Revansa

Revansa

scrisa impreuna cu si pentru A.

Nobile doamne si nobili, domni, cu umilinta si plecaciune ma intitulez umilul domniilor voastre servitor Alexandru - Alex in societate, Sandu pentru familie si colegi (fiindca prietenii nu m-au dat niciodata afara din casa). Chiar daca n-ati auzit, sau, poate, nu v-a placut relatarea scumpei mele Madalina, am sa ma stradui ca aceasta, urmarea celeilalte, sa va convinga ce barbat norocos sunt.

Sunt intr-un moment fericit al carierei mele: am luat in examen si am mai avansat putin in ierarhie. Nu vor fi cine stie ce implicatii sociale, dar ma simt eu mai bine ca am depasit o etapa. Sotia mea, care ma iubeste, se bucura ca a scapat de doua saptamani in care am neglijat-o aproape complet, sarmana. O simteam cum fierbe si as fi vrut sa imi fac datoria fata de ea, dar eu nu pot face mai mult de un lucru o data.

Odata examenul sfarsit, Ionut, pramatia mea de coleg care ma copiaza inca din facultate, imi zambeste radios si imi intinde o carte: "Spune-i Madalinei ca ii multumesc mult - m-a scos cu cartea asta." Sunt suprins, dar nu vreau sa-i dau satisfactie, asa ca zambesc, iau cartea, o pun in geanta si plec. Ieri, cartea era la mine pe noptiera. Aseara, Mada a plecat la cumparaturi. Azi primesc cartea inapoi, de la Ionut. Bine ca a aflat barbatul inaintea satului. Doamne, sa nu credeti ca m-am suparat pe Mada! Dar porcul de Ionut merita pedepsit, chiar daca eu sunt de vina - recunosc, am fost mototol, dar ce era sa fac? Fie si numai pentru ranjetul ala triumfator - sa-i tai pofta de a mai intinde mana la ce nu-i de nasul lui, femeie sau carte.

Intre timp, ajung acasa. Incui usa pe dinauntru, ma descalt, imi las geanta, apoi scot cartea buclucasa, cu gandul de a o pune inapoi pe noptiera, ca si cum n-ar fi lipsit niciodata de acolo. Abia o las din mana, intorc ochii, si vad cum ma asteapta cel mai incantator spectacol: in mijlocul patului sta intinsa Mada, in toata splendoarea goliciunii ei - simfonie de curbe: gatul - o coloana cu panta lina, sanii - doua emisfere gemene, umerii alunecand lung spre solduri cu o alura ca de violoncel, fesele care domnina coapsele, iar acestea se subtie pana la genunchi. Oare ce am facut sa merit femeia asta? Mi se taie rasuflarea vazand-o. Cel mai excitant si mai pervers e, insa, zambetul abia schitat de buzele care, nevopsite, au o culoare roz-portocaliu, ca de piersica; desupra lor, privirea verde ca veninul, provocatoare si malitioasa. I-o sustin, plimbandu-mi ochii pe corpul ei. Ea se intinde lenes sub privirea mea ca sub o mangaiere, si se rasuceste pe spate. Se sprijina in coate si se ridica incet, apropiindu-se de mine. Atingerea ei e electrica, simt fizic socul cand imi atinge obrazul cu varful degetelor. Rade incantata, dandu-si capul pe spate si lasandu-se cuprinsa in brate. Se lipeste de mine, calda si moale. Sunt in stare sa lesin de placere, asa ca strang din dinti si trag adanc aer in piept. Efectiv simt bucuria cum ma umple, din piept in jos, pana intre solduri, ca un suvoi fierbinte. Ma asez cu ea in brate pe marginea patului. Imi ciripeste ceva in ureche, dar se invarte lumea cu mine si nu aud. Buzele atingandu-mi in treacat urechea sunt in stare sa ma faca sa termin pe mine. Isi leagana soldurile abia vazut, dar fesele ii strivesc fara mila bietul meu instrument, care sta aproape sa se verse.

