Venera 13

Profitând de faptul că mai am o zi până să mă întâlnesc, din nou, cu Venera, după ce-mi termin treburile, dau o fugă la un magazin „specializat" și achiziționez douăsprezece prezervative cu striații, douăsprezece „buboase" și două... date cu o substanță care provoacă „senzații tari"... Am mai folosit, în trecut, de două ori astfel de obiecte și... ambele fete mi-au zis că simt că le ia pizda foc. Dar, dacă nu s-a lăsat cu consecințe gen... iritații sau alte complicații, am zis că și-n cazul de față, Venera „merită" o astfel de tratație. Doar ea singură a zis că eu sunt stăpânul, iar ea este sclava!...

Gândul la Venera, trebuie să recunosc, nu mă prea lasă să dorm noaptea - și-așa nu prea am eu somn - așa că baleez pe tot soiul de posturi TV fără ca, sincer, să găsesc ceva cât de cât interesant.

Dimineața, imediat ce nevastă-mea pleacă la birou, mă echipez și, pe la opt fără zece, sunt deja în parcarea pentru vizitatori din fața blocului Venerei.

Ajuns la intrare, normal, observ alte fețe, care, cu siguranță, habar n-au cine sunt și unde vreau să ajung. Cum n-au sistem cu interfon, sunt obligat să-i dau raportul portarului pe cine caut.

Omul, conform protocolului, mă întreabă cine sunt, iar varianta cu...„un prieten" nu ține, întrucât vrea un nume și un prenume. Îi dau numele unui prieten, în speranța că n-o să se apuce, el sau bodyguard-ul, să-mi ceară să mă legitimez.

Chiar mă gândesc ce idiot am putut fi. Puteam s-o sun pe toantă, s-o pun să-și miște fundul până în subsol și să mă preia cu mașina ei, ca data trecută. Chiar mă „montez", pregătit fiind ca, în cazul în care mi se cere să mă legitimez, să întreb și eu dacă sunt la vreo ambasadă, minister, sau penitenciar, ceva, apoi să ies din clădire.

Din fericire, Venera, cum am mai spus-o, ca om, nu e proastă deloc, știind că urmează s-o vizitez, le spune magraonilor să-mi permită accesul. Chiar dacă intercom-ul nu este pus pe speaker, tot pot auzi entuziasmul din vocea Venerei și cererea, exprimată limpede, ca să aibă grijă cum se poartă cu...DOMNUL...

În fine, locuința ei, personalul pe care-l cunoaște (și îl mai și plătește)...

Dacă ar fi după mine, în secunda doi aș pune-o să-și ia o casă într-o localitate apropiată de a mea. Însă, deh, este femeie și, în lipsa unui bărbat, probabil că preferă să se simtă protejată.

Imediat ce sunt intrat în apartament, mă îmbrățișează, provocându-mă să ne luăm limbile la trântă, apoi, scurt, îmi comunică:

- Cât mă fac eu „gigea" pentru tine, du-te-n sufragerie, că ți-am pregătit ce ți-am promis!...

Într-adevăr, pe masa din sufragerie tronează o mare halbă și un six-pack de bere neagră, de-aia, Silva, de-mi place mie. Nu este cazul să mă gândesc, ca să realizez că fata chiar a vorbit serios când mi-a declarat că astăzi vrea să-mi bea pișatul, cel puțin de două ori!...

Dacă nu m-aș teme că pot crea suspiciuni acasă, la fata asta ar trebui să vin cu taxi-ul, că prea-mi risc carnetul și, eventual, libertatea!...

Însă, deh, așa-i când trăiești...„periculos"!...

Revenită în cameră, goală cum a făcut-o mămicuța ei, mă întreabă:

- Dar... de ce stai îmbrăcat? Ți-e frig? Să dau căldura mai tarfe?...

Nu apuc să răspund, întrucât, deja, Venera sare cu cracii pe canapea, încălecându-mă și apucându-mă de tâmple, ghidonându-mă cu fața spre fofoloanca ei cea dornică. N-o să vadă așa ceva, însă o sărut, imediat sub buric, chiar și lingând-o un pic, de-o fac să zică:

- Ahhhh, ce-mi place!...

