Oglindiri în Enormii Lor Ochi 31

Îmi dreg glasul mai mult pentru a trage de timp și murmur:

- Păi... Presupun că vrei să te mai gândești, așa că n-are rost să insist...

Keiko îmi zâmbește, iar Ikumi bombăne fără să se întoarcă spre noi:

- Baka!

- La cine te referi? se interesează cu voce calmă sora ei.

- La amândoi!

156

„Hola, Martin!"

„Ia te uită, ia te uită! Dacă nu-i Păpușaru-n persoană! Hola! Cu ce ocazie?"

„Am o treabă pentru tine."

„Una... sângeroasă?"

„Dacă vrei..."

„Drăguț din partea ta că te-ai gândit la mine! Cine te-a supărat?"

„Îți trimit datele. Să fii atent, e un mental foarte puternic!"

„Cine, Mutră-de-Fraier ăsta?"

„Nu te lua după figura lui."

„În niciun caz. Am reținut avertismentul... Nu că ar conta. Când vrei livrarea?"

„Săptămâna trecută."

„Am înțeles. Mă ocup chiar acum."

„Sună-mă imediat ce rezolvi."

„Bine'nțeles! Doar mă cunoști, niciodată nu-ntârzii când e vorba de-ncasat simbria!"

„În regulă. Aștept vești cât de curând. Sayonara!"

157

Motivul nervozității pseudo-puștoaicei continuă să îmi rămână neclar; mă abțin să o întreb ce o nemulțumește, întrucât nu prea cred că voi obține un răspuns. Cel mult, o burzuluială. Desigur, aș putea încerca să o „citesc", dar, lăsând la o parte lipsa mea de experiență în domeniu, găsesc că metoda asta aduce mai degrabă a viol... Așa că aș face mai bine să las deoparte subiectul și să mă gândesc ce voi face astăzi.

Probabil pentru a nu îmi dezminți reputația de superficial, primul lucru care îmi vine în minte este mașina. Da, astăzi pot lua Jaguar-ul; însă chiar nu e nimic mai important?! Cineva îmi dorește moartea, - și nu am niciun motiv să cred că a renunțat după cele câteva eșecuri, - Keiko nu mi-a dat niciun fel de răspuns, Ikumi e supărată din ea-știe-ce-cauză, și tot ce mă interesează pe mine e o nenorocită de tinichea pe roți!?

„Baka!", mă autogratulez printre dinți, făcând-o pe tânăra verde să mă cerceteze surprins-întrebător; îi zâmbesc și explic:

- E vorba de mine.

- Ți-ai asumat critica adusă de soră-mea? chicotește.

- Mai mult sau mai puțin; nu știu dacă am ajuns la concluzia asta din aceleași motive...

Hima cea micuță și bleu îmi aruncă o privire furișată. Mi s-a părut, sau a schițat un zâmbet? Încerc marea cu degetul:

- Ți-a trecut supărarea?

- Care supărare? se interesează cu aer nevinovat în timp ce combină o săltare și o răsucire într-o mișcare fluidă care o aduce la poziția ei obișnuită, cu tălpile sprijinite pe marginea măsuței. De unde-ai scos-o că aș fi supărată?

Mda, bine... Cred că ar fi de preferat să nu insist. Așadar, schimb subiectul:

- Ce părere aveți, ne mutăm de-aici?

- Unde? reacționează instantaneu Ikumi.

- Am vorbit și ieri despre asta... De ce? vrea să știe Keiko.

- În privința locului, stabilim împreună; iar motive ar fi mai multe: poate reușesc să-mi pierd urma, găsim o locuință mai confortabilă...

- Mie-mi place apartamentul ăsta... - murmură fata verde. Stau aici de atâta vreme... Dar dacă vrei tu...

Cea azurie rânjește:

- N-ai înțeles: vrea o casă cu mai multe dormitoare. (Ațintește enormii ei ochi asupra mea.) De parcă așa ar putea scăpa de mine!

Ridic din umeri, mă uit spre tavan și mă strâmb a „Nu-i sănătoasă!"; prefăcându-se că nu a remarcat sensul grimasei, Keiko zice:

- După ce mă obișnuiesc cu ideea, discutăm unde ne mutăm; bine?

- Adică peste un an-doi - o tachinează sora ei.

Acum se face că nu a auzit și se interesează:

- Între timp, ce facem în privința Păpușarului și a mai-știu-eu-cine e pe urmele tale?

Îmi duc o mână la ceafă în căutarea unei mâncărimi inexistente și răspund nesigur:

- Păi... Voi vă duceți la cumpărături, iar eu mă mai gândesc ce-i de făcut...

