Veta

O persoana, simpatica mie, m-a rugat sa scriu o poveste gen James Bond...

Pana sa ajung la nivelul respectiv, daca o voi face vreodata, o sa va descriu cateva fapte de viata, adevarate.

Nu sunt ele tocmai in stilul James Bond, insa, fiind adevarate, poate ca o sa le apreciati.

"Intamplator" eu sunt unul dintre personaje -- nu sunt mandru, insa nici nu-mi este rusine cu ce am facut.

Eram inca in anii adolescentei, asa ca am toate scuzele...

In orice caz, povestea de fata nu abunda in scene sexuale, explicite.

Este o drama, traita de o fiinta draga mie, asa ca... daca vreti doar sa va excitati citind, s-ar putea sa suferiti o dezamagire...

Imi mancam friptura, cu garnitura de cartofi prajiti, la o braserie din centru, cand, deodata, simt o mana pe umar, care ma strange usor.

Habar n-am daca e o femeie sau barbat, intrucat mocheta este suficient de groasa, incat sa estompeze zgomotul pasilor.

Stiu, toti ospatarii de aici si chiar personalul de la bucatarie ma cunosc, unii chiar dupa nume, insa, sincer, pana acum nu mi s-a intamplat sa fiu "abordat" cu un gest atat de familiar...

Sigur trebuie sa fie altcineva!

Dupa felul cum ma strange, sunt convins ca este vorba de o femeie.

Intorc capul si vad o fata necunoscuta, insa, care, totusi, parca-mi aduce aminte de ceva, sau cineva.

Fata este blonda, cu ochii de un albastru profund, intunecat, cu trasaturi placute si-mi zambeste.

E clar, am mai vazut-o undeva, insa, zau, habar n-am unde, cand si de ce...

Chestia asta imi aduce aminte de cantecul celor de la Smokey, "Alice" si de versul atat de bine cunoscut:

"Who the fuck is Alice?!?"...

Am implinit deja saptesprezece ani, iar de aratat, e greu sa-mi dai sub douazeci, insa, de data asta, rosesc...

Fata, care la randul ei, nu poate avea mai mult de douazeci de ani, ma simte si-si retrage urgent mana de pe umarul meu, insa, fara sa renunte sa zambeasca, ma intreaba:

- Ce mai faceti, domnule ofiter? Ma mai tineti minte, sper...

Drace! Ma prind!

Cu nici o luna in urma, in acelasi local, m-am intalnit cu un tip care, o buna perioada mi-a fost vecin si chiar prieten, cu vreo sapte ani mai puriu ca mine si care, dupa ce a terminat liceul, a decis sa se faca militian.

In fine, poate ca a vrut sa urmeze traditia de familie, intrucat tac'su este general, mare barosan!

Deci, cum ziceam, cu o luna in urma, intrand in braserie, ma aud strigat pe nume...

Ma uit si-l recunosc pe tip, chiar daca nu ne-am mai vazut de cand a absolvit liceul.

Tudor, caci asa o sa-l numesc in aceasta poveste, a terminat scoala de ofiteri, iar acuma, cu ajutorul discret al tatalui, e pe cale sa devina mare barosan...

Oricum, este ceva sef, sefut, sefulet, habar n-am, la moravuri...

Nu s-a insurat inca, insa, oricum, datorita muncii, se intalneste, zilnic, cu cel putin douazeci de pizde gata sa juiseze pentru el, doar sa o ceara...

Imi spune ca, pentru o perioada, a trebuit sa plece din Bucuresti, iar dupa intoarcere, si-a facut rost de o garsoniera, ca sa nu mai stea cu printii...

Ca pe mine nu m-a cautat, pana la urma e normal.

Doar ne despart, ca varsta, atatia ani...

Incearca, glumet, sa-mi traga un pumn in umar, insa, din reflex, antebratul meu ii deviaza pumnul.

- Aha! Va sa zica, tinere, nu ai renuntat la antrenamente! Vad pe fata lui ca se bucura...

Dupa chestia asta, face un semn discret si... repede, repede, doua fete frumoase se grabesc sa ia loc pe cele doua scaune ramase libere la masa noastra...

Pe una dintre frumoase o s-o numesc aici Veta, iar pe cealalta, sincer, habar nam cum o cheama, asa ca... nici aici nu o sa-i dau vreun nume...