O prind cu mâinile de bucile curului și alternez. Ba o strâng, ba o masez, ba-i dau pălmuțe. Icnește, excitată:

- Mi-e dor de tine ca de nu știu ce!...

Întâmplarea face că senzația de a face pipi, încă de când am ajuns la ea în parcare, plus cele două beri pe care deja le-am „lins", îmi produc acea presiune „la parter". Mă distrez:

- Venera, ziceai că vrei ca să mă piș pe tine!... Hai în baie, că-mi vine!...

Este, clar, surprinsă, însă, imediat, se conformează.

Mă dezbrac, „la foc automat", apoi mergem în baie, în cadă. Nu apucă ea să se lase prea bine pe vine, întrucât, eu, deja, îi stropesc părul, apoi fața, gura, limba. Nu-i dau prea mult material de-nghițit, însă, clar, profită de fiecare picătură. După ce termin și mi-o scutur, la mișto, deasupra feței ei, îi spun, scurt:

- Hai, boarfo, despute-te și vino în sufragerie, că eu mă duc ca să mai beau bere!...

Mă retrag și fac exact ce i-am spus.

După un timp, apare și minunea brunetă, îngenunchind în fața fotoliului pe care stau, prinzându-mă cu palmele de genunchi și, uitându-se în ochii mei, mă întreabă:

- Vrei să te sug?...

Mă uit urât la ea, apoi, clar și simplu, o întreb:

- Venera, de ce vrei tu să mă faci ca să-mi fie silă de tine?... Vrei să scapi?... Plec, fără astfel de scene!... Doar zi-mi și... pa!...

Bine că de data asta nu mai plânge, ca fleoarța... Mi se uită, serios, în ochi:

- Ți-am mai spus că vreau ceva, special, exclusiv, de la tine, iar asta este singura variantă pe care am găsit-o!... Dacă vrei, eventual, ne jucăm cu niște ace, lame, cuțite, ceva - mă tai, mă înțepi, mă rănești, chestii de-astea!...

N-am făcut, decât extrem de rar, astfel de gesturi. Îi articulez Venerei o palmă, de-o fac să-și piardă echilibrul - noroc că se ține de genunchii mei!... O iau „la ture":

- Cucoană, eu, chestii sado-maso, NIET!... CAPISCI?!?...

Începe să dea apă la boboci, hohotind:

- Te iubesc, nemernicule!...

Deja... „sunt în pom și pomu-n aer"!...

Mă gândesc cum să fac ca să schimb subiectul:

- Fleoarță mică, tu Metaxa mai ai?

Este, clar, debusolată:

- Ce vrei, să mă-mbeți?!?

Râd, aproape sincer:

- Nu, fato, vreau doar să-mi bag pula-n tine, prin toate orificiile!... Cred că o să încep cu... nările!...

Stă o fracțiune de secundă pe gânduri, dar... se prinde:

- Bagabond bătrân!...

-Fleoarțo!... Stricăciune!... Denaturato!...

Mă prinde de mână - a căpătat, deja, acest obicei - mergem în dormitor, unde, după ce o proptesc cu curul pe marginea patului, că tot sunt în erecție, o pătrund. Simt o durere pe pielea pulii - n-a apucat să se lubrifieze, coarda!... Doar s-a spălat și, după cum o cunosc, o face cu simț de răspundere...

Simte și ea, normal, că ceva nu merge:

- Insistă, că mă ud imediat!...

Într-adevăr, nu dau de cinci ori din cur că, deja, simt acea inundație specifică unei pizde primitoare și cu chef de pulă...

O fut așa, în stil „veteran" până când, după mai bine de douăzeci de minute, simt presiunea:

- Te las gravidă?... Te fac mămică?...

Are sclipiri în priviri:

- Hhhhhaiiiiiiiiii!... Fă-mă ce vreiiiiiiiiii!... Dddddă-mi-ooooooooooo!... Ahhhh!...

