Venera 12

Venera 12

După mai bine de un an ne întâlnim, întâmplător, la un mall.

Sunt în căutarea unei huse pentru telefon, întrucât actuala, fără să știu de ce, s-a cam julit la un colț. Nu e cine știe ce, însă nici husele nu costă averi incomensurabile, așa că, dacă tot am avut, la întoarcerea spre casă, drum pe aici, am zis să parchez și să intru, să văd ce oferte mai sunt pe piață. Știu, aș putea, pur și simplu, să caut pe internet și să comand una, însă, după experiența cu o poșetă de-a soției care, în poză arăta foarte bine, iar în realitate s-a dovedit a fi un plastic pe care nu l-a folosit niciodată, evit.

Opresc la o insulă de pe coridor, specializată în vânzarea de huse, căști și tot soiul de alte gadget-uri destinate telefoniei mobile și întreb, totodată arătând și „obiectul muncii".

Scoate omul - că e un băiat - mai multe modele și mi le afișează pe tarabă, să-mi aleg.

Îmi face cu ochiul o combinație de gri cu negru, așa că mă hotărăsc.

Băiatul, amabil, în timp ce eu mă scociorăsc de portofel, profită de faptul că am lăsat telefonul pe tarabă, așa că-mi scoate husa veche și mi-o montează pe cea nouă. Apreciez stilul tipului de a face un ban în plus, așa că dacă tot am o hârtie de o sută, refuz să mai iau restul de zece lei.

Mulțumesc și, cu ochii pe husa cea nouă, mă răsucesc, ca să plec, însă constat că am în față o siluetă. Dau s-o ocolesc, însă și silueta face o mișcare în aceeași direcție cu mine, blocându-mi, din nou, drumul. Mă gândesc că este o întâmplare, așa că, din nou, schimb direcția. Culmea, imediat ce fac eu manevra, silueta mă imită. În sfârșit, catadicsesc și eu să-mi retrag atenția de la telefon și, de jos în sus, văd o pereche de pantofi negri, cu toc, apoi, mai sus, o fustă gri închis, continuată, și mai sus, de o vestă, tot așa, gri închis, asezonată cu o bluză crem gălbejiu...

Are - și mai sus - o coamă de păr negru, iar ochii, ochii ei care m-au vrăjit de-atâtea ori, acum râzăreți, îmi arată ce se distrează pe seama neatenției mele. Râde, cu dezinvoltură și sinceritate:

- Dacă te-ai vedea ce față ai!... Ești ca un copil care tocmai ce-a căpătat o jucărie nouă!...

În sfârșit, reacționez și eu, revenind cu picioarele pe planeta pământ:

- Venera!... Sărutmâna!...

Iar râde și mi se apropie de ureche, în timp ce mă apucă de mâna liberă, șoptindu-mi:

- Știi bine că... nu mâna vreau să mi-o săruți!...

Iar se uită la mine și-mi face, șmecherește, cu ochiul.

Deh, aceeași Veneră, zărghită ca de-obicei!...

Dacă tot m-a apucat de mână, mă trage după ea, spunându-mi, veselă:

- Hai, că la fața asta, trebuie, neapărat, să-ți fac un cadou. Unul mic, dar cu semnificație.

Ajungem la o altă insulă de pe coridor. Ăștia fac cărți de vizită, imprimă tot soiul de chestii pe căni, tricouri, curele, pungi pentru cadouri, cupe, tot soiul...

Îmi ia telefonul din mână, îi demontează husa, apoi îmi înapoiază telefonul, acum „sexy", iar husa aterizează pe taraba în spatele căreia sunt doi, un el și o ea. Tipul preia inițiativa și o întreabă pe Venera ce dorește. Asta, umblă-n poșetă și așează pe tarabă propriul ei telefon, menționând:

- Același tip de inscripționare, doar că folosind alt nume.

Menționează numele subsemnatului, omul notându-și-l, apoi, după ce află că operațiunea va fi efectuată în vreo patruzeci de minute, mă prinde de mână și, din nou, mă trage după ea, menționând:

- Hai, că știu eu aici un loc unde găsim cafea mișto!...

