LORI - Una calda, alta rece...

LORI - La ce sunt bune nunțile

Uneori, pofta de însurătoare se răspândește ca gripa... Nu mai puțin de zece tipi și tipe pe care-i cunosc destul de bine sunt loviți, brusc, de ideea de a se căsători în aceeași vară. Unii se știu încă din vremea liceului, alții chiar sunt împreună încă de atunci, însă, totuși, să ai doar puțin peste douăzeci de ani și să-ți vină astfel de idei... Doar suntem în anii șaptezeci - vreau să spun, 1970, nu 1870!...

Și când mă gândesc, acum, după atâția ani, câți dintre ei au divorțat după numai puțin timp, suficient, însă, pentru mulți dintre ei să se fi ales și cu copii, care, săracii, n-au avut nici o vină că părinții lor s-au grăbit...

Oricum, am constatat că mersul la nuntă implică și posibilitatea de a cunoaște ceva verișoare de-ale mirilor, cu unele chiar putându-te distra.

În restaurant, la masă, am în preajmă câțiva tineri pe care-i știu, dar și pe alții pe care acum îi văd pentru prima oară... Din punctul meu de vedere, însă, interesantă a devenit o altă masă, relativ apropiată, unde un păr bogat, blond și ondulat, se revarsă pe lângă o față angelică, cu niște ochi albăstrui de-mi taie răsuflarea...

Nu prea pare ea naturală, dar, din păcate, cam așa se chinuie toate să se aranjeze când e vorba să participe la astfel de evenimente. În fine, asta este! Partea nasoală este că fata este însoțită de cei doi părinți, așa că... nu prea mă pot „mișca"... Nici măcar nu-mi pot da seama dacă are șaisprezece, optsprezece, sau câți ani o fi având. Oricum, prezența părinților îi face pe bondari să stea la distanță...

După vreo oră, mă hotărăsc să mă duc, totuși, să le cer permisiunea părinților s-o invit la dans. În cel mai rău caz, pot fi refuzat. Dar, dacă nu încerc, ce-am realizat?

Mă ridic, mă închei la sacou și mă îndrept către masa lor. Frumusețea îmi sesizează mișcarea și deja roșește, ghicind probabil motivul pentru care mă apropii. Cert e că am avut grijă, înainte, de câteva ori, să-i prind privirile și să-i zâmbesc discret...

Deci, mă prezint, menționând că întâmplarea face ca să fiu prieten, atât cu mireasa, cât și cu mirele, că ne știm încă de pe când eram elevi de liceu, apoi, direct, le spun de ce i-am abordat. Tatălui, se pare, nu-i pică tocmai bine, chiar se încruntă, însă, într-un final, îmi răspunde:

- Lori este cea care trebuie să accepte, sau nu. Oricum, noi o să-i respectăm decizia...

Fata se îmbujorează un pic mai tare, însă, fără nici un cuvânt, se ridică de la masă. Mă reped s-o ajut să-și tragă scaunul, apoi îi ofer brațul, ceremonios și iată-ne dispăruți pe ringul de dans. Din fericire, cârciuma este destul de mare și ringul de dans pe măsură, în același timp nu foarte aproape de masa părinților fetei.

Lori nu este din București, însă, începând din toamnă, își va începe studiile aici, fiind admisă la facultatea de stomatologie. Are ceva rude în București - de parcă prezența ei la nunta asta, împreună cu părinții, ar fi fost întâmplătoare - însă a hotărât și și-a convins și părinții, să locuiască la cămin, ca orice student normal și nici să nu dea ocazia să devină o pacoste pe capul rudelor de la București...

Din nefericire, n-am la mine nimic de scris, așa că nu-i pot lăsa numărul meu de telefon. Deja mă gândesc să dau o fugă la bucătăria restaurantului, sau la bar. E imposibil să nu o rezolv cumva... Îi spun lui Lori ce vreau să fac, însă ea mă oprește. Îmi spune, zâmbind, că este suficient să-i spun numărul și ea îl va ține minte...

