De La Mare

Suntem la mare de două zile.

Întorși de la plajă, facem un duș, tragem, rapid, o partidă de sex, că om fi noi căsătoriți de ceva anișori, însă asta nu înseamnă că nu suntem încă tineri. În fond, eu n-am decât aproape treizeci de ani, iar nevastă-mea, cu cinci ani mai puțin...

În fine, rezolvăm partea cu igiena, apoi ne pregătim să coborâm și să mergem undeva, la o terasă, în căutarea unei fripturi...

Ieșiți din cameră și ajunși la lift, așteptăm, timp în care dintr-o cameră destul de apropiată de a noastră apare o altă pereche.

Surpriză! Este Filip, un tip cu care nu m-am mai văzut încă din adolescență, însoțit de o tipă pe care n-o cunosc. Ne uităm unul la altul, ne zâmbim în semn de recunoaștere și dăm mâna. I-o prezint pe nevastă-mea, iar el ne-o prezintă pe nevastă-sa.

Nu pot să nu observ că tipa este cu mult mai tânără decât el - dacă Filip este cam de vârsta mea, gagica, în schimb, nu bate peste douăzeci de ani.

Sosește și liftul, coborâm, apoi, dacă tot ne-am întâlnit, plecăm împreună la o terasă.

Aflu că Filip, după absolvirea facultății a fost repartizat undeva, în provincie, unde, în gazdă fiind, a cunoscut-o și pe Laura, soția lui, ea fiind copila gazdelor, la momentul respectiv-fata nu avea decât venerabila vârstă de... paisprezece ani!...

Dacă tot era inginer, iar fata avea ceva probleme la mate și fizică, la rugămintea gazdelor s-a apucat să-i dea o mână de ajutor.

Cum părinții fetei erau angajați la o mare întreprindere din localitate și lucrau în schimburi, nu rareori se întâmpla ca el și Laura să fie singuri acasă, fără câini, pisici, sau altfel de companie.

Zâmbind nostalgic ne povestește cum Laura, la un moment dat, nu a mai rezistat și a sărit la el să-l sărute. Degeaba a încercat el să-i explice că-i prea mică, că totuși, nu se cade, că fata a fost foarte hotărâtă și, în mai puțin de-o lună, a devenit femeie.

Deh, băiat tânăr și singur, iar fata deja destul de dezvoltată pe ici, pe colo, prin părțile esențiale...

Laura face pe supărata și îi trage o palmă peste ceafă:

- Nerușinatule!... Ai profitat de mine, că eram mică și proastă!...

Răspunsul nu se lasă așteptat:

- Atunci de ce te-ai mai măritat cu mine?!?...

- De proastă ce sunt!... Că între timp m-am îndrăgostit de tine!...

Râdem cu toții, destinzând atmosfera.

Le povestim și noi cum ne-am cunoscut, nu în împrejurări atât de misterioase ca ei...

Pe scurt, Filip tot trage niscaiva sfori ca să obțină un transfer înapoi, la București.

Îl întreb, dar mai mult de formă, ce nu-i convine în urbea în care a fost repartizat, însă sunt conștient că Bucureștiul este ținta tuturor...

Deja și-a căpătat respectul cuvenit acolo, însă, pentru carieră, preferă Bucureștiul.

Ne revedem seara și mergem, din nou, la o cârciumă. Pentru ei este ultima seară. Li s-a terminat sejurul.

În fine, facem schimb de numere de telefon, mâncăm, bem, poate că un pic cam prea mult - noroc că avem neveste destoinice, care ne ajută să ținem drumul drept.

Cert este că ajungem cu bine înapoi la hotel, unde ne luăm rămas-bun, întrucât ei au de luat un tren la o oră înfiorător de matinală.

Recunosc că sunt suficient de mitocan ca să nu mă ofer să-i duc eu la gară, cu mașina mea - mi-e mult prea drag somnul de dimineață!...