Între timp, eu mă tot gândesc cât de voluntară este tipa, autoritară, că nu mă întreabă dacă vreau, dacă pot, dacă am timp, chestii.

După ce ne așezăm la o măsuță, iar Venera dă comanda, de zici că ea este bărbatul, o întreb și eu, de sanchi, de unde știe dacă sunt singur și dacă n-am vreo altă treabă, vreun program, ceva...

Mi se uită în ochi, zâmbind:

- Te-am văzut încă de când te îndreptai spre ăia cu huse. Se vedea clar că ești singur, iar dacă te-ai oprit ca să cumperi așa ceva, sigur nu-ți stă pe creier vreo altă prostie...

Îi admir spiritul de observație și chiar menționez acest lucru. Îmi răspunde, tot zâmbind:

- Tu crezi că ăia, unde lucrez, sunt dispuși să dea, așa, degeaba, o grămadă de bani vreunei toante?!?...

Râd:

- Mammmăăăăă!... Te-aruncă modestia afară din casă!...

În fine, redevenim serioși, așa că, după sosirea cafelelor, Venera îmi povestește că iar s-a mutat. A făcut un „upgrade" la un apartament cu două camere, undeva, destul de aproape de Mall-ul în care ne aflăm.

Ține să menționeze că aici izolația fonică este ceva mai bună și nici nu are vecini pensionari, în schimb, fiecare intrare în bloc este prevăzută cu portar și bodyguard, plus sistem de supraveghere video, atât pe casa scărilor cât și în ascensoare.

Mă distrez:

- Ce bine că nu ne mai vedem!... Poze față, profil, filmulețe!...

Este foarte serioasă:

- Stai liniștit, că toți șase, că lucrează în schimburi, asigurând paza non-stop, sunt sub un contract foarte dur, atât ei, cât și firma care i-a angajat. Nu-i cazul să-ți faci probleme și nici să mă refuzi. După ce terminăm aici, mergem la mine, să vezi și tu cum m-am aranjat.

Ricanez:

- Dau o fugă până acasă, îmi iau nevasta, iau, în drum și o sticlă de șampanie și... venim!...

Râde, dar doar de formă, ca să n-o dea în plâns:

- Haide măi!... Doar nu crezi că am uitat că ești însurat și că-ți iubești nevasta!...

Îi zâmbesc. Continuă:

- Șampanie am și eu, așa că nu-i nevoie să-mi aduci!...

Pufnesc în râs:

- Bravo, soro!... Adică vin așa, ca târtanul, în casă nouă, cu deștu-n cur!... Ce preferi, Zarea, sau Cinzano?

Stă, un pic, pe gtânduri:

- Zarea, ca să nu te bag la cheltuieli!...

Mă oftic, pe bune:

- Ia vezi!... Mergi tu pe traseul ăsta și să vezi ce singură te duci acasă, sau, oricum, fără mine!...

Se schimbă un pic la față, apoi, redevenind zâmbitoare:

- Nu-mi iei tu, mai bine, o sticlă de Metaxa?... Că doar știi că-mi place!...

Terminăm cafelele, pe care nu mă lasă să le plătesc, nici măcar la nivel de fifty/fifty, că doar ea este cea care a făcut invitația, apoi mergem în super-market și cumpăr o sticlă de Metaxa, mare, ca să-i ajungă. Chiar comentează:

- Să vezi ce beție trag!...

Îi atrag atenția:

- Sper că n-ai uitat că nu-mi place să fut femei bete!...

Se uită la mine, serioasă chipurile:

- Dar cine ți-a zis că te las să mă fuți?!?...

Răspund, în același stil:

- Atunci e perfect!... Scap de o mare caznă!...

Se apropie cu fața de a mea și, apucându-mă de braț, undeva imediat sub umăr, îmi șoptește, pe undeva răstit, printre dinți:

- Vezi că poate-ți trag un genunchi, de te fac soprană!...

