Un Necaz

UN NECAZ

Sunt tânăr - n-am împlinit nici măcar un sfert de secol, iar de ceva mai mult de un an, sunt „încurcat" cu baragladina asta de femeie, pe nume (cel de aici) Elena, care se tot hrănește cu „lapții mei", de zici că face vreo cură nutrițională „specială"!...

Maică-mea s-a prins că „fata-i curvă", așa că, cel puțin o dată pe zi, îmi amintește ce frumos și ce deștept sunt eu și că nu merită să mă „încurc" cu o astfel de „stricăciune"...

Privind retrospectiv, mă gândesc că dacă maică-mea, indiferent de ce gândea, ar fi tăcut, relația cu pricina n-ar fi durat mai mult de, să zicem, șase luni!... Așa, pe bune, a „ținut" trei ani!...

La modul cel mai serios, aviz părinților care cred că se pot amesteca, pozitiv, în viața copiilor lor!...

O „ardem" noi, e adevărat, destul de des, însă, contrar convingerilor celei care m-a născut, eu mai am și alte „ținte" în vedere!...

Chiar în instituția unde-mi desfășor activitatea în calitate de om al muncii, identific un grup pe care, fără ca să lansez vreun zvon în sensul ăsta, îl numesc „Trio DO RE MI"!...

Una-i blondă și-o cheamă Silvia - aflu, de la un prieten de-al unui fost prieten de-al ei, că se fute-n cur, „dumnezeiește" - habar n-am cum e, de exemplu, „drăcește"!...

Cealaltă, Liana, zici că are părul din conductori de cupru!... Roșcată și... din punctul meu de vedere, cam irascibilă!...

Vine la rând și Marcela, cu sufletul ei de țigancă - o ajută, e adevărat și părul extrem de asemănător cu penajul ciorilor!...

La o cafea și vreo două, trei țigări, pe holul instituției, aflu, așa, drept confidență, că dacă am norocul ca să mă culc cu vreuna dintre ele, atunci devine obligatoriu să mă culc și cu celelalte două!...

O întreb și eu, cam făcând pe prostul:

- Liana, stai un pic!... Adică, dacă, de exemplu, eu, acum, îți propun să ne întâlnim, seara, pe la șase, undeva în oraș, apoi mergem la mine și... ne-o tragem, tu te apuci după aia să le spui fetelor că noi... așa și pe dincolo?!?...

Trage din țigară, cu sete:

- Nu numai că le spun după, însă o fac chiar înainte de a mă întâlni cu tine!...

Râde, destul de fals, cu un soi de aer de superioritate...

Eu rămân serios, apoi, uitându-mă-n ochii ei:

- Bine, atunci, dacă nu te-ncurc, fără ca să mai stabilim vreo întâlnire, plecăm împreună direct la mine acasă. De acord?

Îmi rânjește:

- În primul rând că eu nu mă-n... cur, apoi mai trebuie să fii și tu politicos, să mă rogi, să-mi zici că-mi oferi o cafea, un „coinac", ceva!...

Nu știu ce o mână ca s-o dea pe vulgarități, căci până adineauri am vorbit cât se poate de politicos, dar... ce să fac?

- Bine, soro, rămâne cum am stabilit, așa că fugi și anunță-ți prietenele că azi înnoptezi la mine!

Mă întreabă unde stau, că nu vrea, totuși, să fim văzuți împreună.

Ajuns acasă, trag „ o fugă de iapă până crapă" și golesc scrumierele, aranjez patul, cât de cât, las ferestrele deschise, că prea miroase a tutun, apoi cobor, ca s-o întâmpin pe mirobolantă.

Ce să zic, fata e destul de cochetă - jeanși de marcă, sigur au costat un purcoi de bani, o bluză crem cu volane - probabil că așa o fi moda, o geacă maro deschis, cel mai probabil tot de pe „afară"...

Ochii sunt căprui, pur și simplu, nici mari, nici mici, năsucul e la locul lui, tot așa, nici mare dar nici mic, ci doar drept, gurița este destul de darnică - și nu mă refer aici la vulgarități, ci doar la buze...