Simțindu-mi jeturile de sloboz, s-a slobozit și ea, cu mare entuziasm...

Mă liniștesc un pic, dar nu mai mult de un minut, apoi o întreb:

- Te speli, sau continuăm așa?

Se uită pe pereți:

- Lasă-mă așa!... Fă-mi ce vrei!...

Pun mâna pe o pernă și o arunc jos, pe podea, în fața „aparatului de futut"...

- Hai, curvo, treci pe poziție!...

Are montat același dildo, însă, de data asta, îl îmbrac cu un prezervativ șmecher, ăla de... „produce incendii"...

Venera habar n-are ce o așteaptă.

Încep penetrarea, pregătit fiind ca să n-o las pe Venera să fugă.

După nici un minut, primesc instrucțiuni:

- Dă-l mai tare!...

Mă conformez. Venera, deja râde:

- Ce-ai făcut, magraonule, credeai că mă surprinzi?!?...

Recunosc, sunt un pic debusolat... Comentează, în timp ce jucăria o tot penetrează și se retrage:

- Flăcări, flăcări, flăcări!... Nu chemați pompierii!... Vreau flăcări!...

Mă uit la ea cum se ondulează, se contorsionează, de parcă, efectiv, cere mai mult!...

Dacă tot este așa dornică, trec la „distracția" cu smotocitul sfârcurilor, cu suptul lor și, dacă tot ne ținem „de prostii", hai să-i fac și lindicul să tresalte de plăcerea mângâierilor!...

Între timp, pentru că până acum n-am dat atenție, constat că la TV apare, în buclă, aceeași emisiune cu leii care „și-o trag", chiar și de cincizeci de ori pe zi...

În fine, treaba ei, casa ei, televizorul ei și... tot așa!...

O iau la întrebări:

- Măi... dulceață mică, ce-i cu emisiunile astea, de se tot repetă, doar cu „dânsa-n-trânsa"?...

Râde:

- Sursă de inspirație, maestre, sursă de inspirație!...

- Venera, ție-ți trebuie un bărbat, la permanență, care să ți-o tragă din toate pozițiile și să... eventual, să te lase gravidă!... În pula mea!... Ai luat-o cu porcul, cu cireada, cu habar n-am ce, dar... prea te fute-n creier o mare pulă, sau, mai corect spus, o multitudine de puli!...

Iar se uită pe pereți, apoi, cu o voce stinsă:

- Da, mă vreau futută, răstignită, pedepsită - habar n-am de ce și nici nu trebuie să știu - să mă doară, să mă facă să urlu, să mă facă să vreau să mor!...

- Idioato! Du-te-n pizda mă-tii!... Stai cu noi, aici și termină cu miorlăiala, că-ți smulg sfârcurile, ți le pun pe grătar și ți le mănânc cu sare și piper!... Bagaboanto!...

Mă aplec și o sărut, pe gurița ei de boarfă futăcioasă, apoi, conștient fiind că-i fac necazuri, îi las gura și mă înfig la jugulară, mușcând și sugând, cu intenția clară de a învineți-o!...

Între timp, mașinăria prestează, introducându-i puloiul echipat cu prezervativul „fierbinte"... Scâncește, ca o coardă ce poate să fie, în călduri, deci doritoare de pulă...

A trecut, deja, mai bine de jumătate de oră, așa că opresc mecanismul, însă doar câteva secunde, cât reglez jucăria să-i penetreze curulețul ei cel futăcios.

Nu-mi revin din uimire - deja este mai mult de o oră de când mașinăria își tot face treaba, iar Venera, clar nesănătoasă, se pare că îndură cu entuziasm orice chin...

A venit momentul, zic eu, să trec la... „agricultură".

Deșurubez sculernița care a tot penetrat-o pe Venera în pizdă și-n cur, apoi, tacticos, scot la iveală coceanul găurit acasă, plin de boabe, „netuns" și încep operațiunea de înșurubare.

Chestia funcționează, așa că „îmbrac" coceanul cu un prezervativ, apoi o pun pe Venera să stea capră. Mă admonestează, sau, dacă vreți, avertizează:

- Băiiiii!... Vezi că nu prea mă mai țin balamalele!...

