De La Mare

Cum noi dimineață, dureros de devreme, trebuie să pornim la drum, că doar majoritatea suntem oameni ai muncii, rămânem cuminței,cu partenerii noștri desemnați de certificatele de căsătorie.

Asta nu mă-mpiedică să prestez la nevastă, că doar e și ea încă tânără, chiar dacă nu lafel ca Laura...

Pe la patru și jumătate dimineața, suntem deja în fața blocului unde-și au garsoniera Laura și Filip.

Îi lăsăm, cu pa-pa-urile de rigoare și plecăm la noi acasă - o să fie o zi de luni tare obositoare...

Filip, din păcate pentru el, a mai avut parte de ore suplimentare, iar eu am fost informat de fiecare dată. N-am dat curs, chiar așa, tuturor invitațiilor implicate de necazul omului însă, cam o dată pe lună, m-am delectat și cu bunăciunea de Laura care deja a devenit expertă în fututul în cur, chiar și fără lubrifiant, iar la capitolul muie a ajuns să mă poată chiar înghiți cu totul...

Cu Filip, chiar dacă ne-am mai întâlnit, aproape întâmplător, doar noi, băieții, n-am abordat niciodată vreo astfel de temă. Om serios, băiat cuminte.

În ce-o privește pe Laura, a dovedit că este fată deșteaptă, așa că a intrat la facultate, însă după trei ani și-a întrerupt studiile întrucât, voit sau accidental, Filip a reușit s-o împopistreze. Cu nici o săptămână înainte de momentul festiv al nașterii m-a invitat, insistent, aproape cu disperare, s-o vizitez și... s-o ajut să nască mai ușor, că știe ea, că a citit nu știu unde, că sexul înaitea nașterii ajută.

Cu tot sentimentul ciudat pe care-l avem noi, sau doar unii dintre noi, bărbații, nu m-am abținut și i-am dat muie copilului vreo două ore, atât pe cale vaginală cât și anală - am cordit-o pe mămicuță în stilul nostru, ăla variat, cu pompe atât în pizdă, cât și-n cur...

Și-a mai schimbat, într-un fel, stilul și Laura, întrucât, de la o vreme, deși îi penetram intrarea din spate, îmi solicita să-i livrez slobozul în botic - și nu doar s-o stropesc, ci chiar să i-o bag, efectiv, în gură. Mi-a explicat că, de fiecare dată când mă așteaptă, își face câte-o clismă, asigurându-se că e curată și-acolo. N-a făcut niciodată gestul ca să pună vreo bucățică de unt la cald. Pur și simplu scotea pachetul de unt din frigider, tăia cîte o halcă de aproape o cincime din volumul pachetului, apoi se așeza pe pat, în genunchi, așteptându-mă să-i introduc „supozitorul".

Mereu ținea să menționeze că Filip, fiind mai puțin „dezvoltat" îi făcea cu mult mai puține „daune" decât mine, așa că, în cazul lui, folosea destul de rar lubrifiantul numit unt de masă.

N-am întrebat-o niciodată dacă Filip îi trage limbi și, de fapt, n-am întrebat-o niciodată despre relațiile intime dintre ea și bărbatu-su... Viața lor, treaba lor, căsnicia lor...

Lucrurile s-au deteriorat când Filip, rugător cum vi l-am descris, ne-a solicitat să devenim noi nașii copilului, o fetiță drăguță dar cam prea plângăcioasă, dacă e să mă întrebați pe mine, însă noi, nefiind cununați în biserică, ci doar la Starea Civilă, am refuzat.

Și-au găsit alți nași și chiar am participat la botez însă, de atunci, după eveniment, am cam pus punct - nu a fost vreo inițiativă unilaterală, cel puțin așa cred. Deh, în viață oamenii se mai și înstrăinează, din varii motive.

Cu Laura, în „particular", nu m-am mai văzut decât de două ori, ocazii cu care nu am fost prea încântat - avea fetița ei un claxon remarcabil și, coincidență sau nu, „apăsa" pe el taman când ne era și nouă mai bine!... Laura, mămoasă, sărea ca arsă, iar mie îmi scădea „presiunea"...

Am lăsat-o s-o fută bărbatu-su, sau vecinii - treaba ei!

SFÂRȘIT