Are niște țițiloance care sigur te fac să-ți dai seama că este femeie, însă, totuși, nu par a fi spectaculoase, iar curulețul și cracii te anunță, de asemenea, că ai de-a face cu o persoană de sex feminin, nu tocmai de lepădat...

De pantofi, n-are rost să vorbim întrucât, cu toate insistențele mele, refuză cu obstinație să intre la mine-n casă încălțată.

Îmi „dă-n primire" și geaca și poșeta, de parcă n-ar fi în fața cuierului, unde și-a lăsat și pantofii...

Faza tare este că mă „execută" și pe mine, că să mă descalț!...

O iau și eu, precum Creangă: nu știu alții cum sunt, însă mie, cert, mi-a scăzut orice entuziasm!...

O servesc, așa cum mi-a cerut, cu cafea și cognac, timp în care ea se delectează cu ceva muzică disco - aia mi-a cerut, aia i-am dat!...

N-are rost să vă plictisesc cu descrierea unui fiasco!... Oricât am încercat eu să-mi impun să-mi placă fata, capul acela, dintre picioare, a dictat altceva!...

Pe la zece seara, total descumpănită și, sigur, nesatisfăcută, s-a cărăbănit la ea acasă, sau, cine știe, poate pe la vreunul care s-o „rezolve"!...

Sincer, nici nu știu și nici nu mă interesează!...

A doua zi, surpriză! Tocmai ce pusesem punct, considerasem capitolul închis și sigilat, mă trezesc cu... Marcela!

Asta, cu tupeu, că dacă am în plus, ca să-i fac și ei un ness, că țigări are ea, așa că n-am decât să-mi iau pentru mine, dar să vin pe hol, la locul de fumat.

În general, fiind la serviciu, eu mai am și obiceiul, bun sau rău, de a face treabă!... Cam greu de pe hol, de la locul de fumat!...

În fine, îmi bag picioarele în ea de treabă și ies pe hol cu două căni cu ness și cu țigări...

După rateul de ieri, eram sigur că pițipoancele mă vor lăsa în pace. Canci, că nu-i așa!...

Mă trezesc oblojit, că oricărui bărbat i se poate întâmpla, că Liana, deși arată bine, nu este femeia care să-l aibă pe acel „vino-ncoa"!... Chestii!...

Marcela e pitică. Are sub unu șaptezeci, însă are „penajul" ăsta de cioară ce-i atârnă până pe undeva, prin zona lombară aproape, are ochii ăștia asortați cu „penele", pielea măslinie, fruntea aia nici înaltă dar nici îngustă, însă mai tot timpul încruntată, cu niște riduri orizontale, însă nu dizgrațioase, o gură destul de larg tăiată, însă cu niște buze de te duc cu gândul la lamele de cuțit de subțiri ce pot să fie, cu niște țițiloance precis apetisante, mai ales că are grijă ca să se îmbrace de așa natură încât să-ți dai seama cu ușurință că este o mândră posesoare de sfârcuri, cu un funduleț destul de mititel, însă valabil pentru înălțimea ei, iar cracii, tot așa, raportat la înălțime, pot fi considerați lungi și doar un pic curbați - o fi având ceva strămoși călăreți - habar n-am!...

Nu scap de ea până nu-i confirm că o aștept astăzi, ca să... „rezolve" ce n-am reușit cu Liana.

Îmi aduc aminte de vorba unei babe de la bunică-miu, de la țară:

- Muicăăăăăăă!!!.... Femeia poate și moartă!... Cu bărbatul e greu!...

Ca să n-o lungim, iar cafea, cognac, ceva muzici, apoi trecem la mozoleală.

Nu mă lasă s-o dezbrac, că se dezbracă singură.

Nu mă lasă s-o iau la mângâieri, chestii, că ea vrea să stea turcește, cu spatele la mine, iar eu să-i fac masaj pe umeri, pe gât, pe spate, că treaba asta este cel mai bun afrodisiac pentru ea!...