O întreb:

- Vrei să ne oprim?

Sare ca arsă:

- Nuuuuuuu!... Că-mi place de mooooorrrrrrrrr!... Hhhhaiiiii!.....

Coceanul se comportă excelent, iar Venera o tot ține pe hăuleli onomatopeice, alternând cu ceva comentarii, că ce-i place c-o doare, că...da, acum, s-a terminat, că e grozav, chestii de-astea...

După vreun sfert de oră, o apucă pretențiile:

- Bagă-mi-l în fund!...

Fac gestul, în același timp mângâindu-i buca dreaptă și mameaua dreaptă, iar Venera, fată recunoscătoare, mă mai gratulează cu vreo trei cleiuri, de ajung eu să mă gândesc, serios, dacă n-are de gând să leșine...

Gata! Schimbare de peisaj!... Fetei i se face rău!... Se vede clar, pe fața ei, chit că e cu curul în sus!...

Opresc jucăria, apoi, cu blândețe, o ridic și o așez pe pat, cu fața-n sus...

Are o față cam lividă, însă este... „cooperantă", cum zic ăștia din lumea medicală... O întreb:

- Pui mic, mai trăiești, sau mori?...

Răspunsul vine, hazliu, chit că fetei, cu siguranță, i-e rău:

- Mor, în pula ta!...

Ne „futem" cu tot soiul de dărnicii:

- Te iubesc, coardă mică!...

- Te vreau pe tot în gură, derbedeule!...

- Mânca-ți-aș pizda ta de curvă, bagaboanto!...

- Futu-te-n noroc de stricat ordinar!...

- Mânca-mi-ai pula, stricato!...

- Oricând, chiar și fără sare și piper!...

În sfârșit, se vede pe ea că-și revine, așa că o ajut să se ridice din pat și o conduc în sufragerie, nu înainte de a trece prin bucătărie și de a-i turna într-un pahar apă minerală de la frigider.

Gata, că, după câte „a pătimit", sigur are nevoie de hidratare, mult mai mult decât de Metaxa...

Îmi mai torn o bere și, după ce o beau, o întreb pe Venera dacă să mă duc la baie singur, sau vrea să vină și ea cu mine. Zâmbește:

- Cum să ratez așa ceva?!?

Mă uit în ochii ei, adânc:

- Te simți în stare? Că bere a mai rămas!...

Cum spuneam, și-a format un obicei să mă tot prindă de mână, așa că mă trage după ea, în baie, intră în cadă și se așează pe poziție, cu gura deschisă și limba scoasă. Țintesc drept la rădăcina nasului. Se pare că s-a prins, pentru că a închis, deja, ochii... Continui cu gurița, apoi, ca și data trecută, mi-o scutur de eventuale picături pe fața ei. În final, ca să „alternez" cu ceva, o prind de pletele ei cele negre și-mi șterg cariciul și coaiele, apoi mă retrag la chiuvetă și mă spăl, de data asta pe bune, cu apă și săpun.

Între timp, deja Venera a început ritualul de „despuțire". O las cu treburile ei femeiești și mă retrag în sufragerie. Altă țigară, altă bere...

Apare, la un moment dat și mirobolanta, în halatul ei de baie cel alb - habar n-am dacă este același, că n-am fost niciodată atent - cu un prosop pe cap, aranjat în formă de turban.

După ce-și toarnă un strop de Metaxa, îmi spune:

- Știi, de data asta n-ai mai fost atât de sărat...

- Pâi normal, fata moșului, că doar s-au drenat rinichii de la atâta bere!...

Se uită în dodii, apoi:

- Eu... te beau oricum!...

Nu comentez. Doar trag din țigară și mai înghit o gură de bere.

Tot ea:

- Din moment ce văd că mai bei, sper că ai timp să mai trecem prin dormitor...

Mă uit la ceasul de pe perete. Nu este nici unsprezece. Îi explic:

- Pui mic, până la patru, adică șaisprezece, ca să nu-ți faci cine știe ce speranțe, pot sta aici, cu tine...