Îi spun numărul, ea-l repetă, pentru confirmare, apoi îmi spune, simplu:

- S-a notat!

După patru melodii, o conduc pe Lori înapoi la masă. Nu vreau să-i oftic pe ai ei... Le mulțumesc pentru bunătatea de a mă fi lăsat să dansez cu fiica lor, cerându-le, totodată, permisiunea să o mai invit și mai târziu...

Acum, știți cum e - important este ca cineva să spargă gheața. Nu sunt deloc surprins când, după nici zece minute, apare la masa lor un tip pe care nu-l cunosc, iar Lori se ridică și pleacă să danseze. Întâmplarea face că am o vedere periferică de exepție, așa că observ că părinții fetei mă tot măsoară - cum beau, cum fumez, cum mănânc... Mă simt un pic lafel ca maimuțele de la grădina zoologică, dar, asta este!... Ce să fac? Zâmbesc și eu...

Partea interesantă este că după jumătate de oră, Lori nu s-a întors încă de la dans... Atât părinții ei, cât și eu, însă discret, încerc s-o identific în mulțimea de dansatori... Deodată, apare, singură, grabită și... sigur nervoasă, ca să nu zic furioasă, începând să-i turuie maică-sii ca o moară stricată. E clar că ceva s-a întâmplat...

Între timp, mă tot uit după gagiu, însă... pauză! Tipul, nicăieri! Deodată, îl vad pe tatăl lui Lori făcându-mi semn cu mâna, să mă apropii. Mă conformez. Tatăl, de-a dreptul furios, mă întreabă dacă, întâmplător, îl cunosc pe „jigodia de individ" care a luat-o pe Lori la dans.

Cum nu-l cunosc, mă roagă, politicos, să încerc să aflu de la prietenii mei, tineri, cine-i tipul și cum de a ajuns să fie invitat la nuntă. În sfârșit, îl identific. Este prietenul unui prieten, nu prea apropiat, dar care a avut ideea tâmpită să-l aducă aici... Deja ne este clar că individul a cam dispărut în ceață, așa că-l rog pe amic să se ridice și să vina cu mine, să-și ceară scuze în numele celui dispărut...

Așa facem. Conflictul este încheiat, problema, zic eu, rezolvată.

Mă întorc la masa mea, văzându-mi de ale mele, stând de vorbă cu băiatul și fata de lângă mine, care, normal, sesizând că ceva s-a întâmplat, vor și ei să știe ce și cum... Cum n-am detalii, tot ce pot să le spun este că tatal fetei l-a caracterizat pe individ drept jigodie.

După mai puțin de douăzeci de minute, o observ pe mama lui Lori făcându-mi semn să mă apropii. Mi-e și jenă, mă și enervează stilul de a mă chema ca pe cățel... Mă ridic și mă apropii. Doamna îmi comunică intenția lor de a pleca mai devreme, întrucât au un drum lung de parcurs cu mașina, așa că, dacă vreau și nu mă supăr, poate o mai invit pe Lori la dans - n-ar vrea s-o vadă plecată de aici sub impresia lăsată de nesimțitul ăla...

Zâmbesc și mă conformez. În timp ce dansăm pe ritmul unui blues, fata-mi poveșteste cum individul a invitat-o afară, pe terasă, luând-o apoi cu forța la mozolit, încercând să-i bage mâna peste tot, încercând s-o sărute. Când, până la urmă, l-a refuzat ferm și brutal, tipul a început s-o facă în toate felurile, s-o înjure, iar ea, din fericire, a reușit să intre înapoi în sală și să vină la masă.

- Pot să pariez că tipul era beat, nu-i așa? Întreb eu...

- Pariază liniștit! Câștigi sigur!

Iarăși, după a patra melodie, o iau pe fată și o conduc înapoi la masă, mulțumindu-le din nou alor săi. Ei se ridică, așa că dau mâna cu fiecare în parte, ne luăm rămas bun, iar ei se îndreaptă spre masa mirilor să-și ia larevedere.