Stam un pic de vorba, in sensul ca Tudor turuie ca o moara stricata, in timp ce fetele ii sorb fiecare cuvant, aprobandu-l ca proastele, la orice si razand fortat la toate poantele pe care le scoate din el...

Dupa vreo jumatate de ora, cand vine haleala, Tudor le spune fetelor sa se intoarca la masa lor, iar fleoartele se conformeaza...

Dupa plecarea fetelor, Tudor imi povesteste ca tipa, Veta, a avut realmente ghinion sa ajunga sa faca trotuarul, insa, din pacate, el este un tip mult prea ocupat ca sa aiba timp sa incerce sa o ajute...

In fine, dupa ce-mi da ambele numere de telefon, de la munca si de acasa, plus un numar special, de urgenta, la care ma roaga sa nu sun decat daca, realmente, am o urgenta si unde, dupa ce-mi dau numele pot sa-i las un mesaj, se ridica si pleaca, nu inainte de a-mi spune ca toata consumatia este platita, asa ca nu trebuie sa las nici un ban, nici macar bacsis...

Doamne! Ce sistem!

Dar, pana la coada, cine sunt eu sa incerc sa schimb ceva?!?

Revenind la momentul prezent:

ma scuz, politicos, explicandu-i fetei ca nu i-am retinut numele.

Zambeste. O cheama Veta, sau, daca-mi place mai mult, Ela.

O invit sa ia un loc, rugand ospatarul sa-i aduca ceva de baut.

Habar n-am de ce, insa berea vine cu viteza sunetului, rece ca gheata...

Uitandu-se umil la mine, ospatarul ma intreaba:

- Dl. X, cu ce sa va mai servim?

Ma uit la Veta, insa ea imi spune ca berea este suficienta...

Imi termin friptura, sau, mai corect spus, cer ospatarului sa ia farfuria.

Apoi, foarte serios si hotarat, ma uit insistent in ochii Vetei. Simt ca trebuie sa clarific cateva chestii...

- Acuma, Veta, sau Ela, intrucat m-ai vazut stand la masa cu Tudor -- cu locotenentul, vreau sa spun -- probabil ca ai crezut ca si eu, la randul meu, sunt coleg cu el, ofiter, sau ceva de genul asta...

Tipa nu scoate o vorba, asa ca imi vad mai departe de discurs.

- Asa ca, in afara de faptul ca am fost vecini, nu prea avem legaturi de serviciu...

Veta zambeste un pic:

- Da, corect! Iar porcului i-au crescut aripi si a inceput sa zboare!...

Chestia asta nu-mi place.

In general, nu-mi place sa fiu luat la misto, mai ales de oameni pe care-i cunosc atat de putin!

Ma incrunt, iar fata incepe sa tremure vizibil, chiar se inroseste:

- Scuzati-ma, domnule ofiter! N-o sa se mai intample!...

Doamne! Fetei asteia i-e o frica de se caca pe ea!

Rahat! Ma gandesc repede si realizez ca pot, cel putin sper, sa rezolv problema.

Scot buletinul de identitate si-i arat fetei data nasterii mele.

Se uita, face un calcul rapid, apoi ii cade fata...

E uimita!

- Doamne! Fute-m-as! Saptespe!

- Da, acuma ma crezi? Sau, mai bine zis, ma crezi fa? Fute-te-as?!?

Tipa, brusc si mai speriata, se uita in jur, apoi imi spune:

- Hei, mai incet! Toti bagabontii de-aici te cred militian sau securist!

De data asta, e randul meu sa fiu uimit.

Fata, foarte seriosa, continua:

- Habar n-ai tu cate afaceri ai stricat, sau amanat, prin simpla ta prezenta...

- Sa inteleg ca, oricine se intampla sa stea de vorba, sau la masa cu Tudor, devine, automat, sperietoare?

- Nu, n-are nimic de-a face cu Tudor! Tipii, de mult au ajuns sa creada ca ceva nu e in regula cu tine. Faptul ca il cunosti pe Tudor nu a facut decat sa le intareasca banuielile!...

Imi vine sa rad, insa doar zambesc, gandindu-ma la baieti si la temerile lor...

Tudor, de fapt, este un simplu pitic, comparat cu taica-miu, cu conexiunile sale politice pana la varf, la "iubitul conducator"...

Vai de capul lor, saracii...

Oricum, ca de obicei, imi tin gura.