Ii trec o mana prin par, sa lase capul pe spate, si o sarut pe gura. Imi raspunde starnita, amestecandu-si buzele cu ale mele. Soldurile tari, fesele ferme, burtica moale, apoi sanii elastici, toate imi cad prada rand pe rand, trecerea de la fiecare rotunjime la celalalta imi sporeste nebunia. Nu mai am decat buze, ochi, degete, si ceva care imi creste intre coapse. In vreme ce ratacesc astfel pe ea, imi scoate usor vesmant dupa vesmant. Unghiile ei imi descriu curbe ametitoare pe spinare, si mi-o arcuiesc, iar pieptul mi se izbeste de sanii ei. Cuprind un sfarc cu buzele si, jucandu-ma cu limba pe varful lui, simt cum creste din carnea sanului. Celalat sfarc, liber, ma impunge ca un pumnal in coaste, il simt pana in inima care vrea sa o ia razna. Genunchii ei imi chinuie bietul organ care, lasandu-si pe ei sucul subtire si transparent, se incapataneaza spre vertical. Degetele au gasit conturul labiilor si il urmeaza in jos, intalnindu-se in spatele lor. Atat de incet, incat trec minute intregi, unul din ele urca in locul ei cel mai ascuns. Totul e fluid si fierbinte aici, portile se deschid si strainul e primit cu drag, imbratisat, mangaiat si scaldat in sevele vietii.

"Iubire, intra in mine..." imi sopteste Mada a mea, cu glas inabusit, dupa ce au trecut astfel cateva secole. O culc bland in pat, ma lungesc langa ea si o cuprind in brate. Ne atingem de la umeri pana la genunchi, si simt cu, pe masura ce sfarcurile i se incrusteaza in mine, scula mea salbatica se ingroapa in locul de o moliciune ucigatoare de deasupra pubelui. Ne sarutam din nou, ea imi raspunde acum mai cu putere decat o sarut eu. Ma vrea. Ma rasucesc pana ajung deasupra ei. Ii simt o mana intre picioare, unghiile incojura capul sculei si m-ar durea cumplit, daca n-as simti prin ea torentul cum imi cuprinde maruntaiele, pana in gat. Isi desface coapsele lent, aratandu-si comoara ascunsa. Intru in ea, si ma primeste in intregime, pana cand soldurile ni se ating, gemand lung si vibrant, dar inabusit. Labiile ei imi saruta coada sculei, iar vaginul mi-o mangaie si se muleaza incet pe ea. Incep sa ma legan abia simtit, inauntru si afara; nu ies de tot, dar intru pana la capat. Se uita la mine cu veninul privirii filtrat printre gene, iar buzele usor intredeschise freamata neauzit. Privesc felul cum i se leagana sanii, hipnotizat de cercurile pe care le descriu sfarcurile. Savurez felul cum i se stramteaza vaginul la fiecare miscare. Ma strange tot mai tare cand incerc sa ies, cuprinzandu-mi capul sculei intr-o imbratisare moale, dar mortala; placerea ma cuprinde acum incet, asa cum apa fierbinte umple o cada. Daca nu sunt cu grija, are sa ma stoarca de tot - mai ales ca am in mine o incarcatura de doua saptamani. Aproape fara ca ea sa-si dea seama, hoteste, ma strecor afara. Geme, dezamagita. Stiu ca ii place mult, dar nu va termina niciodata in pozitia asta. O sarut in semn de consolare - buzele ei abia imi raspund - si ma lungesc din nou langa ea. Sevele ei ne-au acoperit pe amandoi, coapsele ne sunt umede si incantator de lipicioase.