După ce îi văd plecați, le povestesc celor de la masa mea ce s-a întâmplat, satisfăcându-le curiozitatea. Brusc, simt o mână fină pe umăr. Este o fostă colegă din școală, puțin cam ciupită de la băutură, care mă roagă s-o scot la dans. Cum nu este prima datâ când dansăm împreună și nici când facem amor, pare de-a dreptul normal să-mi spună că deja e obosită, amețită, cu chef de pulă, așa că mă roagă s-o duc acasă. La mine, nu la ea!

Din păcate, nu reușim să găsim un taxi, însă apucăm să prindem o cursă de noapte. Cum ziceam, e amețită de la băutură, însă nu atât de amețită încât să nu avem parte de o partidă de sex, apoi o încurajez să încerce să doarmă. Știu că trebuie s-o scol foarte devreme, să ajungă acasă ca și cum s-ar întoarce de la nuntă. Este și ea, lafel ca și noi, adult, însă încă mai locuiește cu părinții și nu-și dorește „complicații"...

La cinci și jumătate dimineața, o duc cu un taxi acasă la ea, apoi mă întorc, hotărât ca de data asta să mă odihnesc și eu ca lumea, fără alte griji și obligații...

Visez, sau se aude telefonul? Mă ridic în capul oaselor și răspund.

- ... Hmm alo?

- ... Tu ești?

I-am recunoscut vocea imediat. Este Lori.

- Da, eu sunt, Lori...

Îmi povestește că taică-su a condus toată noaptea - distanța nu este decât de două sute de kilometri, însă condițiile au fost de coșmar, așa că acum, amândoi părinții ei dorm. Îmi exprim bucuria că m-a sunat și admirația pentru memoria ei remarcabilă, apoi îi povestesc că nunta a mai durat câteva ore, că a trebuit să-mi ajut o prietenă, cam luată de apă, să ajungă acasă în siguranță - nu i-am spus că mai întâi am adus-o la mine și mi-am băgat pula-n ea, ca să nu interpreteze fata cine știe ce și cum...

Îmi dă numărul ei de telefon, pe care, probabil, nu-l voi folosi niciodată...

..........................

Suntem deja în luna septembrie, pe la mijloc, când, într-o sâmbătă după-amiază, primesc un telefon. Spre marea mea surprindere, este Lori. Din dimineața de după nuntă, nu m-a mai sunat niciodată. Vorbește din București, de la un telefon public din centru, destul de apropiat de locul unde locuiesc.

În mai puțin de douăzeci de minute, ajung acolo! Poartă o geacă scurtă, o pereche de jeanși, arătând niște forme de-ți vine să ucizi pentru ele, o pereche de cizme cu tocuri până la cer... Oricum, sigur este ea - o recunosc după coama de păr blond, ondulat. Se tot uită în direcția greșită, așa că ajung să mă apropii extrem de mult de ea:

- Sărutmâna Lori!

Se sperie, de să facă infarct, apoi, văzându-mă, mă îmbrățișează și... mă sărută pe amândoi obrajii, ca apoi să-mi dea și un pupic pe buze.

Recunosc, nu reușesc să-mi ascund surprinderea, mai ales că acum două luni, la nuntă, m-am comportat ca un gentleman perfect... Se prinde și o pufnește râsul:

- Simțeam nevoia să fac asta de mult! Încă de prima dată când m-ai invitat la dans!

Soarele de toamnă este încă suficient de prietenos, așa că o invit pe Lori să facem o plimbare prin parc.

Îmi marturisește că știe locurile, întrucât i le-au arătat verii ei, cu ani de zile în urmă. O invit la o terasă, încă deschisă, însă mă refuză și-mi cere să ne așezăm pe o bancă. Luăm loc, scot pachetul de țigări, îi ofer una, însă mă refuză, menționând cât de rău poate să fie acest obicei...