- Veta, singurul lucru care ma face sa tot vin aici este ca baietii de la bucatarie fac o friptura foarte gustoasa! Pe bune!

Tipa se uita la sonda de bere, de parca ar fi prima data in viata ei cand vede asa ceva, apoi, mai mult soptit, continua:

- Oricum, faptul ca esti prieten cu locotenentul ii va tine la distanta...

Acuma, poate o sa incercati sa ma intelegeti -- sunt, totusi, un adolescent.

Mandria mea o ia razna!

- Veta, poti sa le spui alor tai orice vrei -- nu-ti face probleme! Stiu sa ma apar...

Tipa izbucneste in ras.

- Doamne! Habar n-ai cu cine te pui! Zau, esti copil!

- Veta, unu plus unu fac doi! Ce vrei?

Sunt furios si asta se vede...

Tipa, in schimb, pare foarte calma, apoi ma intreaba, discret, daca avem posibilitatea sa mergem in alta parte, unde sa clarificam ceva chestii...

Singurul loc sigur la care ma pot gandi, este apartamentul meu...

Cer nota, achit, apoi plecam.

Simt ca suntem urmariti...

Nici o problema! Cand or vedea unde intru cu tipa, chiar ca vor avea motive sa-si faca probleme...

Oricum, deja Veta este cam speriata, de parca as duce-o la inchisoare...

Mi-e clar ca, de fapt, fata stie cam pe unde locuiesc...

Dupa ce intram in apartament si o servesc cu niste whiskey, tipa incepe sa ma intrebe despre diversi vecini...

Normal c-o las cu ochii in soare, asa ca, dupa cateva reprize de intrebari "nevinovate" si raspunsuri pe masura, gagica se infurie:

- Esti sigur ca buletinul ala pe care mi l-ai aratat e pe bune?!?

Ma apuca dracii. Stiu ce poama e...

- Auzi, tanara domnita, ia da-ti hainele jos! Hai! Repede!

Tresare, dezorientata de schimbarea mea brusca de atitudine, insa, in mai putin de treizeci de secunde, e goala, cum a facut-o ma-sa...

Iau din sertar un prezervativ.

- Acuma, stimata domnisoara, stii, sper, la ce foloseste...

Ma dezbrac la "foc automat" si ne intindem amandoi in pat.

Sa va spun ca am pula sculata ca parul... chiar trebuie?!?

Gagica ia prezervativul, ii rupe ambalajul cu dintii, apoi il ia in gura, se apleaca si... in mai putin de un minut, pula mea este "protejata"...

Deja Veta ma calareste, habar n-avand ca daca stau pe spate, este aproape imposibil sa-mi dau drumul...

Dupa vreo zece minute, la misto si ca sa-i intre mai adanc, de parca ar fi cazul, imi pun si o perna sub cur...

Dupa cateva minute, fata mimeaza un orgasm...

O las, fara comentarii...

Las', ca vede ea!...

Dupa mai mult de juma' de ora de "munca", o apuca orgasmul, pe bune...

Pana si ea pare sa fie mirata ca i se mai poate intampla asa ceva!...

In sfarsit, o pun sub mine si... in mai putin de cinci minute ma slobod in prezervativ...

Scot prezervativul, il innod, apoi il arunc intr-o scrumiera, impachetat intr-un servetel.

Veta, transpirata toata, se uita la mine:

- Daca toti clientii ar fi ca tine, ar trebui sa ma cam gandesc la pensionare!...

Este momentul sa-i marturisesc ca... am "o problema", ca mi-e greu, daca nu imposibil, sa-mi dau drumul daca stau intins pe spate...

Ne sarutam...

In orele urmatoare, acompaniati de mult whiskey si cafea, Veta-mi povesteste despre viata ei pacatoasa si nenorocita, lucruri suficient de intime, personale, care, scuze, nu pot fi povestite, chiar sub platosa anonimatului...

Oricum, cert este ca gasesc niste carti de liceu, pe care i le arat, intreband-o in ce masura crede ca ar fi in stare sa incerce sa-si ia bac-ul...

Am tinut-o la mine acasa pana in zori...

In seara urmatoare, mergand la braserie, am gasit-o cam jenata, incercand sa-si fereasca mana stanga de privirile mele...

E clar ca ceva nu este in regula, insa, cel putin pe moment, habar n-am ce anume...