Ca să-i fac ce-mi cere, mă așez și eu în genunchi, cu fundul lipit de călcâie și... execut.

O simt că mârâie de plăcere.

Brusc, se oprește, se răsucește și mă prinde de cotorul pulii. Constatând că e tare, mă ia la ture:

- De ce nu mi-ai spus că ești gata?!?

De unde era să știu eu ce nebunii are ea în cap?!? Nu-i răspund, însă nici ea, se pare, nu aștepta vreun răspuns de la mine, pentru că se ridică, apoi, cu picioarele depărtate, își poziționează capul coceanului în dreptul intrării în găoace și începe să se lase.

Se oprește, se ridică, apoi se lasă din nou și tot așa.

Până după nici un minut, începe să-mi „cadă" pe pulă, cu entuziasm.

O dă-n hohote:

- Uuuuuhhhhh!... Huuuuuuhhhhhhhhhh! Aiiiiiiiiiiihhhhhhhhhhhh!.....

Nu trebuie să-mi traducă - știu ce i s-a-ntâmplat!...

De regulă, la mine durează mai mult, însă acum, habar n-am de ce, îmi vine cu mult mai devreme.

Bine c-a apucat să se slobozească!...

O anunț, așa că sare din pulă, iar eu, „vigilent", mă prind cu mâna de pulă și las să mi se reverse slobozul în palmă - cum ziceam, nu știu ce mi s-a-ntâmplat!...

Mă ridic rapid și fug în baie, să mă spăl pe mâini și pe mătărângă - spre mirarea mea, Marcela nu mă urmează.

Revenit în cameră, după nici trei minute, constat că Marcela este complet echipată.

Probabil că, văzându-mă destul de mirat, îmi explică:

- Mă spăl acasă la mine!...

Tot fără să zic nimic, continui să mă uit la ea. Tot ea:

- Lasă, că mâine te vezi cu Silvia! Aia are nevoie, nu glumă!...

Degeaba-i explic eu că... am suficiente „resurse", că mă refuză până și ca să mai rămână măcar la încă un păhărel de cognac!...

Mă cam iau și eu cu nervii și nu mai insist. Vrea să plece, n-are decât!

În afară de faptul că a avut orgasm, zău dacă știu dacă i-a plăcut, sau ce s-o fi întâmplat...

Dimineață, nu apuc bine să ies, ca omul, la o țigară și o cafea, că apare Marcela.

E grăbită, nu știu ce are...

Că dacă mă pot învoi, pentru că a sunat-o Silvia și... pe la maxim unsprezece se face preșuleț în fața ușii mele de la apartament, având nu știu ce treabă în urbe, deci nevenind la serviciu.

Nu prea mă lămuresc eu de la Marcela dacă Silvia vine așa, în viteză, sau după ce-și rezolvă ce are de rezolvat, însă, cum eu sunt cel care trebuie să mă văd cu Silvia, nu mai insist.

Pe la zece și un sfert sunt deja acasă, iar la zece și patruzeci de minute, aud soneria.

Iat-o, puțin timorată, îngrijorată că a ajuns prea devreme, cu părul ei blond și cârlionțat natural, căzut peste umeri, cu ochișorii ei verzi - niciodată să nu-i crezi - cu năsucul ei nu prea exagerat de mare, dar un pic, o idee, coroiat și parcă prea ascuțit la vârf, cu buzișoarele ei extrem de roșii, nu pentru că s-ar fi rujat, ci irigate natural, semnificativ de ieșite în evidență, însă nu ca la vreo negresă, cu bărbia ei poate că un pic retrasă față de linia generală a feței, de ai senzația că plânge, a plâns, sau se pregătește să plângă, cu gâtul cu pielea deschisă la culoare și parcă, nu știu de ce, mereu așteptând să fie sărutat, mușcat, lins, iubit, cu țâțișoarele ei bune ca la balamuc și destul de darnice, dacă nu cumva un pic, dar doar un pic, prea darnice pentru anișorii ei, cu poponeața aia bombată, parcă special construită în contra pulii - deja, cum spuneam, sunt informat că se fute-n cur cu mare plăcere - cu bulanele bine alcătuite și, proporțional, la înălțimea ei de un metru șaptezeci, chiar foarte lungi, numai bună ca s-o iei la umeri-craci, altfel spus, gagică bună de pulă, lafel ca și celelalte membre ale „grupului", cum le-am numit eu...