Ce să te aștepți de la un student la medicină? Îi explic, zâmbind, că fumez încă de la frageda vârstă de doisprezece ani. Se întoarce spre mine:

- De ce nu mi-ai dat nici un telefon?

După față, îmi dau seama că așteaptă un răspuns.

- Lori, o să fiu foarte deschis și sincer cu tine... Îmi dau seama prin ce trec părinții tăi, știind că pleci de acasă, pentru câțiva ani, cel puțin, așa că de ce să-i fac să-și mai pună mintea pe bigudiuri, gândindu-se și la alte chestii?!?

Îmi răspunde de-a dreptul tăios:

- Mare greșeală ai făcut! Dacă te interesează, maică-mea este cea care mi-a spus să-i întreb pe verii mei cum pot face să dau de tine! I-ai impresionat foarte plăcut!

Acum, mă gândesc și eu, cam cât de plăcut impresionați ar mai fi dacă ar ști cât de mult mi-ar plăcea să-mi bag pula în fiica lor, din toate pozițiile și în toate orificiile...

Se ridică și mă invită să mergem la ea la cămin, să-mi arate camera unde este cazată. Se presupune că va mai avea două colege, pe care, însă, nu le-a cunoscut încă. Trebuie să sosească și ele, dintr-o clipă într-alta... Locația pare OK, nu prea curată, dar nici împuțită, cu ceva postere lăsate pe pereți de foștii chiriași, inclusiv unul cu toți mușchii corpului omenesc.

Lori îmi aruncă o privire:

- Acuma, că ți-am arătat-o pe-a mea, când mi-o arăți și tu pe a ta?

Zâmbește, parșiv, fiind conștientă de dublul sens al cuvintelor. Zâmbesc și eu:

- Începând din acest moment, oricând dorești!...

E cam dezorientată fata... - Genul ăsta de invitație este destul de neconcludent... E clar că m-a înțeles greșit. Nu mai stau acum să fac analiza literară pe text, sau alte chestii:

- Lori, putem pleca, acum, împreună, de aici? De data asta, zâmbește:

- Sigur că da!

Ca să câstig timp, luăm un taxi. La mine în cameră este un pic de balamuc - nu așteptam musafiri - dar în mai puțin de cinci minute îi dau o față cât de cât acceptabilă - în fond, e casa unui burlac! Aduc o sticlă de whiskey, două pahare, dar Lori îmi povestește că ea nu prea le are cu alcoolul. Până la coadă, o conving să-i torn un pic, măcar să avem cu ce da noroc.

Sincer, nu prea sunt în apele mele - fata asta nu bea, nu fumează... Ce altceva nu face? Singurul lucru „normal" este că-i place Queen, la nebunie...

Dupa ce ascultăm vreo două albume, mă roagă să-i aduc un sandwich cu indiferent ce... Prepar rapid niște sandwich-uri și aduc și niște suc de portocale. Se pare că e mai încântată de suc decât de sandwich-uri... Ciudat. Credeți-mă, chiar știu să fac niște sandwich-uri ca lumea... Acum, singura consolare este "boala" generală a fetelor că sunt prea... grase!

Terminăm de mâncat, se scuză și se duce la baie, apoi, la întoarcere, se apropie de fotoliul meu și mă întreabă dacă nu am ceva blues-uri să pun, ca să dansăm... Mă conformez. O iau în brațe și... simt mirosul de pastă de dinți. La ce naiba mă pot aștepta de la un stomatolog?!?

În situația dată, mă simt și eu și mă duc să mă spăl pe dinți. Nu bea, nu fumează, când mi-o simți mie duhorile, n-o să-i prea convină...

Imediat ce mă întorc din baie, Lori sare de pe fotoliu și mă îmbrățișează, începând să danseze, lasciv, frecându-și pieptul de pieptul meu, în timp ce mâinile îi aleargă pe spatele meu, ba mângâindu-mă, ba scărpinându-mă... După nici un minut, începe să mă sărute pe gât, dându-mi fiori pe toate părțile, inclusiv acolo, jos, unde biata pulă începe să caute, cu disperare, un loc pe unde să scape din strânsoarea jeanșilor...