Cu măna liberă, că una este ocupată cu coșul în care am pus sticla de Metaxa, cu degetul arătător, de fapt, o împung, fulgerător, în burtică, imediat sub buric. Nu tare, doar cât s-o fac să icnească și să se retragă. Mă apostrofează:

- Hai că ești tâmpit, nebunule!... Doar nu m-ai luat în serios!...

Se uită urât, făcând pe supărata, apoi îmi întoarce spatele, îndreptându-se spre zona cu casele de marcat. Mă apropii de ea și, cu riscul de a fi observați de cine știe cine, că viața-i complicată, îi articulez o pălmuță la poponeață, ca să-i amintesc că e mică, iar eu sunt... nenea!...

Nu zice nimic, dar se apropie cu șoldul de mine și mă lovește, drăgăstos. Îmi șoptește:

- Tu vrei să te fut aici, în veceu?!? Sau... preferi vreo cabină de probă?...

Redevin omul serios care mă știu:

- Gata! Fii o doamnă și hai acasă!

Reveniți la tipii cu inscripționarea, observ că au și pungi-cadou pentru sticle, așa că-l întreb pe tip cât durează ca să-mi scrie, pe o pungă, un text. Mă asigură că nu mai mult de două minute, așa că-i dictez:

- „Pentru VENERA, de la mine!"

În fine, îmi recuperez husa telefonului, achit inscripționarea pungii, întrucât inscripționarea husei este cadou, de la Venera.

Stabilim un loc de întâlnire, la ieșirea din parcarea Mall-ului, moment în care aflu că Venera are altă mașină de serviciu, mai bengoasă și mai nouă, întrucât a fost avansată. Ține să-mi spună, așa, pe nerăsuflate, că i-au mărit și salariul, cu mai mult de cincisprezece la sută. Deh, se laudă fata și se și mândrește, din ce văd eu...

Îmi notez în minte să fac mișto de ea și s-o întreb cu care dintre barosani se fute... Deh, răutăți!...

Ajungem într-o zonă de blocuri „bengoase", cărora eu, stând la vilă, nu le acord niciodată vreo atenție deosebită, parchez lângă ea, iar Venera deschide geamul portierei din dreapta, dorind, clar, să-mi comunice ceva. Las și eu geamul din dreptul meu, aflând astfel că-mi cere să ies din mașină, să încui și să mă așez pe scaunul din dreapta ei, la ea în mașină.

Mă execut, luând cu mine și sticla de Metaxa, iar Venera bagă în marche-arriere, apoi se îndreaptă spre parcarea subterană a blocului. Cică parcarea de sus este pentru musafiri, locatarii având, fiecare, loc sau locuri de parcare, personalizate.

Dacă tot sunt cu chef de garagață, o întreb:

- Băi, dar ăștia nu-ți dau și pantofii cu cremă?!?

Îmi răspunde, râzând:

- Nu, doar mi-i lustruiesc!...

Râd, dar fata nu mă lasă:

- Serios băi!... Jos, în holul blocului, avem mașină de lustruit pantofii!...

Eu, tot pus pe poante:

- Bine că n-au și mașină de scărpinat în cur!...

Răspunde, prompt, intrând în joc:

- Nu, că acolo mă scarpini tu, că doar de-aia te-am adus!...

Intrați în apartamentul Venerei, o întreb unde este toaleta, întrucât, după drumurile din oraș, simt nevoia să mă spăl pe mâini. Intră și ea cu mine și, alternând, ne spălăm amândoi mâinile, apoi, după ce ni le uscăm cu prosoapele - știu, încă din adolescență, de la niște fete, că nu este bine să te ștergi pe mâini cu același prosop, în același timp, întrucât cobești a ceartă. Nu sunt eu cine știe ce superstițios, însă chestia asta mi-a rămas înșurubată-n minte...

Acum, „cu mâinile curate", ne lipim unul de celălalt, acolo, în baie și ne luăm limbile la trântă.

Ne mozolim așa, vreo cinci minute, apoi încep s-o sărut pe gât, la jugulară, unde știu eu că-i place de moare - dar cărei femei nu-i place - îi bag limba-n ureche, provocându-i inundație. Gâfâie:

- Lasă-mă să mă schimb și să mă curăț!... Îmi fac și-o clismă!