Nu suntem bine intrați în casă, în sensul că doar ce am apucat să-mi las pardesiul la cuier, că Silvia se repede, pe post de pasăre de pradă, direct la șlițul meu și, după ce-mi trage de nădragi și de chiloți în jos, așa, rapid, mă ia la prelucrat cu buzele și cu limba, constat, parcă ceva mai lungă decât sunt eu obișnuit să văd în gura vreunei gagici...

O fi fiind neam de șarpe și nu știu eu!...

Se pare că fata-și cunoaște „talentul", întrucât, după ce-mi ia pula-n gură, în integralitatea ei, îmi plasează un set de limbi pe coaie, de mă-ndoaie - nu pula, ci din șale, că senzația este peste măsura suportabilului!... Știa Marcela ce știa!...

Îmi mai face și „șmecheria" că mi se uită-n ochi, la greu, timp în care, cu mâinile, mă ține de bucile curului, ca nu cumva să pot fugi!...

Sunt clipe când, pe bune, chiar că-mi vine să fug, mai ales când, concomitent, îmi înghite, cu gâtul, normal, pula, în timp ce-mi linge și coaiele, ca să fie treaba, treabă!...

M-oi fi știind eu de bărbat fatal, însă n-are rost să mint - în nici cinci minute, îi administrez jeturile cu spermă direct în gâtlej - m-a simțit, a știut că-mi vine și că-mi dau drumul, pentru că exact la momentul oportun a început să mă strângă mai tare de bucile curului, în același timp trăgându-mă, cât mai adânc, în străfundurile gâtului ei futăcios!... De fapt, care gât, că sigur i-am ajuns în esofag!...

După ce se asigură, cu buzișoarele și prin mici sucțiuni, că m-a golit de ultima picătură de spermă, mă lasă, finuț, apoi, pur și simplu sare-n picioare și... fuga, fuguța, la baie - este perfect orientată, că doar n-am apucat să-i prezint apartamentul!... I-or fi spus celelalte?... Habar n-am!...

Rămas așa, cu pantalonii în vine, sunt un pic în dubiu - Silvia este complet îmbrăcată, că n-a avut nevoie să se scape de vreun obiect vestimentar ca să-mi sugă mie pula, iar eu, dacă mă gândesc un pic, știu că un tip gol în fața unei femei îmbrăcate, poate fi penibil. Pe de altă parte, din moment ce femeia a apucat să cunoască „esențialul" din părțile mele anatomice, ce mai contează dacă-mi vede pieptul și genunchii?!?...

Mă hotărăsc să devin „penibil", dându-mi jos hanțele de pe mine, apoi făcându-mi de lucru la bar, de unde scot două pahare și sticla cu cognac-ul aferent.

Apare și Silvia, afișând un zâmbet de zici că face reclamă la pasta de dinți „Cristal" și, văzându-mă în costumul lui Adam, trece și ea, rapid, la costumul Evei!...

Mă surprind flocișorii, tunși scurt, aranjați - o fi participând la vreo paradă a modei flocilor despre care eu n-am auzit!...

O văd că face o față cam timidă.

Mă uit la ea, cu o privire întrebătoare.

Se hotărăște, după ce ia un pic de aer în piept:

- Iartă-mă, vodcă nu ai?...

Ca bun colecționar ce sunt, sigur că am!... O întreb:

- De care preferi, rusească, sau poloneză?

Face ochii mari și iar afișează zâmbetul ăla de pastă de dinți:

De-aia poloneză cu paie în ea ai?...

Am, așa că nu-i problemă:

- Am, iubire, numai că nu-i rece!...

O văd cum înghite-n sec:

- Nu contează!...

