De La Mare

Tot ea:

- Bine, uite cum facem: când mai urmează ca Filip să stea la ore suplimentare - n-are de ales, că doar e proaspăt transferat - te sun la birou și te anunț, pentru că sigur nu are cum să vină mai devreme acasă!...

Brusc sare și se repede la agenda de lângă telefon - e proaspătă și e tare mândră. Verifică dacă are notat numărul meu de la birou, apoi, fericită și mândră, o pune la loc.

- Nici nu știi tu ce bine ne-ai făcut cu telefonul ăsta! Țin și eu legătura cu părinții, e altceva decât să mergi la oficiu!...

Ce să-i răspund?

- Mă bucur!...

Mă echipez, ceea ce face și Laura, de data asta mai decent, în sensul că-și pune, pe lângă chiloți, un sutien și o rochie.

Gata de drum, cu damigeana într-o mână, profit că am o mână liberă, așa că, rapid, o strecor pe sub fusta Laurei și o ciupesc, drăgăstos, de pămătuful ei cel aranjat. Sare, făcând un pas în spate:

- Hai măăăăăi!...

Râd și-i zic:

- Sărutmâna, tânără domniță, rămâi cu bine!

Nu iau liftul - cobor pe scări.

După vreo două săptămâni mă trezesc cu un telefon. Nici măcar n-apucasem să mă iau cu treburile - e matinală fata - dialogul este destul de scurt:

- Azi, până la nouă seara, se poate oricând.

- Bine, te sun eu înainte de a pleca de-aici.

Mă gândesc un pic - normal, bibicul ajunge acasă pe undeva pe la patru sau cinci. Dacă, să zicem, nu mai este nevoie ca să stea la ore suplimentare?

Cel mai bine, tot dimineața! Ies din birou și-mi aranjez ploile, făcându-mi din nou rost de ceva treburi în apropierea garsonierei mirobolantei. O sun și-i spun:

- Cel târziu la zece, sunt la tine.

De data asta sunt paranoic. Parchez la vreo trei blocuri distanță - deh, mașină necunoscută, numere de înmatriculare, chestii...

Îmi încerc norocul, așa că intru în scara de-alături și urc până la ultimul etaj. Încerc ușa care dă pe terasă - se deschide. Mai pot întâmpina un obstacol - ușa de la scara unde locuiește Laura să fie încuiată. Mă strecor printre antene - toată lumea vrea să se uite la bulgari - și ajung la ușă. E bine, că se deschide și asta.

Cobor silențios pe scări și sun, scurt, foarte scurt. Laura deschide ușa cât să pot să mă strecor, apoi, silențios, o închide la loc. Îmi spune, aproape șoptit:

- Știi, săptămâna trecută eram în pat cu Filip și i-am auzit pe vecini cum făceau amor - se auzea așa de tare de am crezut că or să vină peste noi!...

- Eu parcă ți-am spus, dacă nu mă-nșel, că izolația fonică lasă de dorit!...

Revine la vocea ei, normală:

- Stai liniștit! Toți sunt plecați! Și sus și jos și în dreapta și în stânga și vis-a-vis!...

- E bine-așa, însă asta nu-nseamnă c-o s-o dăm pe hăuleli!...

Râdem amândoi. Devine serioasă:

- Am să te rog, totuși să nu mi-o mai bagi în fund!... Mi-a plăcut, nu te mint, însă m-a cam usturat fundul aproape o săptămână!... Mi-e frică să nu pățesc naiba ceva!...

Îi povestesc despre lubrifiantul numit unt de masă, sfătuind-o ca data viitoare, dacă va mai fi o dată viitoare, să pregătească un cubuleț de unt pe care să-l lase să se încălzească. Se repede la frigider, smucită și scociorăște după unt. Aduce tot pachetul, pe o farfurioară, împreună cu un cuțit:

- Cam cât să fie de mare?

- Uite, colțișorul ăsta ar cam fi suficient.