O intorc pe burta si ii mangai umerii, soldurile si fesele. Fermitatea lor face sa-mi scada febra. Imi trec scula uda de sevele ei peste coloana vertebrala, ii fac cerculete pe fese, si las fiorul, abia simtit, sa-mi urce prin fraul sculei. O afund incet intre coapse, acolo unde linia lor se incruciseaza cu arcul dublu al feselor. Capul umflat ii mangaie labiile si o aud cum geme. Ar vrea sa ma inghita din nou, dar am grija sa nu intru deloc, si o apas pe solduri, sa nu se poata ridica; ma incanta lacomia ei, dar si viclenia mea. Totusi, dorinta si dragostea sunt mai puternice. Ii cuprind soldurile in palme si o trag in sus. Ascultatoare, se ridica in patru labe. Isi arcuieste soldurile, aratandu-si toata feminitatea. In vreme ce intru in ea, o las sa-si legene sanii, sa se frece cu sfarcurile de asternut; simt cum o trec fiorii si mi se transmit si mie. Se contracta in acelasi ritm, ma cuprinde si ma strange; acum e mai puternica. Intru cu o mana intre sani, in imperiul elastic si leganat. Ritmul ametitor aproape ca-mi ia mintile. In timp ce ma aplec sa o sarut pe ceafa, ii cuprind cu degetele sfarcurile si le mangai. Placerea mi se transmite de parca nervii nostri ar fi conectati. Vaginul, intaratat, zvacneste ca o gura care striga. Ii dau parul la o parte, sa-i vad fata ravasita, ochii pe jumatate inchisi, buzele frematande. Nimic nu mai conteaza pe lume decat ritmul. O sarut pe gat si ii cuprind sanii in palme. Incerc sa nu ii strang, desi tentatia e mare; totusi, se intaresc clipa de clipa. Atunci cand le ating in treacat, sfarcurile ascutite trimit prin amandoi descarcari electrice. Drept raspuns la miscarile din solduri, imping si eu tot mai puternic. Se incoarda ca un arc si trage aer adanc in piept; o mana ma prinde de incheietura, strangadu-ma ca un cleste. Vaginul se strange tot, ca o menghina, iar eu nu stiu daca simt durere sau placere; cateva convulsii salbatice. Strang si eu din dinti, dar nu mai pot. Simt cum toate maruntaiele mi se contracta in acelasi ritm, pompand ceea ce i-am refuzat doua saptamani. Simt suvoiul ca si cum ar porni din spatele stomacului, umpland-o pe ea, pe iubita mea, si lasandu-ma pe mine secatuit.

Nu ma opresc, fiindca o excita si mai tare daca mai misc putin si dupa ce termin. Scrasnesc din dinti cu inversunare, fiindca acum placerea ma doare cumplit, ca si cum as fi cufundat intr-un crater cu lava clocotita. Sunt inca prizonierul ei, nu si-a slabit decat putin stransoarea. O las sa-si aleaga singura momentul, si coboara incet sub mine, lasadu-se pe spate. Are pe fata un zambet enigmatic, e transpirata toata si gafaie. Spasme usoare ii mai fac sa tresalte soldurile. Printre labiile umflate se scurge un firicel alb, subtire si lipicios. Imi zambeste demonic si se ridica in picioare - asezat pe marginea patului, admir cum sperma isi gaseste drum pe coapsa in jos, pana pe dosul piciorului. Intind bratele, ii cuprind soldurile in palme si o sarut cu drag pe pube. Se apleaca, mangaindu-mi fata cu sanii, si murmura "Niciodata sa nu-mi mai faci ce mi-ai facut ieri..." Apoi ma saruta si ea dragastos. "Ma duc la dus - vii?"

Ca intotdeauna, ne certam pe sapun si pe burete. I le las, dar, dupa ce ma sapunesc rapid, tragand cu ochiul la volutele pe care le face apa pe pielea ei - fara sa-mi pierd capul cu asta - reusesc sa-i fur prosopul si sa dispar in dormitor. Tipand de ciuda si incantare, vine dupa mine si ma lasa sa o sterg, in timp ce ii sarut umerii. Acuma, ca ne-au trecut dracii, ma pot bucura de corpul iubitei mele. O iau in brate si ne lungim in pat; ea isi lasa capul pe pieptul meu si povestim. "Mada scumpa, fii si tu mai atenta - uite ce mi-a dat azi Ionut ala," si ii arat cartea de pe noptiera. "Maine are sa se laude ca un prost prin tot departamentul. Puteai si tu gasi un altul - acuma au sa ma barfeasca luni de zile, pana apare alt subiect." Nu sunt suparat pe ea, imi e draga asa cum e si inteleg ca, de fapt, greseala a fost a mea. Caldura corpului ei si rotunjimea ferma a soldurilor care le tin in palme ma umplu de o bucurie senina.