Sare în sus, de-a dreptul încântată:

- Ce bine! Putem să și mâncăm!... De care pizza-ți place?

Mă uit la ea, zâmbind:

- Sunt deja ani buni de când nu-mi mai place nici un fel de pizza...

Sare de pe canapea, își ia telefonul mobil de pe măsuță, apoi butonează ceva chestii și, în sfârșit, mi-l înmânează:

- Uite, ai aici meniul de la firma de catering de la care mă aprovizionez eu, de obicei. Nu m-au dezamăgit niciodată.

Mă uit, apoi constat că au în meniu chiar și iahnie de fasole. Ca un făcut, de vreo trei zile mă tot gândesc la asta, așa că hotărârea o iau imediat:

- Iahnie de fasole, fără nimic altceva. Ah, pardon! Două chifle.

Face niște ochi mari, mirați:

- Ccccum, tu ăla carnivorul, nu vrei și un cârnat, măcar?!?

- Nu, pui mic, fasole, pur și simplu. Sper că-i făcută la oală mare, sau cazan. Cu cât e vasul mai mare, cu atât iese mai bună!...

Râde:

- Și... nu te temi de... consecințe?!?...

De data asta, râd eu:

- Pui mic, nu-și face efectul imediat, pe de o parte, pe de alta, am acasă trei vase de veceu!...

Râdem, amândoi. Se pare că s-a reorientat și ea, întrucât comandă spaghete - nu mai știu de care - cu rezonanță italienească.

Văzând că în pachet n-a mai rămas decât o singură cutie de bere, se scuză, se ridică și, în timp ce iese din cameră, mă anunță că se duce să mai pună un bax la rece. Degeaba insist eu că nu-i nevoie. Deja a dispărut. Revenită în cameră, se așează foarte aproape de mine și-mi pune, finuț, o mână pe picior.

- Tipii au bucătăria extrem de aproape, așa că în mai puțin de treizeci de minute o să primim comanda. Dar, dacă vrei, pot să te sug, ca să nu ne întrerupem din chestii mai... complicate.

Mă uit la ea, zâmbind:

- Pui mic, dar să stăm și noi, așa, pur și simplu, ca doi oameni, nu se poate?

Iar se uită prin cine știe ce zări, apoi o apucă limbarița:

- Ba se poate, însă... doar dacă-ți pui chiloții pe tine, că altfel, mă scuzi, dar sunt obsedată!...

Mă conformez. O întreb:

- Acum e bine, sau vrei să mă îmbrac complet?

Râde:

- Stai așa, că-i în regulă. Nu sunt chiar atât de obsedată!...

Mă așez din nou lângă ea, îi întorc fața spre mine și o sărut, în același timp băgându-i mâna pe sub halat și luându-i sfârcul la „butonat", ca pe potențiometru. Scâncește înfundat, pentru că n-are cum să țipe cât timp sunt cu limba-n gâtul ei...

O simt că face ceva. Și-a dat faldurile de la halat de-o parte și și-a luat, cu degetele, lindicul la excitat. Când îi las gura-n pace, luând-o din nou de carotidă, comentează:

- Să vezi tu ce udă o să fiu după ce-mi faci tu și ce-mi mai fac și eu!... Nu mâncăm, mai întâi trecem prin dormitor, chit că va trebui să bag mâncarea la microunde...

Continuă, printre gemete și mici icnete:

- Noroc că am o adevărată colecție de eșarfe, că altfel îmi scandalizam colegii. Mereu, când îmi faci acolo, mă învinețești!

O las, râzând:

- Asta-i și ideea, frumoaso, te marchez, ca să te recunosc ușor!...

Îmi dă o plamă peste braț:

- Răule!...

Ne sărutăm din nou, însă nu prea mult, întrucât începe să sune interfonul. Este portarul, care o anunță că a venit curierul de la firma de catering. Mă ridic și mă duc la haină, ca să scot portofelul. Mă oprește, arătându-mi cardul bancar:

- Stai liniștit! Eu sunt gazda!...