Desface ambalajul și taie, cu aproximație, cât i-am arătat. Împachetează la loc și duce untul în frigider, lăsând bucățica de unt pe farfurioară. Mă ia la ture:

- Îl folosim așa rece cum e! La cât sunt eu de înfierbântată, să vezi ce repede se topește!...

Tot ea:

- De fapt, cu asta începem!... Hai, dezbracă-te!

Mă dezbrac, ce să fac? Doar de-asta am venit!

Își dă jos halatul, rămânând cum a făcut-o mă-sa, apoi, brusc, clar amintindu-și de ceva, se repede la telefon. Își sună scumpul soțior:

- Iubi, spune-mi, te rog, de unde, din piață ai cumpărat roșiile alea pe care le-ai adus ultima dată?...

Continuă:

- Și... castraveții, tot de la nenea ăla?...

Tot ea:

- Știi, cumva, ăștia vin zilnic?...

Continuă:

- Bine, te pup! Pa!...

Îmi zâmbește:

- Hai, că sigur e la muncă și mi s-a plâns că sigur trebuie să rămână și la ore suplimentare!...

Chicotește:

- Hai, cum facem?

O pun să se așeze pe marginea patului, în genunchi, o pun să se crăcească un pic, apoi, cu o mână ocupată cu „supozitorul" și cu cealaltă între bucile curului Laurei, asigurând accesul la gaura curului prin îndepărtarea degetului mare, pe de-o parte și a celorlalte, pe cealaltă parte, mă pregătesc de intromisiune...

- Să nu te prind că strângi din cur, sau că sari, că-ți iei bătăiță la poponeață. E clar?

- Da, e clar! Să trăiți!...

Mai întâi îi apropii, de control, bucata de unt de rozeta curului, o frec un pic, cu atenție. Mă apostrofează:

- Hai măi! Ce naiba!... Doar nu e cine știe ce!... Te-au apucat finețurile!...

Tupeu pe gagică!... Îi vâr bucata de unt în cur și, pentru siguranță, îi mai și îndes un deget!...

N-a mișcat, n-a icnit, nu s-a-ncordat, nimic!...

Mă întreabă:

- Acum ce facem? Mai stau mult așa?...

- Așa stai frumoaso!... Stai până-mi bag pula-n tine!... După aia, poți să miști!...

Dacă tot i-am zis chestia asta și tot sunt cu ea sculată, îi fac ce-am promis. Nu mișcă, nu icnește, nu se-ncordează, iar când o trag de șolduri înspre mine, ca să-i intre mai bine, se lasă cu un fel de entuziasm. Comentează:

- Băăăăăăi!... Ce bine alunecă!...

N-apuc să dau bine din cur de trei ori, că iar mă ia la ture:

- Stai așa!... Ia ieși puțin de-acolo!...

Nu pricep ce vrea nebuna, însă mă conformez.

Cum se simte scăpată din rangă, cum sare din pat, direct la frigider și scoate pachetul de unt. Îl desface din mers, apucă cuțitul și taie încă o bucată, ceva mai mare decât prima:

- Hai, bagă-mi-o și p-asta!... Vreau să te scald în unt!...

Mă conformez - în fond, curul ei, untul ei, de ce să nu-i respect fetii dorința?!?...

- Ia de-aici, fata mea!...

Operațiunea fiind încheiată cu succes, mă pregătesc să intru din nou. Iar o apucă cheful de comentarii:

- Să fii dur, să nu mă menajezi!... Vreau să termin, ca data trecută!...

Mă cam umflă râsul, gândindu-mă cam ce-și va dori peste vreo douăzeci de minute, sau vreo jumătate de oră - nu sunt chiar încărcat, întrucât, azi dimineață am prestat la nevastă, ca să nu mai zic de cele două cleiuri pe care i le-am administrat seara trecută!...

M-oi fi refăcând eu repede, dar nici chiar așa, oricât de scorpion aș putea să fiu!...

Dau curs invitației și-ncep să pompez. Nu trece un minut, că sunt cu ea atât de adânc încât simt cum iarăși îi lovesc bucile pizdei cu coaiele.

