O Avarie

Îmi cer scuze pentru limbajul „de maidan" apoi o prind de antebraț și o trag spre fotoliul pe care sunt așezat, lăsând-o să cadă în poala mea.

Deocamdată în poală, întrucât pula nu este încă sculată...

Ne sărutăm, chestie la care sigur ne pricepem amândoi, apoi îi forez urechea cu limba, făcând-o să trepideze, trec la linsul gâtului, atent să nu las urme incriminatoare, apoi ajung la ce-mi place mie mai mult, sfârcurile...

Cum nu sunt de lemn, între timp am pula sculată iar Clara, simțind acest lucru, se repoziționează și și-o bagă-n pizdă fără probleme.

Îi spun:

-- Clara, parcă era vorba să-ți fac ce și cum i-am făcut Mirelei!...

Mi se uită-n ochi, jucăuș:

-- Auzi? Lasă-mă cu Mirela!... Acum suntem noi doi!... Hai să ne „simtem" bine!... Oricum eu iau anticoncepționale, așa că n-ai de ce să mă ferești...

Am fost, motan bătrân și păcătos, încă de câteva ori pe la domiciliul șefului, însă ca un făcut, de fiecare dată era acasă doar Clara. Habar n-am dacă ea a manevrat lucrurile în felul ăsta, sau doar așa s-au potrivit...

Relația a fost destul de complicată, întrucât „întâlnirile" nu se puteau petrece decât în prima parte a zilei iar eu, poate că o să râdeți, nu-mi vedeam capul de treburi și de probleme de rezolvat...

Ultima dată când m-am văzut cu Clara era destul de „pierdută-n spațiu"...

Cică nu se mai înțelegea cu marele șef, că se răciseră relațiile, iar ea își găsise un comandor parcă, sau ceva de genul ăsta...

Că nu avea mustrări de conștiință întrucât știa, de la fostele ei colege, că marele șef dă iama în stewardese, cu cât mai puștoaice, cu atât mai bine...

Cu șeful respectiv m-am mai întâlnit, de-a lungul anilor, însă nimic din atitudinea lui nu mi-a dat de înțeles că ar fi mirosit ce am făcut eu la el acasă.

Nici măcar nu știu dacă a divorțat, sau nu, de Clara.

Treaba lui, viața lui, iar eu, pe la el, nu am mers decât în interes de serviciu.

SFÂRȘIT