Vulpița de Lori se prinde imediat de jena mea, așa că vine și începe să-și frece abdomenul de șlițul meu. Îmi vine să-i smulg hainele de pe ea, nu alta!

La așa avansuri, o iau de ceafă și o fac să se uite în ochii mei:

- Puiule, deja mi-ai spus și arătat ce ai simțit tu când am dansat, la nuntă... Pot să îndrăznesc să-ți arăt și eu ce simt, sau e prea devreme?

Îmi pune o mană în piept, eliberandu-se din îmbrățișarea mea, se duce și mai stinge din lumini, apoi se apropie de fotoliu și începe, tacticos, să se dezbrace. Recepționez mesajul, așa că fac și eu același lucru. Sesizez că are probleme cu cizmele, așa că îi dau o mână de ajutor.

Între timp, nu-mi pot desprinde privirile de pe țâțele ei, cu niște sfârcuri întărite de mai mare dragul - pur și simplu salivez... Din fericire, nu pentru mult timp. Suntem deja în pat, îmbrățișați și-i sug țâțele până o fac să țipe - o doare, dar îi și place!... Brusc, o simt cum se încordează, iar respirația îi devine sacadată.

O masez rapid pe abdomen cu mana stângă, apoi cobor, îi ciufulesc, pentru o clipă, flocii, apoi o apăs pe lindic, nu tare, doar cât să simtă o mână de bărbat acolo... Desface picioarele și mă trage peste ea. Înainte ca s-o pătrund, mă oprește pentru o clipă:

- Nu acolo... știi tu...

Mă întind până la un sertar și scot un prosop. Se uită la el, îmi zâmbește, apoi îmi spune:

- N-o să ai nevoie! Tu doar spune-mi când ești aproape!...

Ce-i la ea între picioare!... Inundație, nu glumă! I-o bag fără probleme. Când ajung s-o presez pe cervix, parcă înnebunește! Mă apucă de bucile curului și mă trage în ea de parcă își dorește s-o rup! Chestie de secunde! Începe să tremure și să se agite, respirând de parcă i-a taiat cineva oxigenul! O vorbă nu scoate! E lafel de tăcută ca o biserică goală, însă trupul ei povestește, povestește la greu...

Acum, am destulă experiență să-mi dau seama că pula mea este un pic, nu mult, dar prea mare pentru pizda ei, însă treaba asta pare s-o bage în draci, străduindu-se să mă convingă de contrariu... Mă tot trage înăuntru. Nu vreau să presez eu - știu sigur că o s-o doară! Totuși, dacă tot insistă, mă apucă și pe mine hormonii de cap și... o iau de picioare și i le pun pe umeri.

De data asta, împing eu, nu brutal, dar ferm. Face ochii mari, însă tot nu scoate nici un sunet. În fine, încep să-i frec lindicul cu pelvisul, presându-l, ca să nu mai vorbesc de ce presiune trebuie să simtă în adâncul pizdei...

O simt cum îmi răspunde la fiecare pulsație a pulii cu o strângere a mușchilor vaginali - concordanța este perfectă! Și unde pui că n-am început încă s-o iau la pompe, să-i trag ceva ciocane... Vede ea, mai încolo!...

Nu știu de câte ori și-a dat drumul, că prea tremură și-și mușcă buza de jos, agitându-și capul, dintr-o parte în alta, probabil încercând, disperată, să facă față durerii... Mă opresc un pic, s-o las să se mai relaxeze, însă după felul cum mă trage spre ea, e clar că vrea mai mult...

Până la coadă, plăcerea este de ambele părți, așa că nu mai rabd - i-o trag ca lumea... O fut tare și fără milă, chestie care pare s-o înnebunească. Simt ce inundație este acolo, jos, în timp ce fata stă cu mâinile deasupra capului, abandonându-se în pulă...

