Zizi

Sunt și eu, băiat tânăr, plin de hormoni, efectuând serviciul militar...

Colegul meu, localnic și pilos, cu tatăl colonel, face armata acasă...

Află ce-i cu mine și... nu înțelege...

Cum adică, la pilele mele, să fac armata?!?...

Uite-așa, bine, că doar nu sunt femeie!...

Că... dacă era în locul meu, făcea armata pe plajă, la soare, sau... în pat...

Totuși, ne simpatizăm...

În fine, el cântă la chitară -- și chiar o face bine, iar eu stau foarte bine cu vocea...

Ne (re) producem pe tot felul de scene, militare...

Tipul chiar e bun, iar Dan, bateristul, e-n stare să bată și în capace, că tot iese muzică!...

Mama lui Jorj, sau George, că așa-l cheamă pe chitarist, e o femeie superbă -- păcat că nu prea are timp, sau pulă, colonelul, adică soțul, s-o fută, că prea o cere...

Mi-e o rușine de mor -- habar n-am dacă de Jorj sau de tac-su, că nu sunt lămurit...

Cred, însă, fără să bag mâna-n foc, că lui Dan nu-i trec asemenea sentimente prin cap...

Cert este că, la repetiții, pe care le facem acasă la Jorj, Dan tot dispare...

Coincidență, sau nu, nici mama lui Jorj nu-și face apariția câtă vreme Dan este dispărut...

E vară, e cald, iar noi avem regim special...

Ieșim din unitate și ne cam facem veacul la Jorj acasă.

Dacă tot e vară și frumos afară, la mare, apare și Zizi...

Blondă, înăltuță, cu toate cele bine poziționate...

Ce poate să facă o fătucă?

Nu pleacă cu mă-sa și cu mătuși-sa la plajă, ci... stă cu noi...

Nu nu cântă, ci doar ne ține companie...

Oi fi eu bolnav, obsedat sexual, sau... fata își cam bagă degetele-n pizdă?!?...

O prind, în privat și-o iau la întrebări...

Din ce aud și simt, e fecioară...

În schimb, se dă lebădă-n lighean...

O iau de bărbie și mă uit în ochii ei:

= Zizi, termină cu prostiile! Știu că ai nevoi, dar... îți trebuie un bărbat!...

...........................................

Trec niște luni bune, termin și eu cu serviciul militar...

Sună telefonul:

= Bună, Zizi sunt!...

Recunosc, sunt blocat...

Nu mă așteptam să mă mai caute -- ne despart ceva sute de kilometri...

O întreb:

= De unde suni, corcodușă mică?

= ... De la poștă, dar nu mă costă nimic! Mătușa mea e șefă aici!...

= ... Bine, totuși, scurt, ce vrei?

= Vin mâine la București și am nevoie de cineva să-mi arate orașul!...

= ... Bine, de unde te iau?

= Nu mă iei de nicăieri, am mai fost la București și am ajuns chiar la ușa apartamentului tău, dar n-am sunat -- era muzica dată tare, precis erai cu vreo fată, n-am vrut să deranjez...

E clar că fata e orientată -- la vremea respectivă GPS-ul nu era o opțiune pe tirlifon...

= Femeie, ești culmea!...

= Nu sunt femeie!!!

= ... Bine, hai!...

= ... O să-ți dovedesc!...

Mă blochez, însă-mi revin repede:

= Oi fi, te pomeni, bărbat!...

= Hai, că poți mai mult de atât! Nu face mișto!...

= ...

= Mâine, după calculele mele, la cel târziu nouă dimineața sunt la tine! Fă-mi o cafea!...

Nu mai apuc să spun nimic, că-mi închide telefonul...

..........................................................

În fine, îmi văd de programul meu...

Elena trebuie să fie la program la opt, așa că la șapte își face bagajele și pleacă la muncă...

Eu, știind că vine Zizi, stau acasă...

La nouă fără zece, sună soneria de la intrare...

Apare Zizi, cu o bentiță de-un roșu ca de mărgean, vorba cântecului pe care nu mai am habar cine-l cântă...

Nu stă la discuții:

= Mi-ai făcut cafeaua?

= Acum, stimată doamnă!...

= ... Sunt domnișoară, ți-am mai spus!...

Pun ceva muzici, apoi plec să prepar cafeaua...

O găsesc stând pe pat, așezată, cam incomod, cu niște chiloți lângă ea.

Mă uit la ea, probabil cam tâmp...

Mi se uită-n ochi:

= Hai, vino și verifică-mă -- știu că nu dai doi bani pe femei!...

= ... De unde dracu știi tu câți bani dau eu, dacă dau, pe femei?!?...

= ... Hai, lasă, ce, eu nu văd că te uiți la mine ca la o bucată de lemn?!?...

Se întinde pe spate:

= Hai, vino și vezi!...

CHIAR e virgină!...

Mă duc și mă spăl pe mâini.

Revenit în cameră, mi se uită în ochi:

= ... Chiar îți produc atâta scârbă?!?... Să știi că am făcut duș azi-dimineață!...

= Pui mic, îmi place să-mi beau cafeaua cu miros de cafea, nu de... pizdă!...

Mi se uită-n ochi:

= Știi, aș vrea să mă faci femeie, să fiu femeia ta!...

= ... Cum asta?!? Ne despart sute de kilometri, iar eu nu mă însor!

Între noi fie vorba, de ce n-oi fi luat-o pe Zizi?!? M-am încurcat, ceva mai târziu, cu Dora...

Oricum, acum vorbim despre Zizi:

= Puiule, Trăiți-ar părinții, ești o bunăciune și... habar n-am cine-ți va deschide porțile!...

Eu, sigur, nu!...

Nu, nu suge pula și nici nu se fute-n cur...

Vrea să mi-o ia la labă, dar n-o las...

Am destule femei...

Îi explic:

= Găsește-ți și tu un bărbat -- iubește-l, simte ceva pentru el! Eu sunt doar o stafie, sau un vis!...

= ... Ești un prost!...

Își pune chiloții pe ea și pleacă...

Am fost eu prost, sau poate prea moral, habar n-am!...

Cert este că Zizi nu m-a mai căutat niciodată -- și nici eu pe ea!