Oglindiri în Enormii Lor Ochi 05

- Scuză-ne, dar nu ne-am putut abține, ai fost atât de nostim...!

- Ce vârste crezi că avem? intervine Ikumi.

Îmi dreg glasul și, încercând să îmi instalez o mutră mai puțin „nostimă", le privesc pe rând.

- Păi... Keiko trebuie să aibă între optsprezece și douăzeci de ani, iar tu nu pari să ai mai mult de doisprezece-treisprezece...

Nou schimb de priviri, însoțit de chicoteli.

- Keiko nu are „optsprezece-douăzeci" de ani, cum ai crezut tu, ci aproape douăzeci și opt - mă informează puștoaica.

- Iar Ikumi e de fapt sora mea mai mare: tocmai a împlinit treizeci de ani...

Le fixez, blocat. Să fie o glumă...? Și totuși, atitudinea matură a lui Ikumi, felul în care Keiko a spus despre ea că este sora ei mai mică... E posibil să nu își bată joc de mine.

- ...Vreți să spuneți că... - articulez într-un târziu.

- Da, am fost proiectată să arăt ca o puștoaică de doisprezece ani... - confirmă Ikumi. Mă rog, una mai precoce. Doar trebuia să lucrez, nu?

Să lucreze... Cea pe care o consideram o puștoaică e de fapt o prostituată de treizeci de ani. Stranie lume... Tocmai când mă gândeam că încep să mă obișnuiesc aici... Scutur din cap ca și cum aș putea astfel să îmi izgonesc gândurile negre, apoi, dregându-mi glasul, zic:

- Am înțeles...

Cele două hime-mai-mature-decât-par zâmbesc; Keiko se interesează:

- Acum că te-ai liniștit în legătură cu vârsta lui Ikumi, te-ai hotărât pe care dintre noi o vrei în noaptea asta?

Îmi mai dreg o dată glasul - nu am răgușit, doar încerc să trag de timp. Deși sunt excitat mai rău ca un adolescent, rămân la hotărârea luată mai devreme în privința lui Keiko; iar între timp, nici nu mă gândesc să o fac cu Ikumi - mi se pare aiurea, și nu numai fiindcă aș avea senzația că este un act de pedofilie... Partea proastă e că fetele par să considere firesc ca eu să o aleg pe una dintre ele și nu aș vrea să le jignesc cumva refuzându-le... Uf!! Chiar nu știu cum să le spun că nu intenționez să mă culc cu niciuna dintre ele...

Prinzându-mă în azuriul imenșilor ei ochi, Ikumi zice:

- Îți place de Keiko și am înțeles de ce eziți să te culci cu ea. Și nu cred că te ajută cu ceva dacă te asigur că îți faci probleme degeaba... Pe de altă parte, ai aflat că nu sunt o fetiță, deci mă poți fute fără să-ți faci vreun proces de conștiință. Oricum, e în regulă și dacă nu mă vrei nici pe mine: ideea e să te simți cât mai bine la noi, așa că fii relaxat și nu te gândi că e vreo supărare dacă te culci cu una dintre noi, cu amândouă sau cu niciuna; ține cont numai de ceea ce dorești...

Keiko aprobă cuvântarea pseudo-puștoaicei cu o înclinare din cap și un zâmbet, apoi spune:

- După ce te-a lămurit soră-mea care e situația, ar trebui să-ți fie mai ușor să iei o decizie; deci, ce preferi? Pe mine, pe Ikumi, pe amândouă sau niciuna?

Oftez și trag aer în piept înainte de a răspunde:

- Sunteți mai mult decât drăguțe cu mine... Chiar mi-era teamă să nu vă necăjesc cumva refuzându-vă, pentru că, sincer, aș prefera să nu profit de invitație...

„Ce idioțenie! îmi zic. Două prostituate și-au oferit gratis serviciile, iar eu, ca un dobitoc ce sunt, în loc să spun direct da sau ba, le fac să țină discursuri..."

Fata verde se ridică, zicând:

- Ei, atunci nu-mi rămâne decât să vă urez noapte bună; eu mă duc să mă culc... (Se îndreaptă către ușa glisantă; ajunsă în prag, mă privește peste umăr.) Dacă te răzgândești, nu ezita să mă trezești; o pot face și dormind, dar aș prefera să nu fie cazul.

Și închide ușa. Dormind...? Ciudat. Ikumi pare să îmi citească gândurile:

- E unul dintre talentele ei: poate să doarmă în timp ce se fute. Util când are de-a face cu plicticoși sau e obosită. Am încercat și eu, dar n-am păcălit pe nimeni...

Am, pesemne, o figură cel puțin aiurită ascultând-o, fiindcă începe să râdă.

- Nu, nu glumesc!

O cred pe cuvânt. De ce nu? Oricum nu o să mă apuc să îi verific afirmațiile... Ne privim un moment în tăcere; nu știu ce constată ea la mine, însă eu caut pe chipul de fetișcană un semn, cât de mic, al vârstei reale. Nimic. Singurele mature la ea sunt mintea și atitudinea... Îmi zâmbește într-o nuanță care îmi dă senzația că iar mi-a citit gândurile; în caz că e într-adevăr capabilă să o facă, trebuie să iau măsuri. Așadar, o întreb:

- Aș putea să fac un duș?

- Bineînțeles; doar o clipă, să-ți aduc un prosop și o periuță de dinți.