- Bună metodă! surâde ironic falsa fetișcană. Oricum, e o idee: mă duc să-mi „cumpăr" niște ani în plus la aspect. (Se uită la mine din coada ochilor.) Și niște țâțe foarte mari.

Informației îi trebuie o clipă pentru a-mi ajunge în locul din creier unde să fie procesată corespunzător, timp suficient pentru Keiko să îi adreseze un „Baka!"; desigur, Ikumi își exprimase dorința de a-și mări sânii. Pe lângă alte „îmbunătățiri" corporale la fel de neavenite - cel puțin, după judecata mea.

- Ikumi... - spun încet. Nu sunt convins că are rost să faci așa ceva... Ești micuță, și...

- Și nu-i treaba ta ce fac cu corpu' meu! se zbârlește la mine. Ai idee cum m-am simțit prizonieră-n trupul ăsta de puștoaică când aprope toate himele manga au forme granit?! Nu, bineînțeles că nu poți să-ți imaginezi! N-am cum să devin mai înaltă, dar măcar n-o să mai arăt ca o fetiță căreia abia au început să-i crească țâțele!

Mă uit la ea, încercând să mi-o închipui matură și dotată cu sâni mari, iar imaginea care mi se formează în minte nu mi se pare tocmai reușită; oftez și îi zic:

- Nu vrei totuși să te mai gândești un pic înainte de a face asta?

Ațintește privirea ei azurie drept în ochii mei pentru câteva clipe, apoi spune aproape în șoaptă:

- De ce insiști? Nu sunt sigură că înțeleg...

Sincer să fiu, nici eu.

- Păi, n-aș vrea să-ți pară rău mai târziu - e tot ce găsesc drept răspuns.

- Cineva ține cu-adevărat la soră-mea! comentează Keiko, zâmbind.

Soră-sa mă mai fixează un moment, se uită scurt la fata cu plete verzi, revine la mine, clipește, după care, ridicând din umeri, mormăie:

- Dacă o să-mi pară rău, mi le micșorez; însă mă îndoiesc că o să se întâmple. Oricum, în loc să te preocupe țâțele mele, mai bine te-ai gândi cum să rezolvi odată pentru totdeauna problema cu ucigașii puși pe urmele tale.

Nu pot să o contrazic; cu o mină gânditoare, Keiko zice:

- Poate că ar fi momentul să faci cunoștință cu Ken.

- Cine-i Ken? mă interesez.

Ikumi preia sarcina lămuririi:

- Un prieten de-al nostru. E unul dintre cei mai puternici mentali dintre hime, însă nu vrea să se știe asta pentru că nu vrea să aibă necazuri. Sau să lucreze pentru guvern.

- A! Și cum m-ar putea ajuta Ken ăsta?

- Cred că n-ar fi o problemă pentru el să-l găsească pe Păpușar - intervine Keiko.

Interesant... Și totuși...?

- Dar nu înțeleg - spun, intrigat. Dacă-l cunoșteați pe tipul ăsta, de ce nu mi-ați vorbit mai devreme despre el?

Hima verde îmi ocolește privirea, iar cea bleu murmură:

- Pentru că până acum n-aveam cum să-l convingem să te ajute.

- Noi știam că ești de încredere, dar pentru el n-ar fi fost suficiente asigurările noastre - continuă Keiko explicația. E un tip foarte circumspect, și nu crede nimic până când nu are dovezi...

- În plus, urăște naturalii... - adaugă Ikumi, cu un licăr ezitant în adâncul enormilor ochi.

- Dacă am înțeles bine, dovada pe care puteți să i-o prezentați este eliberarea voastră.

- Mda... - confirmă pseudo-puștoaica. Poate că aflând ce ai făcut pentru noi, va accepta să te ajute.

Poate va accepta...?

158

„Șefu'..."

„Ce vrei?"

„Vă caută domnul Brown..."

„Rahat! Fă-mi legătura."

„Imediat."

„Bună ziua, domnule Brown! Ce mai faceți?"

„Hola. Treci pe criptor."

„Desigur... Gata. Ce pot face pentru dumneavoastră?"

„Ce mama dracu' vrea să-nsemne raportul ăsta?!"

„Păi... Chiar ce am scris în el... Am avut unele probleme și nu am putut efectua transferul..."

„Probleme!? Ce-nseamnă, mai exact, probleme?! Și de ce aflu abia acum că n-ați făcut transferul?! Sunt zece zile de când v-am dat coordonatele subiectului și pân-acum n-ați făcut altceva decât să pierdeți vremea! Pentru ce vă-nchipuiți că sunteți plătiți!?"