Intrați în cameră, ne dezbrăcăm, mai tragem o partidă de sex, chit că, inițial, nevastă-mea cam face mofturi, că ce tare miros a băutură, dar îi promit că n-o să am pretenția să mă sărute, apoi o apuc de picioare. Gata! E pace!...

.........................

Timpul a trecut și, pe undeva prin toamnă, mă pomenesc cu un telefon.

Este Filip, vioi ca un cintezoi, bucuros nevoie mare că a obținut transferul.

Nu scap de el până nu-i promit că la sfârșitul săptămânii le facem o vizită, la ei în garsoniera achiziționată recent, în Drumul Taberei.

Aflăm că fac eforturi serioase ca să achiziționeze și un autoturism, ceva la mâna a doua, că doar el, inginer fiind, se mai și pricepe. Deja și-au achiziționat un TV color și un videoplayer, tot așa, la mâna a doua.

Nu mai stau să povestesc despre calitatea execrabilă a înregistrărilor video, întrucât nu-și are rostul. Doar toți cei care au trăit acele vremuri își amintesc foarte bine.

Dacă tot au ajuns să locuiască în București, Filip este dispus s-o lase pe Laura să încerce să dea la facultate. După ce și-a luat bac-ul, Laura n-a putut să meargă mai departe întrucât Filip n-a putut suporta ideea ca el să rămână acolo, iar ea să vină la București, chit că ar fi urmat ca să locuiască acasă la părinții lui...

Deocamdată fata-i casnică, pregătindu-se pentru examenul de la facultate - nu pot să nu mă gândesc cam ce va fi peste câțiva ani, când Laura va fi repartizată cine știe pe unde!...

Oricum, treaba-i a lor, așa că-mi țin pliscul mic...

Ce mă pune pe mine-n gardă este că observ, motan bătrân fiind, că Laura mă studiază un pic cam prea insistent, râde cam exagerat de mult la glumele mele, mă privește cu ochii ei cei mari și căprui, aparent nevinovați.

Este aproape brunetă, un fel de șaten închis, cu o claie de păr foarte puțin ondulat, însă nu de la natură, ce i se revarsă peste umeri, cu un breton pe care și-l tot dă de-o parte strâmbându-și buzele și suflând în sus, sau scuturând din cap.

Nu este prima femeie pe care o observ făcând astfel de gesturi, însă, pe undeva, am senzația că gestul este mai potrivit pentru o adolescentă.

Mă repliez, amintindu-mi că Laura nu are nici măcar nouăsprezece ani împliniți - e încă puștoaică, ce mai!...

Mai face și gestul de a-și umezi cam prea des buzele, cu limba, sugerând ceva ce mă face să-mi vină să-l întreb pe Filip dacă în procesul de inițiere într-ale sexului a învățat-o și să mănânce copii cruzi...

În fine, nevasta lui, treaba lui, iar o asemenea întrebare ar întrerupe, cu siguranță, subit, legătura tocmai reluată dintre noi...

Are, trebuie să recunosc, niște buze destul de senzuale, însă nu exagerat. Are nasul o idee cam prea mare pentru ovalul feței, însă asta mă duce cu gândul că nu este vreuna scurtă-n vagin - nu este o regulă, neapărat, însă, din experiența mea, cam așa stau lucrurile...

Printre altele, mă întreabă dacă n-am vreo relație la telefoane, că a depus cerere, însă, la cum merg lucrurile, mai pe la sfântu'-așteaptă...

Îi cer să-mi dea numărul de înregistrare al cererii, să văd dacă pot trage de vreo „sforicică".

Mă copleșește cu promisiuni că... mamă, ce-o să dea el dacă îi instalează ăștia post telefonic, chiar și cuplat...

Îmi vine mie rândul să mă cam oftic - ideea era să-l ajut, nu să mă apuc de afaceri în plină eră comunistă...

I-o spun și-i tai macaroana.

În fine, trecem peste momentul de tăcere jenantă - de fapt nevastă-mea e cea care pune mâna pe problemă și reușim să depășim momentul.