O las și merg în casă, în sufragerie, apoi pun mâna pe telefon și-mi sun nevasta, anunțând-o că întârzii. Apare și Venera, goală, din dormitor și, întreptându-se spre baie, mă îndeamnă:

- Plimbă-te și tu, prin casă, să vezi cum m-am aranjat, toarnă-ți ceva de băut, dezbracă-te. Fă-te comod!...

- OK!...

Intrat în dormitor, constat că are un pat dublu, de mijloc, încadrat de două noptiere - îmi cam închipui eu ce ține Venera prin sertarele noptierelor și nu numai, însă ce-mi atrage atenția este o construcție metalică băgată sub pat. Cu gândul la cine știe ce aparat de gimnastică, curiozitatea mă face să-l scot, ca să văd și eu despre ce este vorba.

Sunt blocat tehnic. Aparatul de făcut gimnastică este, de fapt, o... sex machine. Are un capăt prevăzut cu filet, iar cutia pe care o observ imediat conține nu mai puțin de... șase dildo-uri, de diverse forme și mărimi... Fata asta chiar că și-a luat măsuri ca să-și alunge plictiseala!...Observ, printre puloaie și două tuburi cu gel, ca să faciliteze alunecarea...

Nu mă obosesc să mai bag mașinăria sub pat, întrucât, sigur, abia aștept s-o văd cum o folosește. Am mai văzut eu ceva filmulețe, însă niciodată în viața reală. Sunt chiar curios!...

În fine, mă dezbrac, apoi, dacă tot am hălăduit prin diverse locuri, mă hotărăsc să-i țin companie Venerei, în baie, ca să fac un duș și... cine știe, văzând și făcând!...

Venera tocmai ce a ieșit din cadă, punând irigatorul pe un raft, la uscat. Îi explic ce intenționez să fac. Mă întreabă:

- Vrei să te frec eu pe spate?

La așa propunere, un refuz este exclus:

- Poți să mă freci și prin alte părți, că știi bine că nu mă supăr!...

Râde, apoi mă împinge să intru în cadă, urmându-mă. Mă îmbrățișează, din spate:

- Ahhhhh!... Iubitule!... Habar n-ai tu ce dor mi-a fost de tine!... Nici nu știi tu câte nopți n-am putut să dorm, gândindu-mă la tine!...

Duc mâna la spate și, cu degetul mijlociu, îi caut lindicul, întărâtându-l.

Se lipește și mai tare de mine, gângurind:

- Cred că, dacă-mi mai faci un timp chestia asta, mă termini așa!... Am o poftă de mor!...

Continui să-i smotocesc lindicul, îndrumănd-o:

- Crăcește-te un pic!...

Se conformează, în același timp ducându-și mâna în față și apucându-mă de pulă. Mi-o belește, la început ușor, rar, apoi din ce în ce mai des, în același timp gâfâind ca o locomotivă cu aburi. Brusc, se oprește din frecat, strângându-mă un pic mai tare, icnind în același timp. Nu trebuie să-mi spună, însă o face:

- Ce ți-am spus, că mă termini așa?!?... Ooooohhhhhh, iubitule!...

Se liniștește un pic, timp în care, rar, continuă să-mi frece pula, apoi îmi șoptește:

- Hai, întoarce-te, că vreau să te pup!...

Se lasă pe vine și mi-o ia în gură, uitându-se, drăgăstos, în ochii mei, ca în toate filmele porno. Mărturisesc că-mi place, mai ales că în tinerețe, când nu aveam unde să vizionez filme porno, după ce mi-a făcut o gagică figura să mi se uite-n ochi, le ceream la toate să facă treaba asta. Nu toate se conformau. Unele se scuzau că le este rușine, că și-așa fac o chestie pe care... n-ar trebui s-o facă...