Mă ridic și plec la bucătărie - mi-am adus aminte - am, la congelator, de la prietenii noștri sovietici, niște biluțe din plastic, pe post de cuburi de gheață. Avantajul este că se comportă ca orice cub de gheață obișnuit, doar că nu-ți diluează băutura prin fenomenul cât se poate de natural, de topire...

Inițial, nu pricepe despre ce-i vorba cu biluțele cu pricina, însă, lămurindu-se, nu mai contenește cu aprecierile...

Ca să nu fac opinie separată, beau și eu, tot vodcă de-asta poloneză - nu-i cu paie, ci doar cu-n pai și are o nuanță puțin verzuie, însă, una peste alta, este gustoasă.

Se pare că Silviei îi place tare mult vodca asta, că nu trec cinci minute și-mi cere, cu o voce fals timidă, un refill...

Noroc că sticla-i plină - de fapt, am dezvirginat-o-n fața ei, așa că am de unde!...

Nu dă din coadă, că nu e cățeluș, însă atitudinea, cam asta este!...

Tot ce sper este să n-o ia pe ulei, întrucât mie, în continuare, nu-mi place să fut femei bete!...

După două țigări trase cam „la foc automat" și lichidarea lichidului spirtos din pahar, Silvia se ridică, apoi se aruncă-n genunchi în fața fotoliului meu, crăcănându-mă și trecând, agresiv de-a dreptul la asalt asupra pulii mele...

Mi-o ia-n gură și mi-o suge de zici că-i aspirator sovietic, în același timp ocupându-se, cu o mână, de coițele mele deja speriate de așa asalt!...

Sunt, recunosc, un pic speriat, cu totul, însă asta nu mă împiedică să încep să am o erecție care, în mai puțin de două minute, devine „beton".

Se ridică, adică mai mult sare, apoi se aruncă pe spate, pe pat, cu picioarele-n sus. Mă încurajează:

- Hai!

Sigur, că parcă dacă nu mi-ar fi spus, eu nu m-aș fi prins!...

Este cât se poate de udă și primitoare, doar că, se pare, n-am fost concepuți unul pentru celălalt...

Este ea primitoare, pentru că-i udă, însă este îngustă și scurtă-n vagin, de n-apuc să intru ceva mai mult de jumate, că deja simt că încep să trec la extinderi...

O simt cum își încordează mușchii abdominali, totodată dând-o pe tot soiul:

- Uuuuuuhhhh!... Îîîîîîîhhhhhhh!... Ffffffuiiiiiii!.... Mmmmmmmmmm!...

Ar fi două variante „de lucru", s-o iau „ghiolbănește", adică să-mi bag pula-n ea câtă o am și cât am eu chef, sau s-o iau cu binișorul...

Adopt cel de-al doilea stil:

- Puiule, îmi spui tu cât poți, când să mă opresc!...

Nu-mi răspunde, însă se face liniște. Mă prinde iarăși cu mâinile de bucile curului și mă ghidonează.

De data asta mă opresc eu. Fără să i-o scot de tot, o apuc de craci și-i sprijin tălpile de pectoralii mei, apoi reiau operațiunea cu bag-o, scoate-o, apasă, împinge și tot așa!...

Ea, fată orientată, rămâne în continuare cu mâinile pe bucile curului meu.

Zici că am curul pe post de telecomandă - mă strânge, mă lasă, mă strânge mai tare, iar mă lasă, funcție de cât vrea și poate ca să mă primească!...

Nu-i nici un dubiu că deja i-am zgâlțâit bine uterul, dacă nu și stomacul, pentru că, la un moment dat, dau de-o parte finețurile și o iau, serios, la pompe...

Culmea, în loc să încerce să mă oprească, chiar o simt că mă încurajează!...

Apare și momentul acela când, cabrată, dă din ea tot felul:

- Ddddaaaaaa!... Așșșșșaaaaaaa!!!..... Acccccummmmmmmm!... Hhhhhaaaaaiiiiiiiiii!..... Iiiiiiii!....

Nu mă opresc, „prestând" în continuare...