Ține perna-n brațe de zici că-i vreun amorez - gata, s-a slobozit!... Gâfâie, încântată:

- Habar n-am avut cât de bine poate să fie!...

Mă iau și eu de cap:

- Îți place, bagaboantă mică!...

- Oho! Și-ncă cum!... Hai, că vreau să mă mai faci să termin!...

Mă conformez, așa că Laura mă mai blagoslovește cu încă trei slobozuri apoi, brusc, se întoarce cu capul spre mine:

- Auzi, dar nu-mi mai faci ca data trecută? C-o vreau și-acolo!...

Nu comentez, ci doar acționez. I-o scot din cur, culmea, fără urme de căcat - e doar unsuroasă și... o penetrez cu entuziasm în pizda ei doritoare. N-am nici o reținere - i-o bag pînă nu mai poate intra din cauza coaielor. Se cabrează și... gata, iar a terminat!... Încep, din start, cu seturi de câte zece pompe - alternanța asta cur-pizdă-cur mă face să-mi întârzie cheful de ejaculare, așa că, după mai bine de-o oră, eu încă mai alternez...

M-am oprit la seturi de câte douăzeci și cinci de pompe. O simt că a cam luat-o cu tremurici de când o țin îngenuncheată, așa că mă opresc, o ajut să se-ntoarcă pe spate, cu cracii-n sus și perna sub cur, tot așa, pe marginea patului. Este puțin mai greu pentru mine, că trebuie să-mi țin genunchii flexați, însă... merge!...

Îmi vine o idee, însă trebuie să verific dacă poate fi pusă în aplicare. Mă ridic, scoțându-mi pula din orificiile Laurei, mă apropii de masă, o apăs, o zgâlțâi un pic, să văd dacă ține.

- Ia cu tine două perne și fă-te-ncoa!...

Între timp, eu debarasez masa. Se prinde imediat ce vreau, așa că, șovăielnic, începe să se ridice pe un scaun.

- Filip nu m-a pus niciodată să fac chestia asta!...

- Nu-i nimic, frumoaso, înveți și tu chestii noi!...

Înălțimea mesei, plus grosimea pernelor, mi-o aduc pe Laura cu curul și cu fofoloanca la un unghi aproape ideal!...

Nu trebuie decât să-mi flexez un pic, însă doar un pic, genunchii!...

După cinci minute de futai în stilul ăsta, iar explodează, apoi:

- Băăăăi!... E grozav!... E nemaipomenit! Ține-te, să nu termini, că mai vreau! Mai vreau, auuuuuuzi?!?...

- Da, pizdoaso!... Da, curoaso!...

Gâfâie, e-nnebunită!... S-a mai slobozit de trei ori!... Aproape că nu mai face diferența unde-i place mai mult s-o fut, în pizdă sau în cur...

Simt că vine și la mine tulumba, așa că fac greșeala să-i transmit informația. Icnește, apoi, ridicându-se în coate, aproape că țipă la mine:

- Ieși de-acolo și du-te de te spală, că vreau să mi-o dai în gură!...

- Fato, dac-o spăl o să-mi treacă cheful să mă slobozesc și o să-mi și scadă elanul!...

- Foarte bine!... Lasă că vezi tu ce elan îți fac!...

Asta deja sună a amenințare, însă-n sensul plăcut... Ies și mă îndrept spre baie. O aud:

- Dar ce greu te miști!... Ce-ai, te-ai ruginit?!?... Hai, hai, fuguța, c-abia aștept!...

Sincer, mă cam deranjează stilul, însă... doar n-o să mă apuc eu acum să-i fac educație. Pot însă ca altă dată să refuz invitația și gata!...

În fond, nu sunt topit după prietenia cu ea, sau cu Filip.

Pe de altă parte, femeia mă cheamă s-o fut în gură - de ce să nu apreciez?...

Întors în cameră, o găsesc așezată pe marginea patului. Cum mă apropii, cum se lasă-n genunchi, apucându-mă de pulă. În timp ce mi-o suge, nu pot să nu observ că cearceaful din zona pe care a stat așezată Laura este cam ud - i s-au scurs sucuri din pizdă, din cur, habar n-am!...

