement, că ea nu bea când face treabă!...

Îmi vine mie să-i spun că la treaba pe care urmează s-o facă nu se pune problema ca să fie absolut „free of alcohol" dar... mai bine tac!...

O cheamă Draga (dar nu și Olteanu-Matei) și e aciuată în București de pe undeva de prin Ialomița, de pe lângă Slobozia, venită inițial la facultate, apoi „naturalizată"...

Nu apuc să aflu mai multe pentru că deja suntem ajunși la mine acasă și urmează... surpriza!...

E cam căcată pe ea:

- Dacă l-ai montat, de ce ai mai venit să mă chemi?!?...

Nu e proasă, mi-e clar, că doar ce a trecut de la persoana a doua plural la „per tu", însă, ca orice gagică, se... „prostește" și ea!...

Schimb și eu macazul, că doar nu sunt la prima gagică pe care vreau s-o „agăț"!...

- Puiule, a fost suficient să intru în biroul ăla al tău și am făcut eforturi incredibile ca să-mi aduc aminte de scopul inițial al venirii mele!... Când ți-ai ridicat ochii și m-ai privit, m-ai făcut praf și pulbere!...

Se uită la mine și-mi aruncă un zâmbet, gen Mona Lisa:

- Băi da' ce vrăjeală ai!... Minți frumos, n-am ce spune!...

Cum încă suntem în picioare, mă apropii, o cuprind zdravăn, „tovărășește" de șold și-mi înfig limba-n gura ei, hotărât și fără ca să-i dau timp sau posibilitatea să protesteze...

Stăm așa, îmbârligați, un minut sau chiar mai mult, apoi, brusc, o las și-o întreb:

- Mai ai ceva de zis?!?...

Mi se uită în ochi, cu o față râzăreață:

- Nerușinatule!... Obraznicule!...

Întind mâna și-o ciupesc de sfârc, nu tare, dar nici moale, doar ca să mă simtă...

N-apucă să mă trosneasă peste mână, pentru că eu deja mi-am retras-o, pregătit fiind ca să parez vreo palmă ce mi-ar putea veni peste bot...

Îi comunic:

- Da, asta a fost o obrăznicie!...

Mi se uită în ochi, cu o mină serioasă:

- E cazul să plec!

Mă uit și eu lafel și o întreb:

- Draga mea dragă, tu cum vrei, bătută, futută și cu banii luați, sau vrei ca să ne comportăm ca doi oameni civilizați?...

Am debusolat-o, e clar!... N-are de unde să aibă habar că eu nu dau în femei și că nici nu fac amor, sau cum s-o chema ăla, cu forța!...

Revin, tot eu:

- Pui mic, ia te rog un loc și zi-mi ce vrei să-ți aduc de băut!...

Nu se mai uită la mine, dar face un efort și-mi răspunde:

- Din ce văd eu pe masă, înțeleg că ai bere...

Mă duc la bibliotecă și deschid dulapul cu băuturi:

- Lasă berea, că pe asta am băut-o cu prietenii în timp ce montam mobila!... Oricum, mai am, dacă vrei, pentru că i-am dat afară ca să vin și să te conduc pe tine!...

Revine și mi se uită iar în ochi:

- Dă-mi ce bei și tu, dar ai grijă, nu suport să am de-a face cu oameni beți!...

Cum nici eu nu suport ca să am de-a face (în sensul acela) cu femei bete, este cert că fata mă atinge la „lingurică"...

O întreb:

- Ce zici de un Campari?

- ... E bine...

Pun câte o porție „zdravănă" de campari, în două pahare, apoi încep să fac pe fata-n casă și eliberez camera de sticlele și paharele rămase din vremurile când montam minunatul obiect de mobilier.

Nu trec mai mult de cinci minute - sunt un tip operativ.

Nu s-a atins de băutură - a stat, pur și simplu, în fotoliu.

Tot eu:

- OK, gata, scuze pentru întrerupere, dar nu mă omor după balamuc!...

Muzica este în surdină, iar noi sorbim din pahare.

Storcesc în scrumieră ce a mai rămas din țigară, apoi mă ridic și-i întind mâna frumoasei.

Reveniți la felul cum am început povestea, suntem, cum spuneam, în pat...

Pentru ceva mai puțin de un minut stăm amândoi întinși pe spate, apoi Draga se-ntoarce și, ușor, își pune mâna pe pieptul meu, următoarea mișcare fiind că-și ține părul ridicat și mi se apleacă direct pe gură - ne luăm limbile la trântă!...

Între timp, mie, ca băieții, mi se cam face pula beton, dar stau cuminte și aștept să văd ce și dacă Draga mai are și alte inițiative...

Și are!...

Următoarea mișcare e că-mi umblă la cureaua de la pantaloni, apoi trebuie să-mi ridic curul de pe pat ca să mă poată trage de nădragi și de chiloți.

Rămân destul de repede fără ei, însă pulii mele n-apucă să i se facă frig, întrucât gurița Dragăi e fierbinte!...

Dacă tot e-așa de bună sugativă, o las pe Draga să-mi facă ce-mi face, iar eu trec la descheiat nasturii de la cămașă apoi, chinuit, mă debarasez de obiectul de îmbrăcăminte cu pricina, rămânând așa cum m-a făcut mămicuța mea.

