Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.
Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.
Click aici- Iartă-mă!...
- Stai liniștită!... Nu-ți face probleme în ce mă privește!... Multă sănătate!...
Iar o bușește plânsul. Sosește și liftul și pleacă.
Nu am sunat-o, însă în lunea următoare, după turul de forță de la „Cernobâl", la ora unu m-am postat iar în fața facultății.
Când m-a văzut, era să se împiedice și să cadă - nici nu știu când am sărit și am prins-o!...
- Ce ai soro?!?... Că doar nu sunt vreo sperietoare sau vreun infractor!
Așa brusc și dintr-o dată, cum se spune, o bușește plânsul. Cam nasol, taman la ea la facultate, în fața colegilor, chestii. O îmbrățișez, apoi o iau de mână și ne cărăbănim, ca să nu mai fim subiect de bârfă. Ajunși în mașină, în sfârșit, deja mai liniștită, îmi spune:
- Știi, după cât de urât m-am purtat cu tine, când am văzut că nu mă suni, am crezut că nici nu o să mă mai cauți vreodată!...
- Clarisa, mai țin și eu la tăvăleală, nu sunt chiar atât de sensibilos!...
- Mă duci la tine?
- Cu cea mai mare plăcere!... Să știi că ți-am păstrat sandwich-urile de data trecută!
Izbucnim, amândoi, în râs... Tot ea:
- Tu, cu mine, cam ai ghinion!
- Haulio, soro!... Da' de ce?!?...
Râde:
- M-ai prins exact pe ciclu!...
Zâmbesc:
- Hai, măi, că la ce alte talente ai tu, zău că nu-mi fac probleme pentru doar atâta lucru!...
Stă un pic pe gânduri, apoi:
- Auzi? Prezervative normale mai ai, sau trecem să cumpărăm?
Pricep aluzia:
- Am vreo șase, ajung?...
Iar râde:
- Nu!... Mai cumpărăm!...
Râdem amândoi.
N-a trebuit s-o introduc în tainele untului de masă pe post de lubrifiant anal, întrucât Clarisa avea în poșetă un lubrifiant șmecher, adus de prin țări străine, chiar parfumat.
Nu am sunat-o niciodată la telefon, iar ea, în continuare, a refuzat să mă lase să-i dau numerele mele de telefon, de acasă și de la serviciu.
Cam o dată pe lună, până s-a terminat anul respectiv, mă învoiam de la birou, sau îmi aranjam o delegație, ceva și o așteptam pe Clarisa în fața facultății.
Până am încetat să o mai caut, bunică-sa n-a murit, așa că, de fiecare dată când venea la mine, rămânea până în dimineața zilei de marți.
Nu pot spune că ne-am despărțit, întrucât, practic, nu am discutat acest subiect.
Habar n-am de ce n-am mai căutat-o, de ce nu i-am dat vreodată telefon, că doar de fiecare dată când ne-am întâlnit, ne-am înțeles foarte bine în toate cele, iar la capitolul sex anal, mă dezmierda cu niște cutremure orgasmice de mai mare dragul.
În sfârșit, asta-i viața!
Mioara a fost obligată să-și prelungească șederea la „bomba atomică" - i s-a mărit salariul, i s-au dat sporuri, chestii, iar la un moment dat, când a venit la București, m-a rugat să n-o mai vizitez, pentru că a început s-o cam ardă cu un coleg de serviciu care, i se pare ei, n-are de gând ca s-o ia doar de picioare...
Nu m-am supărat și nici măcar nu m-am simțit afectat de reproșul voalat pe care mi l-a adresat.
Am parcurs o noapte de amor de „final de relație" și... pa!
SFÂRȘIT