În sfârșit, după mai bine de juma' de oră, simt că mă apropii și eu de momentul exploziv, așa că ies și, gentil, i-o centrez pe gaura rozetei curului.

Bagă mâna și mă alungă:

- Nu, n-ai voie!...

Sunt două variante - ori informația mea este eronată, ori fata vrea să se dea drept „fată mare"!...

O întreb, de fapt afirm, simplu:

- Pui mic, sunt aproape!...

- Acum, termini afară!...

Ce să fac? Mă conformez, așa că mi-o scutur de patru, cinci ori și-mi revărs bunătate de sloboz pe buricul și flocii ei cei tunși frumos...

Mă ia la ture:

- Știu că știi, că sigur ți-a spus Marian!... Însă sigur nu ți-a spus, că n-avea de unde să știe, că niciodată n-o fac din prima!...

Eu, ce să zic?!?... „Bravos, națiune, halal să-ți fie"!...

Îi pasez câteva șervețele și o las să-și facă toaleta, apoi, mână-n mână, plecăm la duș.

Femeia „de femeie" se simte, orice-ai face!...

Mămoasă, nu mă lasă să-i fac nimic, că-mi face ea mie!...

Mă spală, inclusiv pe cap, mă masează, mă scarpină cu lufa, dar ce nu-mi face, mai puțin că nu se leagă de pula mea, în sensul sexual al cuvântului!...

Când încerc să trec la reciprocitate, mă oprește:

- Nu, lasă!... După!...

Pricep, că nu-s idiot! Fetei i-a plăcut și mai vrea!...

Întorși în cameră, înainte de orice, îmi cere un „repetir", adică un „refill", apoi, după câteva fumuri trase, cu nesaț, din țigară, începe să dea din ea:

- Știi, prietenele mele s-au cam văitat de tine... Eu mereu le spun că nu știu să fie femei!...

Mă iau de griji și pe post de scuză, sau confirmare:

- Cu Liana, n-a mers deloc!...

Răspunsul vine dur și fulgerător:

- Dă-o dracului de proastă!... I-am spus de-o mie de ori că nu există bărbat impotent, ci doar femeie nepricepută, proastă, frigidă, dă-o-n pizda mă-sii!...

Cum este vorba de prietena ei, nu de a mea, tac ca peștele...

Continuă:

- Marcela mi-a spus că ești prea moale - nu în sensul acela, ci ca om!... Ea-l vrea pe unul care s-o tăvălească, s-o dea cu capul de pereți, habar n-am!...

Cum deja simt ceva senzații la parter, mă ridic și mă apropii de fotoliul Silviei - se vede pe fața ei că este încântată.

Mă apucă cu o mână de pulă, timp cu care cu cealaltă își abandonează țigara aproape fumată în scrumieră și... p-aci ți-e drumul!...

Mi-o suge cu artă, cu devoțiune, cu măiestrie - mă face gata de drum în doar câteva secunde!...

Iar mă îndeamnă:

- Hai!...

Este deja așezată în genunchi, pe marginea patului.

I-o bag, admirându-i și gaura curului cel lăudat. Probabil că după prima tură s-a adaptat, că mi-o primește cu mare tandrețe pe toată, până la „cotor"!...

O vrea tare și din greu, că prea se împinge cu curul înapoi, în pulă, doar gâfâind, fără urmă de protest...

Dacă tot o fut pe la spate, îi bag, ușurel și degetul mare-n gaura curului - devine și mai violentă-n mișcări, iar din ce observ, o dă-n bâțâieli cam des...

Din ce știu eu, ăsta se cheamă orgasm multiplu!...

Ne „rupem în figuri" mai bine de patruzeci de minute, apoi, Silvia, cu glăsciorul ei de fetiță vinovată, mă îndeamnă:

- Hai, acum poți să treci și dincolo!...

Cum mi-e clar că nu trebuie să trec din Gara de Nord în Gara Obor, i-o scot femeii din pizdă și, fără ca să forțez, i-o centrez și i-o vâr în cur...