În sfârșit realizez că și fata asta are o fustiță, o bluziță, ceva chiloței și vreun sutien.

Dau să mă apropii, să iau oareșce inițiativă.

Mă respinge, oprindu-se brusc din ce făcea (îmi sugea pula):

- Stai blând!... S-o luăm molcom!...

Personal, după cum înțeleg că provine din Ialomița, habar n-am de unde limbajul, dar nici nu-mi bat capul - sigur fata face garagață, însă n-are ce să mă deranjeze în chestia asta!...

Se ridică din pat și, eficient, se dezechipează, apoi revine la ce făcea - parcă v-am spus, îmi sugea pula!...

O mângâi pe păr, o masez, ușor, pe umeri, dar mai mult nu-i pot face, întrucât s-a așezat „strategic" în genunchi, între cracii mei...

Mă ține zdravăn, cu o mână, de cotorul pulii, iar cu gura face eforturi care, clar, sunt menite să mă facă să ejaculez.

Asta vrea, OK, dar nu când stau întins pe spate!...

Mă salt în cur, apoi, ținând-o de cap, o manevrez și ne întoarcem pe-o parte, eu făcând de așa natură încât căpșorul ei minunat să mi se sprijine pe pulpa interioară a picioruli - încep să dau din cur - o fut în gură fără ca s-o menajez în vreun fel. La un moment dat, se îneacă, însă nu slăbesc ritmul, sau adâncimea și nici nu poate să scape, întrucât ambele mele mâini sunt zdravăn îmbârligate cu pletele ei. Nu mă interesează, poate să și vomite, să-mi murdărească cearceaful, o s-o fut în gură până-mi dau drumul la sloboz, cât mai în gâtul ei, că sunt întărâtat!...

Gâlgâie și se vede din limbajul trupului că e disperată - și ce dacă?!?... O fut în continuare, cu ură parcă, chit că biata femeie nu mi-a făcut nimic!...

Doamneeeee!!!... Gata!... Mi-am dat drumul!... Gâlgâie, tușește, strănută, nu știu ce face, însă are ochii plini de lacrimi și i s-au înroșit!...

Mă liniștesc și eu și sar din pat - fug la baie. Îmi spăl cariciul, apoi revin în dormitor.

Mi se uită în ochi, zâmbăreață:

- Trebuia să te speli, sunt chiar așa de murdară?!?...

Cert este că mă simt „băgat în corzi"...

Mă duc și mă aplec asupra ei, o prind de ceafă și-mi împlânt limba în gura ei cea „păcătoasă" care tocmai ce mi-a supt pula și s-a „hrănit" cu slobozul meu!...

Rămânem îmbrățișați și, culmea, mă ia somnul...

Nu știu ce s-a întâmplat (ulterior, verificând, am constatat că este vorba de vreo douăzeci de minute) dar mă trezesc, cu Draga în brațe, care nici nu doarme, dar nici nu mișcă...

Doamne!... Eu am luat-o de curvă, iar ea este asistentă medicală!...

O întreb, simplu:

- Ce faci, pui mic?...

Recunosc că sunt într-o lipsă totală de idei!...

Închide ochii și se apleacă, masându-mi părul pubian...

Știu ce urmează, însă am și eu o... „datorie", că de-aia mi se zice că sunt bărbat!...

O iau de ceafă și, destul de brutal, o pun pe spate.

Între timp, ca la comandă, mi se scoală și pula, așa că, fără grabă dar nici încet, trec de labiile mari, de cele mici și ajung la vagin, pe care-l penetrez cu hotărâre, cu entuziasm, cu plăcerea aferentă...

Îi place și ei - e moale, primitoare, chit că ce primește e un pic cam prea mare!...

O pompez rău de tot și cum cracii ei sunt sprijiniți de umerii mei, nici nu prea are ce face!...

Încearcă ea ceva chestii cu mâinile, însă, la comanda „nu", se cumințește...

Îmi strecor mâna și-i palpez gaura curului - nu prezintă vreo „reacție adversă", însă cum suntem la prima cordeală, nu consider că ar trebui să insist - o las și continui să dau la buci...

La momentul „festiv" i-o scot din pizdă, mă ridic și o încalec pe piept, apoi i-o dau în gură.

O primește cu eleganță și are grijă să nu mă lase „murdar"...

Mergem împreună și facem un duș, apoi se scuză că trebuie să plece.

Are obligații, vreun prieten ceva, că nu pot distinge după multele inele pe care le poartă...

Îmi promite că, dacă mai apar piese de mobilier „deosebite", mă anunță.

Nu știu de ce, însă nu m-a căutat niciodată, iar eu, pur și simplu, n-am mai avut drum pe-acolo.

SFÂRȘIT

Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori
Te rugăm dă o notă poveste
Autorului i-ar plăcea feedback-ul tau.
  • COMENTARII
Anonymous
Our Comments Policy is available in the Lit FAQ
Împărtășește această Poveste

SIMILARE Povești

Frumușica O întâlnire nu tocmai întâmplătoare și lipsită de interes.
Alexandra 01 Ce ți-e și cu prieteniile astea dintre femei...
Anetta Când întâmplarea încurcă un program deja stabilit...
Jeanina O puștoaică se răzbună pe tatăl abuziv.
La mare cu Dora (prima mea soție) Amintiri de când am fost pe litoral.
Mai multe Povești