Dispare în cealaltă cameră pentru câteva clipe și se întoarce cu cele promise; mi le dă, spunând:

- Găsești tot ce-ți mai trebuie în baie; între timp, îți pregătesc patul pe o canapea... Ești sigur că nu vrei să dormi cu una dintre noi?

Fetele astea chiar insistă! Nu știu cu ce încăpățânat au de-a face...

- Foarte sigur... Oricum, îți mulțumesc pentru invitație.

Îi zâmbesc cu toată căldura pe care o găsesc la îndemână, spun: „Noapte bună!", și iau calea băii. „Mai ai timp să te răzgândești", o aud zicând în timp ce închid ușa.

Agăț cămașa, pantalonii și lenjeria într-un cuier găsit în spatele ușii, - sacoul l-am lăsat în camera de zi, - pun prosopul pe suportul pentru și mă strecor sub jetul dușului. Săpunindu-mă, mă gândesc că ar fi fost, poate, o idee mai bună să declin invitația fetelor de a sta aici - fiindcă nu e tocmai comod să am aproape tot timpul erecție; nici măcar acum, când nu mai am în fața ochilor trupul gol al lui Keiko, nu reușesc să scap de ea... Mă întreb când voi ceda tentației, fiindcă mă tem că hotărârea mea de a nu face dragoste cu ea înainte de a avea măcar un început de relație devine din ce în ce mai fragilă.

21

Jumătate de oră mai târziu, sunt întins pe canapeaua avansată la rang de pat prin adăugarea unui așternut viu colorat și mă întreb dacă nu cumva am șanse să câștig premiul Fraierul Anului - poate ar fi fost mai bine să accept propunerea lui Keiko și să petrec noaptea cu ea. În definitiv, care era problema, doar e prostituată, deci... Oftez tăcut. Până când mi-au spus-o direct, am refuzat să iau în considerare bănuiala avută de la bun început - că este, așa cum s-a exprimat sora ei, curvă. Și...? Cu ce schimbă asta datele problemei? Mda, cu nimic: sunt în continuare la fel de atras de ea - și nu e vorba doar de atracție sexuală, cred că pur și simplu m-am îndrăgostit... La naiba! Oare cât de cretin pot fi? De acord, îmi place foarte mult cum arată, s-a purtat cât se poate de drăguț cu mine, dar o relație sentimentală cu ea - presupunând că am ajunge să avem una - are toate premisele pentru a deveni în scurt timp o catastrofă: ea e prostituată, eu, străin aici din toate punctele de vedere... Fir-ar să fie! De așa ceva îmi arde acum?! Idiot ce sunt! În loc să mă gândesc ce voi face aici pentru a mă descurca...

Aici. Altă bănuială pe care o respingeam: am ajuns, habar nu am cum, într-un univers paralel. Nu pot continua să neg evidența, oricât aș vrea; nici măcar ipoteza delirului nu mai are suficientă consistență pentru a mă putea agăța de ea...

Aici... Ce am aflat până acum despre această nouă - pentru mine - lume? Nu mare lucru: și aici există Statele Unite, orașele de pe coasta de vest sunt comasate într-o mega-metropolă numită pe scurt Pacifica, moda e de un prost gust înfiorător, nuditatea în public - cel puțin, a prostituatelor - nu șochează pe nimeni, automobilele arată ciudat și sunt acționate de turbine, electronica pare mai avansată... La fel și ingineria genetică, capabilă să creeze himele.

Hime... De la ce o fi venind termenul? Să fie o abreviere? O idee se furișează și îmi sare direct în cap: himere. Asta trebuie să fie! Ar fi trebuit să îmi dau seama mai devreme, însă de când m-am pomenit aici, creierul meu a dobândit prostul obicei de a da rateuri...

„Da, bine, ce să zic! mă bombăn. De parcă înainte îmi funcționa perfect! Nu cumva eu eram cel cu gânduri de sinucidere doar fiindcă a avut o serie de necazuri?"

Mă răsucesc pe cealaltă parte. Măcar mi-a revenit pofta de viață, chiar dacă nu am nicio idee despre ce fel de viață mă așteaptă de acum încolo... Sau poate tocmai de aceea?

Cu prefăcută inocență, Luna își trimite razele pentru a dezvălui ușa culisantă a camerei fetelor, deschisă într-o chemare mută. Sau așa o consider eu, fiindcă imaginea trupului gol al lui Keiko tocmai a profitat de ocazie și mi-a revenit în minte... Erecția, care m-a lăsat pentru un timp în pace, își reintră cu autoritate în drepturi, făcându-mă să mă întreb ce mai aștept pentru a da curs invitației himei cu plete verzi. Da, trebuie să admit că în acest moment cea mai puternică dorință a mea este să fac dragoste cu Keiko... Hotărârea luată mai devreme îi taie calea și, după o scurtă dar aprigă luptă, dorinței nu îi rămâne decât să se retragă, o dată în plus învinsă. Mă răsucesc din nou. Poate reușesc să mă calmez dacă nu mai văd ușa deschisă. Și să adorm. Urmează o altă zi. A treia aici. Sunt curios ce îmi va aduce. Iar dacă vreau să aflu mai repede, e cazul să dorm.

Noapte bună, Keiko!

Noapte bună, Ikumi!

Noapte bună, Denn...