După o săptămână mă sună, copleșit, să-mi dea numărul de telefon, culmea, necuplat!...

Mă copleșește cu mulțumiri de mă ia cu plictiseală...

Într-un final, timid, că i-au trimis socrii două damigene cu vin curat, făcut din strugurii din bolta din curte și că, să nu mă supăr, dar ar vrea să-mi dea mie una dintre damigene...

Recunosc că mă lovește cu chestia asta - am whiskey, vodcă, chiar și o țuică mai spre palincă, vin îndestulător, însă din comerț, nu de-ăla făcut în casă.

Știu încă de când eram la mare, seara la restaurant, că socrii lui fac un vin excepțional de bun și de curat. Nu pot să-l refuz.

Cum încă nu are mașină, mă roagă să trec pe la ei pe-acasă, când pot și să iau damigeana - pot trece oricând, de dimineață până seara, cu rugămintea unui telefon în prealabil, ca să fie cineva acasă.

Cum, total întâmplător, am drum destul de aproape de cartierul cu pricina, zic să risc și să merg direct, fără ca să-mi anunț sosirea. În fond, doar urc și sun. Este Laura acasă, bine, dacă nu, nu. Trec cu altă ocazie. Este zece dimineața, așa că, aproape sigur, Filip este la întreprindere.

Sun și, surprinzător, îmi deschide Laura, fără ca să se uite pe vizor, fără ca să-ntrebe cine este - asta habar n-are că în București se mai pot întâmpla și tot felul de chestii, nu tocmai plăcute.

Nu mă pot abține, așa că, după ce trec pragul și închide ușa, trec la morală:

- Laura, unu! Ești la București, nu la tine acasă, la curte, unde poți vedea cine este, de peste gard. Doi, ușa casei, în București, se ține încuiată, ceea ce te rog ca să faci chiar acum!...

Se conformează, apoi se întoarce și, fără vreun preambul, se agață de reverul sacoului meu și... îmi bagă limba-n gură. Știam eu ce știam!...

Nu, n-am de gând s-o resping, sau s-o mai cert căci, deja, știu de la Filip că în chestii de-astea femeia nu este dispusă să accepte vreun refuz. În fond, dacă tot este curvă, de ce să nu profit?!?...

Și nici n-am mustrări de conștiință, că doar n-am început eu cu vreun avans.

O îmbrățișez, apucându-i ceafa cu mâna și masând ușor. Mârâie de plăcere.

Brusc, se întrerupe:

- Stai puțin!...

Se îndreaptă spre aparatul telefonic și formează un număr, apoi cere un interior și solicită să vorbească cu Filip.

Îi îndrugă ceva, că să nu uite să ia pâine, că n-are chef de cură de slăbire, apoi „își amintește" că mai vrea și niște roșii, dar de-alea din piață, de la țărani, nu de la aprozar și că, dacă găsește, vrea și niște cartofi și ardei gras. După ce-l întreabă dacă și-a notat, îl întreabă dacă iar are de gând să întârzie pe la ore suplimentare. Se bucură că de data asta va sta doar la program, apoi îi transmite pupici, îi declară că-l iubește și închide.

Se întoarce spre mine:

- Hai că avem cel puțin cinci ore la dispoziție!...

Nu se mai apropie de mine, ci se îndreaptă spre pat, dă cuvertura de-o parte, apoi își scoate capotul destul de străveziu în care era îmbrăcată, rămânând în niște chiloței de dantelă și-atât.

Se întinde pe pat, apoi îmi spune:

- Hai că pe-ăștia te las pe tine să mi-i scoți!...

Trec și eu la dezechipare, punându-mi hainele pe un scaun, apoi, cu pula în semi-erecție, mă îndrept spre pat. Îi trag de chiloți în timp ce mă ajută, ridicându-și fundul de pe pat.

Deși am un prezervativ la mine, mă gândesc că, totuși, din moment ce e măritată, doar nu s-o fute cu tot cartierul, așa că-mi asum riscul.

În fond, de Filip sunt aproape sigur că nu e vreun crai...