Bună, rea, cert este că-ntr-un sfert de oră îmi golesc rezervoarele în cavitatea ei bucală - nu, nu mă-nghite ci, dimpotrivă, când simte primul jet mă îndepărtează, rămânând, practic, doar cu capul pulii-n gură. În schimb, nu-mi dă pace cu vârful limbii, chestie care mă aduce la stadiul de icnesc:

- Mai ușor, frumoaso, că acum sunt sensibil rău de tot!...

Mă mulge cu mâna, apoi sare și fuge la baie - mi-e clar, nu halește copii cruzi!...

Întoarsă-n cameră, mă anunță:

- Să știi că m-am spălat pe dinți!...

- Bravo, hai că mă duc și eu să dau cu ceva apă și săpun pe ștremeleag.

Sare, surprinsă:

- Dar mi-ai dat-o doar în gură!...

- Ei și?!?...

Se încruntă:

- Măi, nu cumva ție ți-e scârbă de mine?!?...

Râd, ce să fac?...

- Sigur! Altă treabă n-am decât să-mi înșel nevasta cu femei de care mi-e scârbă!...

O las încruntată și plec la baie, să fac ce mi-am propus. Dacă tot sunt acolo, mai trag și o pișare...

Îi atrag atenția asupra cearceafului. Nu se sinchisește:

Dă-l naibii, că după ce terminăm, îl schimb.

După o pauză de două țigări și un pahar cu vin - de data asta îmi asum riscul, că prea au un vin bun - reluăm operațiunea pulă-n pizdă, cu finalizare la mansardă.

Nu mai vrea în curuleț, pentru că „ce-i prea mult, strică"!...

O rog însă ca să mă sune a doua zi și să-mi spună dacă a mai suferit de usturimi.

A fost cuminte și m-a sunat.

S-o fi văzut cum a „muncit" la al treilea număr - a apucat-o pe ea că vrea neapărat ca să facă ea totul!... M-a întins pe spate, pe cearceaf, apoi a început să-mi prelucreze pula cu limba, cu buzele, apoi cu pizda deja udă - și nu de la apa de la duș - sărea-n pulă precum o minge!... Îți venea să crezi că are ceva arcuri în picioare!...După vreo oră și ceva este leoarcă de sudoare, așa c-o apuc de subsuoare și o răstorn cu cracii-n sus. Gata, e timpul ca să mai fac și eu câte ceva, ca să nu fiu criticat pentru exploatarea omului de către om!...

Când sunt aproape, mă întind lângă ea, cu fața spre ea și, luând-o de ceafă, o ajut să-mi ia pula-n gură. De data asta, că tot mi-a spus că o să schimbe cearceaful, am de gând să-i bag slobozul în gât - vomită, treaba ei, cearceaful ei. Eu, mă spăl!...

Stă cu căpșorul sprijinit de piciorul meu, iar eu pompez, din ce în ce mai des, până când simt că-mi vine - o prind cu mâinile de cap și... forțez. Singurul risc, privitor la mine, este să o apuce cheful să mă muște, însă, cum degetele mele mari sunt pe obrajii ei, apăsându-i-i între dinți, e cam greu să reușească o astfel de performanță...

Se prinde cu mâinile de antebrațele mele însă, normal, forța ei fizică este departe de forța mea, așa că o fac să suporte calvarul până simt că m-am golit de tot.

Când simt că sunt gata, îi eliberez capul. Țâșnește din pat ca o rachetă cu rază mică de acțiune, ținta fiind baia - să te ții gâlgâieli, orăcăieli, ohuri, uhuri, ahuri!...

Revenită-n cameră, observ că albul ochilor ei a devenit sângeriu - chiar că am abuzat, însă, în mod straniu, mi-a plăcut!...

Se așează pe scaunul cu prosop - a-nvățat fata lecția - își aprinde o țigară, apoi, cu o voce răgușită, cam de cavernă:

- Ești un ticălos!... Un nemernic!... Un rău!... O bestie!... Du-te dracului! Nemernicule!...