O las pe Venera să-mi sugă pula vreo cinci minute, așa cum știe ea, cu sucțiuni, cu limbi bine plasate pe ața pulii și de jur îmnprejurul capului, apoi, practic, îi ordon:

- Hai, sus și pun-te capră, că vreau să ți-o bag în pizdă. Se ridică, clar bucuroasă, se întoarce cu spatele la mine și se apleacă. Mă întărâtă, în stilul ei obișnuit:

- Hai, bărbate! Hai!... Lasă-mă gravidă!... Lasă-mă să-ți simt sperma-n uter!... Hai, fă-mă mămică!...

Cum știu și s-a și verificat chestia cu mine expirat iar ea suficient de bătrână, n-am nici un stres.

Încep penetrarea ușor, nu înainte de a-i depărta bucile curului cu palmele, ocazie cu care îi admir, din nou, după atâta timp, rozeta curului ei atât de primitor și de dornic de senzații, care mai de care...

Capul pulii îi desface labiile mici și rozalii, pătrunzând-o, milimetru cu milimetru. Intru, doar un pic mai mult de cap, când, cutremurându-se, Venera, practic strigând, îmi cere:

- Accummm! Intră că terminnnn!...

O pătrund până la coaie și, culmea, simțindu-i extazul, intru și eu în bâțâială și ejaculez. I-o țin acolo, adânc, presaând, forțându-i pereții vaginali și storcindu-i cervixul, împingând, practic, uterul cu totul... Nu pot rezista tentației, admirându-i rozeta curului, așa că-mi apropii degetele mari de la ambele mâini de intrarea ei în curuleț, apoi, ușor, țintesc și după ce-i aplic un scuipat drept pe gaura curului, îmi împreunez degetele mari și i le introduc. Mă apuc de nebunii și încep să-mi depărtez vârfurile degetelor, lărgindu-i anusul, iar Venera, la chestia asta, mă gratulează cu încă un orgasm, oftând. O simt cu pula, cum îi pulsează vaginul însă eu, din păcate, am pula deja hotărâtă să intre în repaus.

Dacă tot mi se-nmoaie, îi retrag, încet și degetele din curulețul ei cel proaspăt curățat și pregătit de futai.

În sfârșit, se ridică, se întoarce, mă sărută cu foc, cu pasiune, apoi se retrage un pic, spunând-mi:

- Hai, întoarce-te, că era vorba să te spăl pe spate, nu să facem ce-am făcut!...

Zâmbesc, uitându-mă-n ochii ei:

- Ți-a plăcut?

Brusc, izbucnește în lacrimi, apoi se agață de gâtul meu:

- Omul meu!... Bărbatul meu!... Iubitul meu!...

Plânge, în hohote. O țin în brațe, legănând, ușor, din șolduri, aproape ca și cum am dansa pe ritmul unui blues. Încet, se liniștește, apoi mă prinde de umeri, răsucindu-mă cu spatele la ea. Îmi cere, cu o voce răgușită, să-i dau dușul, apoi, după ce mă udă bine pe spate, mi-l dă înapoi, să-l pun în suport și-mi cere șamponul de corp. Constat, cu surprindere, că este același șampon pe care știe că-l folosesc eu. Chiar o întreb. Îmi răspunde, nu înainte de a mă îmbrățișa, din nou, pe la spate:

- Nici nu știi tu cât mă gândesc eu la tine!...

Iar plânge, hohotind... Se liniștește și, în sfârșit, mă dă cu șampon pe spate, mângâindu-mă cu palmele peste tot, de la umeri până la călcâie. Mă apucă din nou de umeri, răsucindu-mă și reluând operațiunea pe care mi-a făcut-o pe spate. Se vede pe ea că nu se poate abține, insistând să-mi mângâie coaiele, să-mi belească pula, deja flască, apoi coboară până la vârfurile degetelor de la picioare. Se ridică și-mi cere dușul. Gata, m-a rezolvat pe toate părțile, așa că iese din cadă, prinzându-mă de mână și trăgându-mă după ea.

Nu mă lasă să mă șterg - mă șterge ea. Apoi, după ce se șterge și pe ea, mă împinge spre ieșirea din baie, comunicându-mi:

- Hai, bărbate, să-ți arăt ce mașinărie de futut mi-am tras!...