Îmi amintesc de Filip când ne povestea că fata încă de mică era destul de dezvoltată prin părțile esențiale - într-adevăr, are niște țițiloance destul de dezvoltate, însă cum nu este nevastă-mea, chiar că nu mă interesează cum va arăta la bătrânețe. Curul e mișto, bombat de nu are neapărat nevoie de pernă, deși sunt hotărât ca, la un moment dat, să-i bag și o pernă sub cur. Este destul de lată-n șolduri - nu cred că va avea probleme la naștere...

Nu știu dacă din inițiativa ei, sau la cererea soțului, are pilozitățițe tunse scurt, iar labiile, cu siguranță sunt rase până deasupra lindicului. Gagica are tendințe moderne, sau poate că-i place să-i tragă Filip limbi... Nu știu și nici nu mă interesează.

Mă așez cu genunchii pe pat, între picioarele Laurei - deja pula mi-e sculată - mă aplec și, fără să mă ajut de mână, îi găsesc intrarea în găoace. Este un pic cam uscată însă, în destul de scurt timp, lucrurile evoluează. Se udă. Își desface cracii mai tare și respiră des:

- Ahhhh!... Ce mare ești!... Oooooooh!...

Cum deja o simt că este udă, intru tot. Se zgâlțâie patul cu noi - deja s-a slobozit. Tot ea:

- Uuuuuuuu! Cu Filip n-am pățit niciodată chestia asta!... Așa de repede!...

Într-adevăr, n-au trecut nici două minute de când am început s-o pătrund.

Gata, nu mai e cazul să stau la discuții, tatonări, chestii - o iau de craci și mi-i proptesc pe piept, apoi intru tot. Iar se zgâlțâie patul cu noi. Este mai mult decât limpede că iar este surprinsă:

- Ahhhhhhhh!... Din nou!... Mă simt... așa plină!...

Nu trebuie să-mi spună, sau să-mi deseneze - este clar că „dotarea" mea este mai mare decât a lui Filip.

O țin așa, apăsată până la capăt, vreun minut, lăsând-o să-mi simtă pulsațiile - se vede pe ea cât este de încântată și totodată surprinsă.

Încep să am bănuiala că fata asta nu s-a futut decât cu bărbatu-su - deh, urbe mică, s-ar fi aflat repede - iar aici probabil că nu a avut încă timp ca să „studieze" problema...

Cu atât mai bine, că eu am avut întotdeauna aptitudini didactice.

Încep s-o pompez, amplu, ferm - i-o scot până nu-mi mai rămâne decât capul înăuntru, apoi i-o bag, lent, simțindu-ne unul altuia fiecare centimetru.

Are o pizdă mișto, catifelată și, așa cum aveam eu o bănuială, destul de adâncă. Nici cu lărgimea nu este chiar zgârcită, însă n-o are ca vaca...

Încet, încet, accelerez, iar Laura devine extrem de darnică la capitolul orgasme. Sunt și eu surprins, pentru că deja, într-un sfert de oră, s-a slobozit de vreo zece ori.

Eu sunt cu pistoanele accelerate la maxim. Gâfâie rău de tot, însă știu sigur că la mine mai durează un pic până să-i trag cleiul. Mă roagă:

- Uhhhhhhh!... Stai, stai, te rog!... Lasă-mă să mă-ntorc!...

Cum îmi place și mie ideea, mă conformez și... uite ce cur mișto are!...

Mă strecor între genunchii ei și o prind de buci, depărtându-i-le. Nu mai stau. Deja sunt cu pula centrată pe gaura pizdei ei și... încep atacul. Tare, repede, până-n plăsele! Când i-o bag, trupurile noastre se ating și plescăie - plescăie din ce în ce mai des - bag viteză.

Cum stă în genunchi sprijinindu-se pe coate, se ridică sprijinindu-se pe palme și dând capul pe spate, apoi, brusc, se lasă să cadă cu pieptul pe pernă, scoțând un:

- Ooooooohhhhhhhh!... Oooooooohhhhhh!... Așa de mult!...