N-am chef de scandal, mai ales că m-am simțit bine - caut să devin împăciuitor:

- Laura, fă-mă în câte feluri vrei, înjură-mă, blesteamă-mă, însă ține cont de faptul că mi-ai făcut plăceri pe care nu le-am mai simțit demult!... Pentru chestia asta, eu doar îți mulțumesc!...

Ce face o femeie prinsă „la colț"? Plânge!...

- Hai, soro, termină cu prostelile!... Era vorba să ne simțim bine!...

O duc în pat și-o iau în brațe - o fi ea curvă, adulterină, muistă, dar e și ea o fată de nici douăzeci de ani, pe care-o mănâncă-n părțile moi să... experimenteze, să afle mai mult, i-e dor, cel mai probabil, de emancipare!...

N-am mustrări de conștiință, nici față de ea și nici față de Filip - dacă nu apăream eu în viața lor, cine știe cu cine, când și-n ce fel!...

Mă îmbrac și o las cu suferințele, angoasele ei - doar am și eu jumătatea mea, cea pe care o iubesc ca pe nimeni alta!...

S-a ținut de cuvânt - a doua zi m-a sunat ca să mă informeze că nu... a mai usturat-o. Convorbirea s-a încheiat cu un „mulțumesc" din partea ei...

Concluzia e simplă! Fata mai vrea!...

Nu trec două zile, că mă sună Filip - cum tot suntem aproape de sfârșitul săptămânii și cum ei tot nu au achiziționat încă un autoturism, mă roagă să mergem la munte, la sfârșit de săptămână, că participă și ei la cheltuielile cu benzina, că are el o relație la o cabană la care se poate ajunge cu autoturismul, chestii, trestii, socoteli!...

Nu-i dau vreun răspuns ferm - nici că da, nici că nu - că trebuie să mă consult și eu cu consoarta.

Rămâne că-l sun eu.

Nevastă-mea, cam hărtănită în ultima vreme din cauza unor predări care uneori o țin și duminica la muncă, este, clar, tentată, cu condiția să reușească să-și „aranjeze ploile"...

A doua zi, de dimineață. mă sună la birou și-mi dă culoarea verde a semaforului electric...

Îl sun și eu pe Filip, îi transmit culoarea, însă, sincer, cam am o strângere de inimă - dacă puștoaica, nevastă-sa, fată tânără și neexperimentată, face vreo gafă și ne dă-n stambă?!?...

Asta este!... Riscurile „meseriei"!...

Cum, deja, am reușit cu toții să „chiulim" sâmbăta de la muncă, dimineața la opt suntem în fața blocului porumbeilor, cu băgăjelele făcute, plinul de benzină făcut, gata de drum.

Apar și gorobeții, dotați de zici că merg la vreo nuntă, vreun botez, ceva... Au tot felul de bunuțuri și, cum temperatura este specifică sezonului, nu se pune problema că ar putea să se altereze în portbagaj...

Mă iau de cap:

- Dar ce facem, fraților, mergem la vreo nuntă, vreun botez, ceva?!?... Laura, ai născut?... Sau tu, bagabontule, te-ai ales cu vreun copil din flori cu nevasta cabanierului?!?...

Pe Filip îl umflă râsul:

- Tu nu vezi ce gusturi am eu la femei?!?... Tipa de la cabană sigur e sărită de cincizeci de ani!...

Nu pot să-l las așa, netaxat:

- Da, băiete, însă doar știm cu toții că... găina bătrână face ciorba bună!...

Sare și Laura, râzând:

- Mai ales când e morcovul tânăr! Dar tânăr, nu ca al tău!...

Râde de se prăpădeșșe, însă, clar, pe Filip gluma l-a afectat...

Draci!... Ce, eu l-am pus să-și ia nevastă cu mai bine de zece ani mai tânără?!?...

Cabana este, într-adevăr, „valabilă", au și curte, iar în curte au și un grătar, asezonat cu lemnele aferente, că doar suntem la munte, înconjurați de păduri!...