„Îmi pare rău, domnule Brown, dar, după cum am scris în raport, ne confruntăm cu o situație delicată și..."

„Și tocmai asta-i ceea ce te-ntreb! Ce mă-sa-nseamnă la tine „situație delicată"?! Ați stricat generatorul de tunel, sau ce!?"

„Nu, nu! Aparatura e în perfectă stare de funcționare, nu vă faceți griji! Problema e legată de subiect, nu de partea tehnică..."

„...Să nu-mi zici că l-ați pierdut în timpul transferului!"

„A, nu... Nu l-am pierdut..."

„Termină odată cu ocolitul răspunsului! Ce s-a-ntâmplat?!"

„Domnule Brown, știu că sunteți foarte ocupat și nu am vrut să vă inoportunez cu tot felul de amănunte înainte de a rezolva problema, de aceea..."

„Ți-am zis să termini! Răspunde clar: ce ați făcut?"

„...Am transferat o altă persoană..."

„Ați transferat... Ceee!?! Idioților!! Cum dracu-ați putut să faceți așa o tâmpenie!?"

„Domnule Brown, vedeți, conducea o mașină identică și a trecut prin poziția focalizată chiar în momentul când ar fi trebuit să ajungă acolo subiectul... Datele biologice erau similare, factorul de redundanță în parametri, așa că nu am avut cum să ne dăm seama înainte de efectuarea transferului... Nu a fost vina noastră, am avut pur și simplu un ghinion incredibil..."

„Mizeria naibii! Bun, am înțeles ce s-a-ntâmplat; ceea ce aștept în continuare să-mi explici este de ce continuați să pierdeți vremea!"

„Știți, e vorba de... Cum să spun..."

„Răbdarea mea are o limită și ești pe cale de a o depăși."

„Domnule Brown, nu putem să utilizăm din nou tunelul de transfer înainte de a ne asigura că nu ne este periclitată securitatea..."

„Nu. Nu. Să nu-mi zici că individul pe care l-ați transferat din greșeală mai e în viață. Chiar nu vreau să aud așa ceva. Tot ce vreau să aud de la tine e că ați rezolvat. Și cât mai repede."

„La asta lucrăm. Chiar acum. Nu vă faceți griji, domnule Brown!"

„Aș vrea să nu am motive. Eliminați-l odată și refaceți operațiunea. Sayonara!"

„Desigur, domnule Brown. Sayonara, domnule Brown! Să aveți o zi bună!"

„Hmm!"

„Lemnu' mă-sii de treabă-mpuțită, Brown îmi mai lipsea de pe cap!! Ce mama mă-sii face cretinu-ăla de Păpușar!?"

159

- Nici nu-ncape discuție! Nu mergem împreună!

Încruntată, Keiko mă fixează pe deasupra rochiței galben-lămâie pe care și-o lipise de trup pentru a mă întreba dacă să o îmbrace. Întorcând privirea înainte ca hotărârea să mi se înece în apele adânci ale enormilor ei ochi, continuu:

- De câte ori trebuie să repet? Atâta vreme cât sunt vânat de ucigași, nu ești în siguranță alături de mine, așa că...

- Foarte bine, nu vin cu tine. Să presupunem că reușești să-l găsești singur pe Ken; da' cum îți închipui că-l convingi să te ajute? Îi arăți un bilețel de recomandare semnat de mine și Ikumi?

- De pildă! Sau, mai simplu, îl sunați și-i explicați despre ce-i vorba.

- Baka! Imaginează-ți că-i suficient și bea un pahar de apă ca s-o înghiți mai ușor! Nu-l cunoști pe Ken...

- Nu, nu-l cunosc; însă nu cred că e chiar atât de paranoic...

- E mai rău de-atât! Nu are încredere decât în himele pe care le cunoaște de mult timp, și numai când vorbește față-n față cu ele, fiindcă e convins că toate apelurile sunt monitorizate și manipulate. Inclusiv holo-urile. Așa că resemnează-te cu ideea: dacă vrei ajutor din partea lui, trebuie să vin cu tine.

- Atunci mă lipsesc.

Cu o mișcare nervoasă, aruncă într-o parte rochia, după care se sprijină cu spatele de perete, își încrucișează brațele și înclină capul; ațintindu-mă printre șuvițele verzi, bombăne:

- Uneori, și tu ești paranoic... Câți asasini crezi că au pus pe urmele tale?! O armată?!

Oftez, evitându-i iarăși privirea intensă.

- Încă unul ar putea fi suficient...