Dupa o saptamana, ma intalnesc din nou cu fata, la carciuma, de data asta insa, sunand-o mai intai direct acasa la ea...

Are un deget bandajat -- mai precis, degetul este rupt...

Imi termin friptura si-l sun pe Tudor.

Il scol din somn, chiar daca este devreme, intrucat a muncit mult si din greu toata ziua. Este frant de oboseala...

Trec peste protestele lui si ma duc sa-i fac o vizita.

Ii povestesc ce si cum despre viata Vetei -- unele, le stie deja, altele sunt noutati...

Se uita o secunda in ochii mei, apoi, mai mult sau mai putin parinteste, ma sfatuieste sa-mi cam vad de treaba mea, chestie care ma cam scoate din pepeni...

Vazandu-mi atitudinea, Tudor continua:

Bai baiete, daca patesti dracului ceva, o sa mi-o iau eu pe coaja si de la tac-tu si si de la taica-meu!...

Da si ce?!? La ce dracu te-ai mai facut mare ofiter daca nu esti in stare sa gestionezi asa o situatie, pana la urma, destul de simpla?!?

In fine, in cateva cuvinte, cert este ca a doua zi ma duc la Veta acasa si stau cu ea, nelasand-o sa plece "la munca"...

La ora opt seara, apare pestele, sunand insistent la usa.

Spre surprinderea lui, deschid usa si-l intreb pe cine cauta.

Este relativ luat prin surprindere baiatu', insa asta nu-l opreste sa incerce sa-mi traga un pumn...

Parez usor si-i las pumnul sa zboare cu toata viteza in tocul usii.

Tipul nu se potoleste, incercand sa ma pocneasca cu piciorul.

La faza asta, il abordez un pic mai dur. Fandez, ii prind laba piciorului si i-o rasucesc, pana-l fac sa se arunce pe burta de durere...

Cum baiatu' nu e singur, apare si echipa.

Doi tipi care se arunca cu disperare spre usa, incercand sa intre in apartament.

Ceea ce insa baietii nu observa, inca, este ca in spatele lor, de pe aceleasi trepte, apare coborand un tip...

Doamne! Dar ce tip!...

Omul are sigur peste doi metri in inaltime, iar latimea pieptului trebuie sa fie de cel putin un metru...

Baiatul isi pune lopetile pe cei doi si... pur si simplu ii da cap in cap.

N-are rost sa spun mai mult decat ca cei doi temerari isi pierd, brusc, cunostinta...

Barosanul imi spune sa cobor la parter.

Acolo, cum era de asteptat, sunt intampinat de alti patru baieti veseli de-ai pestelui...

Nu apuca sa se apropie prea tare de mine, cand, din toate partile, apar vreo doisprezece militieni care-i iau la picioare si bulane...

In spatele lor apare si Tudor:

Tocati-i baieti, dar aveti grija sa nu-l omorati pe vreunul!...

De data asta, taica-meu da dovada de ceva suflet omenesc ramas in el...

Ii aranjeaza Vetei un loc de munca la o fabrica, ca simpla muncitoare, insa, dupa o luna, cum fata se dovedeste a fi bine pregatita, ii gaseste un loc de munca in biroul unui director general, a carui secretara tocmai se pensionase...

Tatal lui Tudor aranjeaza lucrurile in asa fel incat nici unul dintre protagonistii bataii cu pricina sa nu primeasca vreo condamnare mai mica de sapte ani, asa ca, cel putin pentru un timp, baietii nu pot beneficia de faimoasele iertari ale lui Ceausescu...

Veta isi ia bac-ul in acelasi an cu mine, apoi intra la facultate -- nu conteaza aici care...

Cum nimic nu pare a fi chiar gratis pe lumea asta, taica-miu o ajuta pe Veta, insa conditia este ca eu sa nu mai am nimic de-a face cu ea...

Mai vorbim, din cand in cand, la telefon, insa... ochii care nu se vad, se uita.

Cel mai probabil, a avut tata grija sa-i dea si ei ceva "instructiuni"...

Dupa vreo zece ani, pur intamplator, ne intalnim, pe strada.

Veta este maritata, are deja doi copii si pare realmente fericita...

Istoricul nostru ma face ca doar s-o salut, sa-i sarut mana, evitand orice alt fel de legaturi.

Tot ce sper este ca nu v-am plictisit prea tare...

SFARSIT