Respiră ca o locomotivă cu aburi - sper să nu se apuce să facă prea mult zgomot, că știu cât de prost izolați sunt pereții în blocurile astea și nu aș vrea să se afle că tânăra soție face amor chiar și când soțul este plecat la muncă.

Sunt de-a dreptul fascinat de gaura curului ei, cu o rozetă destul de mare în diametru, așa că, simțindu-mă aproape de momentul exploziei, zic să risc:

- Să nu te smucești și încearcă să stai relaxată!...

I-o scot din pizdă și, udă leoarcă, i-o centrez pe gaura curului și apăs. Scoate un icnet de surpriză, dar stă. Nici eu nu-s ghiolban - mi-am băgat doar capul pulii în ea și m-am oprit. Îi spun:

- Relaxează-te!... Dacă stai relaxată, n-o să te doară, sau prea puțin. O simt că-i speriată. Întoarce capul spre mine:

- Filip nu mi-a făcut niciodată chestia asta!... El... doar în gură!...

Ce să-i răspund? Că aveam eu o bănuială că fata suge pula?!?... Îmi văd de treabă:

- Hai, relaxează-te, sau screme-te ca și cum ai vrea să te caci!... Hai, că merge.

Se pare că m-ascultă. Intru mai mult, mai mult, sunt deja trecut de jumătate din lungimea cariciului, așa că încep, ușor, să-i dau pompe. Pe măsură ce-o pompez, i-o bag din ce în ce mai adânc, până simt cum o pleznesc cu coaiele pe bucile pizdei. Iar icnește! E surprinsă de faptul că iar o dă-n bâțâieli orgasmice...

- Vaaaaai!... Ce-mi faci!... Ce mi-ai făcuuuuut!... Uhhhhhhh!...

De acum sunt sigur că i-am stârnit înteresul privitor la acest sport și cum sunt foarte aproape, îndesesc ritmul și... în sfârșit, îi umplu curul cu sloboz.

Se pare că și mie mi-a plăcut destul de mult - după ce simt, cu siguranță i-am administrat o doză respectabilă... Să vezi ce-o să fie când ajunge la baie, dacă n-a mai făcut-o, într-adevăr, niciodată...

O ridic din pat și insist ca să mergem împreună la baie. Îi spun:

- Vezi că o să scoți niște sunete ca atunci când te beși. Să nu intri-n panică și nici să nu te apuce rușinea!...

O simt că este derutată:

- Cred că o să vreau să fac caca!

- Păi... fă! Ce aștepți?!?

- Cu... tine, aici, nu pot!...

- Bine, stai să-mi spăl instrumentul și te las singură.

Zis și făcut. Mă spăl bine, bine de tot, cu apă și săpun, apoi ies.

Cât stau cu o țigară-n mână, așteptând-o pe mimoză să-și termine toaleta, mi-aduc aminte că am întâlnit în viață și femei care, după ce făceam amor, țineau neapărat să-și facă toaleta singure.

Chiar aveam și un prieten care, culmea, om însurat, dacă avea vreo nevoie fiziologică iar nevastă-sa era în baie, la duș, trebuia să se abțină - și asta în condițiile în care locuiau la bloc, deci nici nu putea să iasă-n curte!...

În sfârșit, apare și futăcioasa mică și se așează și ea pe un scaun și-și aprinde o țigară. Mă iau de griji:

- Pune-ți ceva sub fund, că dacă ai vreo scurgere, riști să pătezi tapițeria...

Sare ca arsă:

- Mă omoară bărbatu-miu!...

Se întoarce din baie cu un prosop de mâini și și-l așterne sub fundulețul cel futăcios.

Cum cu țigara sunt gata, iar cariciul meu începe să dea semne de luptă, mă ridic de pe scaun și mă apropii de gurița mirobolantei - de-acum nu mai poate spune că nu, că chestii...