"Iubire, ce sa fi facut? Ala mi-a iesit in cale." Se puicareste langa mine si ma saruta pe frunte. Cum sa pot fi suparat pe ea? Apoi, vad cum i se aprinde o luminta rautacioasa in ochi "Ziceai ca au sa te barfeasca pana la viitorul subiect..." "Da, urato." - si ii mangai fesele, stiu ca ii place mult. "Cand e cheful de promovare?" "Deseara, cand sa fie?" Se ridica intr-un cot, iar sanii ii iau o forma delicioasa - ii mangai usor. Mada e amuzata - intotdeauna i-a placut sa se stie admirata. Se apleaca peste mine, trecandu-si usor sanii peste pieptul meu, si imi sopteste la ureche "Deseara, o agati pe Elena..."

Elena e sotia lui Ionut. Rezultatul celui mai elaborat joc de seductie din viata lui. De familie buna, cu bani si legaturi acolo unde conteaza, ar fi insemnat implinirea celui mai frumos vis al lui - banul fara munca; sau cu foarte putina. Ea l-a iubit enorm, i-a parasit pe ai ei si s-a casatorit cu el, crezand ca au sa se induplece in cele din urma. Dar viata nu e ca-n filme. Au parasit-o si Ionut s-a ales numai cu o femeie uratica, nu foarte inteligenta, dar cu foarte multe principii. Vazand ca socotelile nu s-au potrivit a incercat sa divorteze, dar ea nu vrea nici in ruptul capului, ca e catolica. (Plus ca, de acolo unde e, poate sa-i faca multe sicane, el stie foarte bine ca postul ii atarna intr-un fir de par.) A reusit pana si pe el sa-l convinga sa se casatoreasca intr-o biserica catolica, drept care omul, de aici inainte, e cu piatra de gat. Atunci si-a reluat viata de burlac si, sunt convins, nu exista zi ca biata Elena, in fond o persoana cumsecade si foarte constiincioasa, sa nu-si auda prin birou povesti despre sotiorul ei - e angajata la noi, la departamentul economic, si e foarte apreciata ca profesionista.

La gandul ca va trebui sa agat uscatura aia bigota, ma pufneste rasul. Mada a mea ma priveste in ochi, incantata, mangaindu-mi instrumentul. Unghiile, pricepute, urmaresc fraul, impingand usurel, lasand durerea si furnicaturile sa faca loc placerii. "Nu rade, e singurul mod de a te scoate." De pe pubis, degetele imi coboara intre labiile care inca stau rasfrante; ma joc cu ele pana se uda. Simt cum i se acceleeaza respiratia, dar nu-si pierde capul, buzele i se arcuiesc in acelasi suras calm, iar veninul ochilor e limpede si luminos. "Totusi, nu se poate sa mai primesc un pic de Mada pana deseara? Sa am pentru drum..." Nici nu termin de spus, ca mana ei priceputa imi prinde scula si se joaca finut cu ea. Nu mai e valul ucigas de lava, ci un paraias fierbinte, dar ma umple, totusi, pana la solduri. Nu ma lasa sa termin, se opreste la timp, cu ea zvacnind in pumn. "Hai, eroule, somnic, sa ai puteri deseara!" Intram sub plapuma, imbratisati, si adormim bustean.

***

Fara indoiala, Mada a fost cea mai frumoasa femeie in seara aceea. Rochia de matase neagra cu un model visiniu imbracandu-i rotunjimile, siragul de perle pe pielea ei catifelata, dar mai ales zambetul cuceritor. Toti barbatii se ridicau aproape instinctiv de la masa cand le-o prezentam. Ne asezam, ca ultimi veniti, la coada trenului facut din trei mese, sa incapem cu totii. Nu mai lipsesc decat Ionut si Elena, dar lui i-a placut intotdeauna sa intarzie, atrage atentia astfel. Ceilalti se intinsesera la povesti, la bere si uscaturi. Ne-am alaturat si noi, mai ales Mada, cu vocea ei melodioasa care facea barbatii sa se intoarca spre ea cu ochi stralucitori. Pe sub masa, genunchii ni se ating, si ii mangai mana moale si fina.