Mă simt grozav de bine - greu dai peste o femeie care să te lase să-i faci ce vrei tu, cu riscul de a o rupe... Simt însă că se apropie și la mine momentul festiv, așa că, după cum ne-am înțeles, o anunț:

- Iubire, sunt gata!... Se tensioneaza pentru o clipă, speriată probabil să nu-i scap vreun jet înăuntru... Îmi scot pula din pizda ei și rămân în genunchi, așteptând să văd ce vrea.

Se răsucește rapid, așezându-se cu capul între picioarele mele, apoi mă apucă de pulă și începe să mi-o frece, din ce în ce mai tare, până când simte, după pulsații, că vine inundația! Își ridică fața. Mi-o ia în gura. Îmi vine să mă las pe ea, să i-o bag până în gât. Fac eforturi serioase să mă abțin. Suntem, totusi, la primul futai - nu vreau s-o sperii...

A avut dreptate. N-am nevoie de prosop! Când îmi scot pula din gura ei, este perfect curată. Și nu numai atât! Imediat îmi ia coaiele la lins, curățându-mă de slobozul ce i s-a scurs din pizdă... Mă gâdilă un pic, cu limba ei minunată, dar reușesc să rezist, fără să sar în sus...

Mă aplec, o sarut, iar ca să-i întorc serviciul, sau... ca să mă răzbun, îi iau și eu lindicul la întrebări cu degetul mijlociu, făcând-o pe ea să sară în sus, din cauza excitării prea intense...

În fine, după vreo cinci minute de joacă ne oprim, iar Lori se ridică și se duce pe fotoliu, refuzând să meargă la duș, nu înainte de a așterne, pe șezutul fotoliului, prosopul...

Cum mă roagă să-i mai torn un pahar de suc de portocale, îi cer permisiunea să adaug și un strop de whiskey. Nu e ea prea fericită, dar acceptă...

Nu știu cine a învățat-o să facă amor așa de bine, iar motanul din mine nu-și poate reprima curiozitatea, așa că o întreb, direct, la ce vârstă și-a început activitatea sexuală, neuitând să menționez că eu mi-am început-o la doisprezece ani... O umflă râsul, spunându-mi că ea și-a pierdut virginitatea când avea... șase ani! Totuși, nu din cauza unui tip, ci din cauza unui gard pe care a încercat să-l sară...

Apoi, foarte deschis, începe să-mi povestească cum și-a explorat intimitățile cu un castravete, mânerul de la peria de păr, morcovi și tot așa... Râde... Prima ei pulă adevarată a avut-o când avea nouă ani, de la un vecin de aceeași vârstă, dar când a văzut ce pulă mică are băiatul, a evitat să mai aibă vreo treabă cu băieții până pe la vreo șaisprezece ani. În sfârșit, a făcut-o, din nou, tot cu același vecin, însă numai după ce acesta i-a arătat cât de mult s-a dezvoltat acolo, jos, între timp...

A experimentat și sexul anal, însă, pe bune, nu a simțit vreo plăcere. Oricum, dacă pula tipului este prea subțire, are obiceiul să-și bage în fund un morcov, ca să facă să crească presiunea laterală și fricțiunea la penetrarea vaginală...

O întreb, în glumă, dacă să caut prin bucătărie, prin cămară, un castravete sau morcov, ceva, însă râde și-mi spune că... nu este cazul. De asemenea, îmi povestește cum, într-o zi, a prins-o maică-sa cu un morcov înăuntru și cum, drept pedeapsă, a trebuit să mănânce tot morcovul!...

Taică-su habar n-are de preocupările perverse ale fiicei lui, iar de la experiența cu morcovul mâncat obligatoriu, a avut întotdeauna grijă să încuie ușa înainte de a se apuca de „joacă"... Ca și concluzie, îmi povestește că indiferent ce a încercat, inclusiv cârnați, nimic nu-i produce acea plăcere minunată ca obiectul viu și natural...