Trage încă o dată, cu sete, din țigară, apoi o abandonează-n scrumieră și... începe să fie șerpișor.

Mă ia la lins, apoi mă prinde cu o mână de baza pulii. Cu cealaltă mână îmi ia coaiele la cântărit, chestie care mă umple de încântare. O simt cum își strecoară un deget între picioarele mele. Se întrerupe și, zâmbind, îmi spune:

- Știi, la anatomie am învățat exact unde este amplasată prostata la bărbați!

Îmi mai zâmbește un pic, apoi se repede cu gura pe pula mea. Trebuie să recunosc că e destul de destoinică, însă nu excelează...

Oricum, o las să-mi ude barosanul vreo cinci minute, apoi o iau de mână și o conduc în pat.

Apuc o pernă și-i spun:

- Hai să optimizăm unghiul!...

Își ridică dodoleața, îi bag perna, apoi o prind de picioare ca pe ghidonul unei biciclete, sau motociclete și-ncep penetrarea. Mă joc frumos cu ea, tot schimbând unghiul de atac, ba pe stânga, ba pe dreapta, ba mai sus, ba mai jos, apoi îi ridic cracii pe umeri și-mi scot pula din ea, centrând-o pe gaura curului - doar am început o treabă, hai s-o continuăm. Icnește, dar nu se-mpotrivește, așa că i-o bag, doar un picuț de tot, apoi i-o scot și iar mă scald în sucurile pizdei ei... Fut așa la ea, ba sus, ba jos, până când ajung să i-o bag serios și-n cur.

Ceasul de pe perete arată că facem chestia asta de mai bine de jumătate de oră, iar Laura, deja, a încetat să mai icnească de fiecare dată când i-o bag în cur...

Schimb repertoriul: trei pompe-n pizdă, trei în cur, apoi câte patru, apoi câte cinci, până ajung pe la câte optsprezece - era cât pe ce să mă scap un pic în pizdă, dar, din fericire, o retrag la timp.

Gata! Iar i-am umplut curul cu sloboz!...

Intrăm în baie. Mă roagă:

- Lasă-mă să mă așez pe veceu - am senzația că elimin mai ușor...

- Bine, fata mea!...

- Da, dar știi ce vreau să te rog!...

- Se face!...

Mă spăl bine cu apă și săpun din abundență pe instrument, apoi mă retrag în cameră.

O aud din baie:

- Dacă vrei, ai vin în frigider!...

Asta-mi mai trebuie! Nu-mi ajunge că-mi înșel nevasta și-mi bag pula în nevasta altuia, că mai consum și alcool și mă urc la volan!

- Mulțumesc, dar sunt cu mașina!

Nu cred că a mai zis nimic, sau, dacă a făcut-o, eu n-am auzit.

Cum n-am chef să-mi forțez norocul și cum, deja, i-am articulat două futaiuri sănătoase, zic să renunț la varianta cu slobozul în guriță și să mă împachetez și să plec acasă.

În sfârșit, apare și Laura, se așează pe scaunul cu prosopel și-și aprinde o țigară. Râde:

- Sper că pe asta mă lași s-o fumez până la capăt!...

Îi explic, zâmbind, că ședința s-a cam terminat și că o să mă îmbrac și o să plec.

Nu vrea să mă lase să iau damigeana, că ea vrea să mai vin și mâine, că i-a plăcut tare mult...

- Măi, hai să nu ne forțăm norocul!... Bate la ochi!... Mai ai și vecini și, ține minte, fiecare bloc, dacă nu fiecare scară, mai are și câte un informator.

Râde. Știe, că i-a povestit și Filip chestia asta.

Îi povestesc și eu că, în situații de-astea, întotdeauna am grijă ca să urc cu liftul cu vreo două etaje mai sus, dacă se poate, pentru derutarea adversarului. Întotdeauna stau cu urechile ciulite, ca să aud dacă nu cumva, cineva-și face de lucru pe casa scării. Pe asta n-o știa!... Normal, că doar Filip e băiat cuminte, nu ca mine!...