Revenită în cameră, cu punga cu haleală pe care o lasă pe masă, își bagă cardul înapoi în husa telefonului, apoi, ce să mă mai mire, mă apucă de mână și mă trage cu ea spre dormitor:

- Hai, chiloții ți-i poți da jos și dincolo...

Îi răspund, râzând:

- Fata mea, chiloții ca chiloții, dar de unde luăm niște erecție?... Nu vezi ce mic sunt?

Se uită, o pufnește râsul, apoi îmi răspunde:

- Știi ce, la cât de bine m-am simțit cu porumbul, mai vreau o tură!...

- OK, puștoaico, însă numai în vagin, că nu vreau să te nenorocești, iar dacă e să te nenorocești, te nenorocești singură, eu nu vreau nici măcar să asist!...

Pune capul în pământ:

- Cum vrei tu, stăpâne!...

Sincer, la istorie n-am apreciat niciodată epoca sclavagistă însă, dacă nebunei așa-i place să se exprime, o las în pace. Știu că are unele idei pe care nu i le pot scoate din cap.

După ce se așează cu fundul pe pernă, încep manevrele de penetrare. Este, într-adevăr, foarte udă. La „tembelizor" leii continuă să-și facă treaba iar pe Venera, nu o dată, o surprind cum se uită, fascinată. Deh, fiecare cu... „piticii" lui!...

Gata, este la adâncimea maximă, cu un ritm mediu de penetrare și... îmi vine o idee. Îl pun pe vibrații. Trage un urlet gutural de chiar sper că stă bine cu izolația fonică. Întrerup imediat vibrațiile. Printre gâfâieli, îmi comunică:

- Băăăăăi!... M-am terminat instant!...

Răspund și eu, serios:

- Sper să nu ne facă vecinii tăi să terminăm, cu totul. Îți dai seama ce tare ai urlat?

Dă din cap, dintr-o parte în cealaltă:

- Oprește și scoate-l. Trebuie să mă odihnesc, că altfel, iar mi se face rău...

Fac ce-mi cere, apoi o ajut să se ridice și, de data asta, eu sunt cel care o prinde de mână și o îndrumă spre sufragerie.

Nici eu nu sunt un tip cu toate țiglele bine așezate pe acoperiș. Îmi aduc aminte de un mare service auto, cu tradiție, unde, pe lângă scule ultramoderne, încă mai au strung, freză, chestii de-asrea aproape de nemaigăsit... O întreb:

- Venera, ai fi dispusă să te lipsești de utilizarea minunii tale de... „fuck machine" câteva zile?

- Adică?

- Adică vreau să scot o piesă din aparat și să încerc ceva. Nu cu piesa aparatului, însă-mi trebuie ca model.

- Dar ce vrei să faci, sau e secret?

- Nu-i secret, mămicuțule. Vreau să pun pe cineva să construiască o piesă cum este cea pe care înfiletezi tu acum dildo-urile, doar că să aibă două capete, paralele, astfel încât să poți folosi două dildo-uri, de-o dată. Nu ți se pare... „interesting"?...

Rămâne pe gânduri, un pic, apoi:

- Ești sigur că nu mi-o strică pe asta, sau mi-o pierde?

- Stai, dragă, liniștită! O să asist personal la întreaga operațiune! Nu las piesa și plec!...

- OK, atunci, e-n regulă, dar... Știi cum s-o demontezi de acolo?

- Puiule, nu e vreo chestie de... „rocket science", ca s-o dau pe englezisme...

- Bine, hai să profităm de pauza asta și să mâncăm. OK?

- OK!

Într-adevăr, fasolea se dovedește a fi foarte bine făcută și nici nu a apucat să se răcească prea tare, așa că n-a mai fost nevoie de microunde.

Reveniți în dormitor, Venera își reia poziția pe pernă, apoi mă avertizează:

- Fii atent, o să vreau din nou să-l pui pe vibrații, dar când îți spun eu, ca să fiu pregătită. Chiar!... Mai dă-mi o pernă!