- Dacă ți-e atât de teamă să nu-ți pierzi logodnica, vin eu cu tine - se amestecă micuța azurie.

- De unde până unde logodnică!? mârâie fata verde; mă prefac că nu am auzit și mă întorc spre Ikumi.

- Ce am spus mai devreme e valabil și pentru tine.

- Și eu care mă gândeam că ar fi o ușurare pentru tine dac-aș fi omorâtă! rânjește falsa fetișcană.

- Nu te simți bine până nu vorbești prostii? o critică sora ei. Știi că ține la tine!

Ikumi nu renunță la rânjet.

- Mda, știu... Mă refeream la hărțuirea sexuală.

Singurul răspuns pe care îl găsesc este o ridicare din umeri; la rându-i, Keiko preferă să se abțină de la comentarii și revine la atac:

- Denn, uite cum facem: comandăm un taxi și îl păstrăm până când îți iei mașina de la reprezentanță; în felul ăsta, suntem și la adăpost de un alt atac, putem și observa dacă te urmărește cineva... Mai mult, nu coborâm din mașină decât în zone aglomerate. Crezi că mai e vreun risc în condițiile astea?

- Oricând există un risc... - mormăi.

- Avea dreptate soră-mea, chiar ești paranoic! mă critică Ikumi. Dar și tu ai dreptate, riscuri apar la tot pasul: de pildă, se poate întâmpla ca o pisică neagră să răstoarne un ghiveci la etajul treisprezece, iar tu să te afli chiar dedesubt și să-ți cadă-n cap. Așa că mai bine-ți cumperi un adăpost antiatomic și te muți acolo împreună cu iubita ta cea verde!

Iubita mea cea verde își dă ochii peste cap în semn de apreciere față de sfatul surorii ei, apoi recuperează rochița și mă întreabă:

- Până la urmă nu mi-ai răspuns: s-o îmbrac pe asta?

S-ar părea că am pierdut bătălia, și nici măcar nu îmi dau seama în ce moment s-a întâmplat... Mai bine nu mai insist.

- E drăguță.

- Nu-i așa? se fandosește hima, încântată mai degrabă de mutra mea învinsă. Da' parcă aș renunța la straie azi, că n-am mai ieșit demult goală în oraș...

Mutra învinsă e izgonită de una nedumerită - nu îmi dau seama dacă glumește sau nu. Pseudo-puștoaica mă lămurește:

- În caz că ai uitat, și Keiko e exhibiționistă. Nu în aceeași măsură ca mine, da-i place să-și arate din când în când pizda-n public... De de credeai că nu poartă chiloței?

Cea de-a doua exhibiționistă se îmbujorează ușor și bombăne:

- Ai putea măcar să încerci să fii mai puțin vulgară!

- Sigur că aș putea, da' la ce-ar servi? ripostează Ikumi, aruncându-mi o ocheadă al cărei sens nu reușesc să îl dibui.

Fata verde revine la subiect:

- Acum, serios, Denn, aș ieși goală, dar numai dacă nu te deranjează.

Îmaginându-mă defilând pe trotuar la braț cu Keiko nudă, încântat foarte de comentariile „subtile" ale diverșilor primitivi din jur, o asigur că nu mă deranjează câtuși de puțin. Iar ea, bazându-se pe figura pe care o fac, trage concluzia firească:

- Bine, atunci mă îmbrac.

- Cât de bine îți impui punctul de vedere! îi comentează decizia micuța bleu, afișând un rânjet nou-nouț.

- Te-a întrebat cineva ceva!? mârâie Keiko, încruntându-se la ea.

- Recunosc că niciunul dintre cei doi neuroni ai tăi.

- „Gluma" asta vrea să fie, oare, o dovadă a superiorității tale intelectuale?

- Fetelor... - încerc să domolesc spiritele pe cale să se aprindă.

- Ooo, Keiko a reușit o ironie! Trebuie să-mi notez în jurnal, un asemenea eveniment nu trebuie uitat!

Tânăra cu plete verzi dă din umeri și, îmbrăcând rochița, mormăie:

- În loc să debitezi prostii lemnoase, mai bine te-ai face utilă și-ai comanda un taxi.

Surprinzător, falsa fetișcană se conformează fără vreun alt comentariu. Ciondăneala a avut toate aparențele obișnuitei lor hârjoane, cu toate acestea nu pot scăpa de impresia că Ikumi e, în continuare, nemulțumită de ceva. Însă de ce anume...?

Nu ratați următorul episod!

Conține ultimele episoade ale primei părți a romanului, care includ prezentarea unui eveniment extrem de important ce va influența întreaga desfășurare a acțiunii...