Gata cazați, ieșim în curte, la grătar, acompaniați de cabanieri care, aflu imediat de ce sunt așa de amabili - tatăl Laurei a fost tovarăș de armată cu cabanierul!...

Din fericire, zic eu, pentru noi, părinții Laurei sunt prea prinși la muncă și nu reușesc să-și aranjeze nici o „ploaie"!...

E frumos, plăcut, iar puțin după miezul nopții, „stingem lumânările"...

Cum cabana nu are toalete în fiecare cameră, Laura mă anunță, discret, că la două (noaptea) mă așteaptă la dușuri...

Cu soția, n-am probleme - ăsteia, chiar dacă n-a consumat nici un strop de alcool, dacă-i pui capul pe pernă, este suficient să-i spui:

- Dormi, pui mic!...

Se conformează, respirând entuziast, sigur adormită...

Filip a băut mult - nu se pune problema de vreo conștiinciozitate din partea lui - clar este stresat de noul lui loc de muncă și de sarcinile cărora trebuie să le facă față - mai bine rămânea în urbea în care a fost repartizat!... Chestii, trestii, socoteli!... În cazul meu, „socotoieli"!...

Părăsesc „patul conjugal" și mă îndrept către dușuri - sunt două, nu vreo duzină, separate cu un perete din ceva plastic, habar n-am ce, însă, pentru epoca cu pricina, destul de modern...

Când Laura prestează muie la pula mea, recunosc, îmi place și nu regret că mi-am lăsat nevasta să doarmă, fără să prestez nimic... Lasă, că am timp dimineață să compensez!...

Mă suge, mă linge, mă trage de coaie, aproape cam prea brutal, dacă este să mă întrebați pe mine...

Simt că-mi vine - mi-e clar că nu mai trebuie s-o forțez - face fata tot ce trebuie, inclusiv partea cu înghițitul slobozului...

După, la o țigară, acolo, la duș, că și-a luat și țigările cu ea, din care mă servește și pe mine, îmi povestește că l-a înnebunit pe Filip - i-a povestit că s-a inspirat din casetele porno pe care le-a văzut pe video...

Oricum, este de apreciat!... Bună scuză!...

Îmi povestește cum Filip, timorat, disperat, afectat, se conformează și-i forează poponeața, de ajung să facă din asta o obișnuință. Regula nu este complicată deloc: muie, pizdă, cur!...

Chestia cu alternanța între pizdă și cur nu i-a sugerat-o încă - n-a găsit vreo realizare pornografică cu care să-l... „ducă de nas"!...

Oricum, are grijă să-l „usuce" - nu se mai gândește băiatul la pizdă nici cât de-aici la Focșani!... E mort și înhumat!... Tot ce vrea este să doarmă!...

Că tot suntem în timpul nostru liber, de somn, o întreb:

- Te pui un pic capră? ... Așa, cam vreo oră, dacă e să facem calcule!...

- Cum adică, doar nu te-aștepți la vreun refuz!...

- Știi că o să te pompez cel puțin juma' de oră!...

- Tu fute-mă!... Lasă dracului cronometrul!...

Îi simt bucile pizdoase și-i dau, îi dau la greu, nu așa, doar din obligație...

În fine, terminați, cu muia de rigoare, cu halatele pe noi, dăm să ieșim de la dușuri...

Ne apare-n față, precum o stafie, sau o fantomă, cabaniera...

Solicită să stea de vorbă numai cu Laura - având în vedere relațiile dintre ei, cel mai probabil, Laura le este ca un fel de fiică!...

Ziua de duminică trece frumos, fără vreun eveniment nefericit, apoi, așa simplu și ușor, trecem la chestii mai „grave"...

Laura reușește să se izoleze, într-un fel, de Filip și de nevastă-mea, așa că-mi comunică,„la foc automat" că „tanti", adică soția cabanierului, i-a făcut salată, explicându-i că, pentru siguranța statutului nostru de oameni căsătoriți, ar fi bine să nu mai repetăm gestul, întrucât în cabană pereții sunt destul de subțiri și chiar pot avea „ochi și urechi"...