Intr-o vreme, nu peste mult (fashionably late, cum s-ar zice), apar si ultimii asteptati. Ionut, ca intotdeauna, cu un sacou moale, in carouri, si cu camasa descheiata la piept. Ne prezentam, fiindca Elenei nu i-am vorbit niciodata, iar Ionut si Mada, teoretic, nu s-au vazut pana acum. "Sotia mea, Madalina, Ionut." Ionut ii intinde mana peste masa, direct. Mada ii zambeste dulce si ii intinde mana, privindu-l drept in ochi, fara sa clipeasca "Am impresia ca ne-am mai vazut..." lasa fraza in suspensie, asa cum fileaza jucatorul de poker cartile. Ionut schimba cateva culori, pana ce Mada, perfect amabila, continua "Atat de mult mi-a vorbit Sandu despre tine. Am voie sa te tutuiesc, nu?" Isi subtie zambetul. Bietul Ionut, nu mai stie ce sa faca, s-a zapacit de tot. Imi vine sa imi sarut iubita.

In cele din urma, ingaima "Sotia mea, Elena, Sandu." Ma ridic de la masa, ma inclin, ii sarut mana si o privesc in ochi. Uscatura bigota se pare ca exista numai in povestile lui Ionut. In fata mea sta o femeie subtire, cu un par blond, de culoarea aurului vechi, prins intr-un coc la ceafa, aratandu-si fruntea, urechile si gatul care se armonieaza cu o barbie in forma de inima. Ochii cenusiu-inchis au o unda de indicibila tristete, iar buzele, nevopsite, cateva cute abia perceptibile, amare, la colturi. Poarta un taior cenusiu-inchis, acceasi culoare cu ochii, strans pe talie, si are alura mandra si degajata a unei sportive. "Domnule V..." "Doamna T..." "V-a gasit protocolul..." gluma lui Ionut cade stramb. Toata tinuta Elenei reclama felul in care ii vorbesc. Se asaza in fata noastra, Ionut cu Mada la capatul mesei, iar Elena si cu mine fiecare intre al lui si ceilalti. Ne intelegem din ochi, si Mada il capteaza pe nerusinatul meu coleg, in vreme ce eu incerc sa schimb cateva cuvinte cu Elena. E clar ca a venit din obligatie si nu se simte bine. Cateva remarci banale despre colegi comuni.

Cand Dumnezeu vrea sa-l piarda pe un om, il face sa vrea chiar el sa mearga in locul unde va muri, spune un proverb musulman. Ii vorbesc Elenei si ea imi raspunde in limitele strictei politeti, cu o voce grava ca o coarda de viola. Dar Ionut nu-si gaseste locul - nu pot fi atent ce ii spune Mada, dar sunt convins ca il perpeleste la foc mic si il face sa se simta ca o maslina in scobitoare. Drept care se ridica de la masa, se indreapta spre DJ si ii spune ceva. Omul da drumul unui blues lent. Dansatorii se ridica perechi-perechi de la masa; are si Ionut atata minte sa nu sara primul, ca sa nu bata la ochi. "Nu dansati, doamna?" "Nu, multumesc, as prefera sa nu." "Doriti ceva de baut? Am impresia ca berea nu va prieste." "Da, multumesc, un vin alb, sec si rece, daca se poate." Fac semn chelnerului, si ni se aduce o sticla din rezerva - asta tot datorita lui Ionut, el e obisnuitul casei. Elena cuprinde paharul in palme si soarbe incet, pe ganduri. "Ma scuzati cateva minute..." Se ridica si pleaca. Ii urmaresc mersul drept, cu pasi elastici. Pantofii ei au tocuri joase si moi, nu suna pe pardoseala.