Râd:

- Am văzut-o deja!...

Îmi răspunde, glumind, ca într-o reclamă de la televizor:

- Hm, mi-ai descoperit secretul!...

Ajunși în sufragerie, mă trage de mână ghidonându-mă să mă așez pe canapea. Menționează:

- Hai să dăm cep la sticla aia de casă nouă!...

Aduce doă pahare, plus sticla, pe care mi-o întinde:

- Hai, dezvirgineaz-o tu!... Măcar pe asta, dacă pe mine n-ai avut ocazia!...

Îmi aduc aminte, fără să vreau, de Dora, prima mea soție care, tot așa, în repetate rânduri, își tot exprima regretul că n-am fost eu primul bărbat din viața ei...

Oricum, mă conformez, apoi torn în pahare. Dăm noroc, îi urez să o stăpâneasacă sănătoasă și cu folos, apoi sorbim din pahare, timp în care Venera se așează, de fapt se tolănește pe canapea, expunându-și pizda și țâțele privirilor mele. Mi se uită în ochi, zâmbind:

- Îți mai place ce vezi, sau te-ai plictisit?...

Mă uit la ea, făcând o față mirată:

- Soro, acum bem de casă nouă, sau ne luăm la giugiul-bărzoiul?!?...

Râde, cu un aer, aș zice, buclucaș:

- Să vezi ce te pup în timp ce mă pătrunde mașinăria!...

Se uită-n dodii, în tavan, la lustră, apoi continuă:

- Să vezi ce deșteaptă e scula!... Are vreo mie de trepte de viteze și, dacă vrei, poți s-o mai faci și să vibreze!... E performantă rău de tot!... Plus că are la accesorii...

O întrerup:

- Le-am văzut, soro, cât îți făceai tu toaleta...

Continui, tot eu:

- Habar n-ai tu ce curios sunt!... Am văzut așa ceva, în niște filmulețe, însă niciodată n-am văzut una în realitate. O să te pun să-mi arăți tot ce știe și ce face!...

Râde, răutăcios:

- Poate fute și bărbați, să știi!...

Se uită la mine, malițios. Îi răspund, pe măsură, dar, intenționat, diplomatic:

- Deci, înțeleg că nu face discriminări de sex, de rasă, de cultură...

Pune mâna pe un puișor de pernă de pe canapea, ornamental și aruncă cu el spre mine, ignorând faptul că eu tocmai ce sunt cu paharul de coniac în mână. Noroc că am reflexe bune. Parez și o admonestez:

- Tu ai chef să-ți ud covorul, sau fotoliul?!?... Stai potolită!

Râde:

- Lasă, că ăsta nu pătează și, oricum, am cu ce scoate petele, dacă e cazul.

Îi dau replica:

- Da, cu foarfeca!...

Râdem, amândoi.

Îmi aduc aminte și curios, o întreb:

- Acum, dacă ai mașinăria asta, coceni de porumb mai folosești?

Îmi răspunde, parcă fericită:

- Oho! Și-ncă cum! Să vezi ce m-am specializat să-i fasonez!... Însă tot cei cu coronițe mi se par cei mai satisfăcători... Oricum, cu sau fără mecanism, tot nu te las să pleci până nu mă faci și cu un cocean din ăla!...

Mă uit la ceasul agățat pe un perete. Comentez:

- Soro, am anunțat eu acasă că întârzii, însă azi, pe nepregătite, n-am să pot sta chiar foarte mult...

- Poți, zilele astea, să te aranjezi să vii într-o dimineață?

- Pot, însă nu mai devreme de poimâine.

- S-a marcat! Poimâine sunt a ta, toată ziua!... Mă rog, cât poți tu...

Stinge țigara fumată doar pe jumătate, dă paharul peste cap, apoi se ridică din canapea:

- Hai dincolo, că înțeleg că trebuie să ne grăbim!

- Draga mea, nu este nevoie ca să le facem chiar pe toate astăzi!...

- Îți arăt ce-mi place mie mai mult, iar poimâine, le trecem în revistă pe toate! OK?