Oglindiri în Enormii Lor Ochi 20

- Ai loc destul pe salteaua ta - încerc să o descurajez.

Însă Keiko mă trage sincronizându-și mișcarea cu a falsei fetișcane, așa că o clipă mai târziu sunt făcut sandvici între cele două fete manga. Cea azurie spune:

- Te ascultăm, ce mai aștepți?

- Să-mi lași în pace coada - mârâi.

- Care coadă? Coadă are Sayuri, asta-i altceva.

- Bine, atunci lasă-mi în pace altceva-ul.

- Când terminați discuția asta inteligentă, poate că ajung și eu să aflu despre ce era vorba în coșmarul ăla al tău - se plânge hima verde.

- Vezi, Ikumi? Din cauza ta, Keiko e nefericită.

- S-a plâns de discuție, nu de mine.

- Baka! se stropșește Keiko.

- Cui te-ai adresat? se interesează sora ei.

- Amândurora, în egală măsură. Sunteți la fel de tâmpiți amândoi.

- Hei, nu eu am început! protestez.

- Și crezi că asta te face mai puțin baka?

- Probabil că nu... - admit.

- Măcar ești corect! mă laudă fata cu plete verzi. Iar tu, Ikumi, ai putea să-l lași în pace...

- Asta-i bună! protestează hima bleu. Nu tu propuneai o partidă de sex în trei mai devreme?!

- Exact: mai devreme. Acum vreau să aflu ce coșmar a avut, și dacă nu-l lași în pace n-am nicio șansă.

- Bine... - acceptă fără convingere Ikumi, retrăgându-și mâna. Da' după ce ne povestește, o facem, da?

- Îhâm! își dă acordul Keiko.

Mă uit de la una la alta și, întâlnind două variante asemănătoare ale aceluiași surâs, protestez:

- Hei, eu n-am niciun cuvânt de spus în privința asta?!

- NU! mi se răspunde pe două voci.

- Ăsta-i viol! protestez.

- Baka! replică prompt hima azurie. Dacă te-aude cineva, își imaginează că ești vreo victimă!

- Păi asta voi fi dacă perseverați...

Ikumi îi aruncă o privire surorii ei.

- Dacă nu l-aș cunoaște, aș putea bănui că iubitul ăsta al tău n-are simțul umorului; cred că, de fapt, e nițel timid.

- S-ar putea... - spune, nu chiar convinsă, Keiko. Ia zi, Denn, are dreptate asta mică? Ăsta-i motivul pentru care nu vrei s-o facem?

- Știi că nu-mi place să-mi spui așa!! se stropșește cea mică.

- Dacă stau să mă gândesc, ar putea fi ceva adevărat în privința asta... Dar v-am mai explicat de câteva ori de ce nu vreau să fac dragoste cu tine, Ikumi.

- Așa este - e de acord pseudo-puștoaica; apoi rânjește. Însă nu ți-am cerut să faci dragoste cu mine, era vorba doar de sex.

- Da, bine... - e singurul răspuns pe care îl găsesc.

Hima verde suspină demonstrativ.

- Dacă nu vrea, nu vrea; asta e! Doar n-o să-l obligăm...

- Tu cu cine ții!? mârâie la ea cea bleu.

- Mai bine nu-ți zic - „evită" Keiko răspunsul.

- Hmmm! face Ikumi pe un ton foarte îți-arăt-eu-ție-cu-prima-ocazie, după care adoptă o mutriță de victimă și oftează teatral. Bine, am înțeles, v-ați coalizat împotriva mea...

- Și despre ce era vorba-n visul tău? revine la subiect tânăra cu plete verzi, ignorând fandoselile surorii ei.

- Păi, despre tine...

- Ăsta da, coșmar! rânjește falsa fetișcană.

Keiko se preface că nu a auzit.

- De-asta ziceai că o să-mi fugă somnul?

- Da...

- Ei, hai să vedem dacă se întâmplă!

- Păi, eram pe stradă și Păpușarul a pus stăpânire pe tine... - încep să le povestesc; după ce descriu scena finală, când Keiko, devenită la propriu o marionetă, se prăbușește, rămân un moment tăcute. Ikumi e cea care vorbește prima:

- Ăsta chiar că-i un vis lemnos. Și la propriu, și la figurat...

- Măcar eram drăguță, ca marionetă? își ascunde Keiko tulburarea sub masca frivolității.

- Baka! îi apreciază întrebarea sora ei.

- Presupun că da; nu cred că aș fi capabil să te imaginez altfel, oricât de urât aș visa... - intru în joc pentru a o ajuta să treacă peste.

- Măi să fie, ce tip galant! rânjește Ikumi.

- Invidioaso!

- Cine, eu?

- Tu, cu cine credeai că vorbesc?

- Mă gândeam că vorbești singură.

- Hmm! Cred că ți s-a făcut de o bătaie.

- Încearcă numai!

Închid ochii și, lăsându-mă legănat de ritmul replicilor, mă întreb dacă o pot ține așa până în zori. Și poate că nici nu ar fi o idee atât de rea - cât timp se prostesc, uită de pericolul la care le-am expus fără să vreau. Iar mâine, sper ca acesta să se îndepărteze. Sau măcar să înceapă să se îndepărteze...

Și adorm, înainte ca fetele să înceteze ciorovăiala.