Si iata-ma plantat la masa de femeia pe care se presupune ca o cuceresc. Ma tem ca am imbatranit, mi-am iesit din mana. De cand a intrat Mada in viata mea, celelalte femei sunt niste umbre. Poate ca nici nu sunt foarte convingator din pricina asta. Ionut schimba tempoul, cu un tangou - vrea sa se desfasoare. A schimbat si partenera, se vede ca si Mada s-a retras putin; acasa, voi primi un compte-rendu (sau rezumat, ca asa ii spune acum) al lucrarilor sedintei din toaleta femeilor. Elena se intoarce, zambind vizibil stanjenit. Imi inchipui ca a avut din nou prilejul sa i se faca o actualizare a aventurilor iubitului ei sot. Ma ridic de la masa, sa o intampin. Se asaza langa mine si isi ia paharul, soarbe ca sa evite sa ma priveasca, si incepe cu o voce ezitanta, abia auzita. "Domnule V... Nu stiu cum sa incep... Nu-mi pot permite..." "Nu se cuvine sa renunt eu primul la protocol, numai daca doriti..." "Ma numesc Elena, asa cum bine stii." "Iar eu Sandu, Elena." Ma inclin in fara ei si-i strang mana, zambind. Aproape fara sa vrea, imi intoarce zambetul. Dar imediat buzele i se strang, iar la colturi apar cutele abia ghicite. "E o situatie oarecum ridicola si penibila... Sotul meu si sotia ta..."

Sa ii spun ca stiu sau sa ma prefac surprins? Daca o mint si se prinde, am pierdut-o. Mai bine calea de mijloc. Sorb o gura de vin, privesc undeva departe, oftez si, dupa un timp, spun: "Mda. As fi putut banui, dar am preferat sa n-o fac." "Eu nu reusesc niciodata sa ma obisnuiesc," murmura ea, atat de incet, incat abia o aud. Folosesc pretextul sa ma asez mai aproape de ea, cu spatele la ceilalti. "De mult am incetat sa mai sper ca va fi altfel. Totusi, de fiecare data..." si, schimband tonul: "Si acum, ce ai sa faci?". O privesc drept in ochi, cu calm. "Nimic." "De ce?" Apoi, brusc: "Iarta-ma, nu asta am vrut sa spun. Cum ai sa reusesti asta?" "Foarte simplu. O iubesc, Elena." Ii zambesc usor ironic si trist. "Si eu il iubesc." "Dragostea mult ingaduiaste, imbuneaza, dragostea nu ravneaste, dragostea nu sa semeteaste, nu sa faleaste..." Tresare. "Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda." Ochii ii sclipesc in lacrimi. Ii cuprind mana de pe pahar, si nu se retrage. O mangai usor - are pielea fierbinte - apoi imi retrag mana, dar ma apropii inca putin cu scaunul. O las sa-si bea vinul. Se ridica incet, sovaitor. "Am nevoie de putin aer. Esti bun?" Ma ridic si ii ofer bratul. Iesim din bomba zgomotoasa si afumata, fara sa ne observe cineva.

Din cativa pasi, ajungem intr-un parculet, nu foarte mare, nici macar foarte curat: cateva banci, cateva rondouri, tufisuri si copaci. Desi e in apropierea bombei, nu misuna de betivi sau de drogati, poate fiindca e prea mic sa ii poata ascunde sau, cine stie, prefera ei alte locuri. Aleile sunt cam pline de pungi de pufuleti si pahare de cola, dar bancile sunt curate, in sensul ca se poate sedea pe ele. O simt pe Elena inclinandu-se imperceptibil spre mine, la un moment soldurile ni se ating, dar ea se retrage. Cand suntem la o distanta unde zgomotul se aude mai inabusit, Elena se asaza pe o banca si se intoarce spre mine. "Nimic... totusi, de ce nimic?" "Fiindca s-a intamplat din vina mea." "Scuza-ma ca te intreb, dar de ce?" "Elena draga, femeia se razbuna nu cand o ataci, ci cand o neglijezi. La fel ca si cartea." "A spus-o Moisil, stiu." "Mada - sotia mea - s-a simtit neglijata. Nu inseamna ca ma iubeste mai putin." Ii iau mainile fierbinti intr-ale mele. "Nici eu pe ea." "Incerc sa inteleg..." I le sarut incet, intai pe dos, apoi palmele, apoi degetele. "Nu e nimic de inteles..." "Dar eu..." "Sssst... Nu trebuie sa-mi spui nimic..." Ii cuprind mainile de incheieturi si o trag spre mine. Nu opune nici o rezistenta. O iau in brate, fara sa o strang prea tare. Are o suplete felina care ma excita. Intinde bratele tremurande, si ma cuprinde si ea, culcandu-si capul pe umarul meu.