Lola

AVERTISMENT: Faptele descrise fiind adevarate, este posibil ca anumite locatii si nume proprii sa fi fost schimbate.

Aceasta poveste, din pacate, descrie o dezamagire...

Sunt la masa, pe o terasa mititica, amenajata provizoriu, ca sa zic asa, pe un trotuar, in plin centrul capitalei, asteptand, cat se poate de rabdator, sa-mi vina comanda.

In ciuda locatiei, locul este oarecum linistit, fiind amplasat pe o straduta oarecum perpendiculara pe un bulevard...

Muzica din difuzoare nu-ti sparge timpanele, asa ca daca vii aici cu un interlocutor, nu este nevoie sa tipi ca sa te faci auzit...

Oricum, in cazul meu, momentan nu este nici o problema, intrucat sunt singur.

Ma uit la ceasul de la mana -- este deja douasprezece, ceea ce ar trebui sa insemne ca au dat foc la carbuni -- am comandat o friptura, fiind avertizat de ospatar ca o sa mai dureze, intrucat gratarul de-abia se incinge...

Toate cele opt sau zece mese sunt ocupate, iar masa mea pare a fi singura ocupata doar de un singur client.

Oamenii beau bere, mananca ciorbe sau mancaruri gatite...

In sfarsit, ospatarul, care ma cunoaste, dat fiind faptul ca de fiecare data ii las bacsis, imi aduce o bere rece, inserand un comentariu:

- Stimate domn, daca nu va suparati, v-ar deranja daca v-as cere permisiunea sa invit la masa dumneavoastra doua domnisoare care sunt destul de grabite si care nu mai pot astepta pana se elibereaza o masa? Nu de alta, dar, dupa cum se vede, se pare ca o sa mai dureze...

Pricep ideea, apreciind, de asemenea, ca tipul a venit singur, nu direct cu clientele -- in fond, masa este pentru patru persoane -- nu am, realmente, de ce sa ma rup in figuri...

Il intrerup:

- Nici o problema, puteti sa le spuneti ca sunt bine venite.

- Vai, va multumesc mult de tot! O sa vedeti ca nu o sa va para rau! Sigur! Si-mi face cu ochiul...

Iata-le! Doua tipe tinerele, inalte, suple, pe tocuri de doispe centimetri, cu fustite scurte de tot, bluze de-a dreptul transparente, intr-un tandem perfect -- una blonda, alta bruna...

Sunt, normal, insotite de ospatar, caruia nu-i mai tace gura, tot turuind ca ce amabil am putut sa fiu sa accept prezenta lor la masa mea, etcaetera, etcaetera...

La asa vrajeala, n-am ce face, decat sa ma ridic in doua bete, sa dau mana cu fetele, facand cunostinta...

In acelasi timp, rotitele mele cerebrale nu stau locului, tot invartindu-se, analizand, intrebandu-se daca nu cumva nenea asta, ospataru' e vreun peste...

Nu arata ele a fete cuminti, dar nici a curve, insa... nu poti sti, pe bune, niciodata, doar dintr-o privire...

Oricum, asa cum am invatat de la maica-mea, cu multi ani in urma, in comert exista cererea si oferta...

Deci, daca sunt prostituate, doar ce-si vor pierde timpul cu mine -- nu le am cu datu' banilor la curve -- am posibilitatea sa gasesc destula pizda, de calitate si fara sa platesc pentru asa ceva...

Singura mea problema, reala, este ca, in cazul in care fetele sunt curve, o sa trebuiasca sa scot de pe lista carciuma asta -- doar n-o sa las sa mi se serveasca mancarea de catre un proxenet...

Nu-mi amintesc cum o chema pe blonda si, oricum, aici toate numele sunt schimbate, asa ca o sa va spun ca bruneta se recomanda drept Lola...

Sunt studente la universitatea din apropiere, blonda la filologie, iar bruneta la mate.

Nu-mi pot stavili curiozitatea:

- Si cum se face ca doua fete cu moduri de gandire atat de diferite pot fi asa bune prietene?

Chicotesc amandoua, apoi Lola imi explica ce vechi prietene sunt ele, cunoscandu-se inca din scoala generala...

- Frumos! O prietenie de-o viata! Ca sa spun asa...

Iarasi o dau pe chicoteala, apoi blonda-mi spune:

- Da! Si nu ne-am certat niciodata, decat daca a fost vorba de baieti!

De data asta, izbucnesc amandoua in ras...

N-am ce face altceva decat sa zambesc...

Apare si ospatarul, aducand pe o tava doua farfurii cu ciorba, servindu-le pe fete si scuzandu-se, inca o data, ca friptura mea mai are de stat la gratar...

- Nu va faceti griji! Nu ma grabesc!

Acuma vine randul fetelor sa-si ceara scuze ca trebuie sa manance in fata mea, in timp ce eu doar ma uit...

- Nici o problema! Va rog sa serviti, inainte sa se raceasca...

Incep sa manance, iar eu imi aprind o tigara, avand grija sa nu dau fumul spre ele...

Nu pot sa nu observ ca blonda baga la sertar, oarecum in viteza, in timp ce Lola cam freaca lingura in farfurie, daca mi-e permisa exprimarea...

Motivatia pare sa fie destul de simpla si clara -- blonda incepe cursurile cu doua ore inaintea Lolei.

In final, dupa ce termina de mancat, Lola ii spune blondei sa-si ia talpasita, sa nu intarzie la cursuri.

La randul ei, blonda zice ca pleaca, imediat dupa ce achita nota.

Replica Lolei nu intarzie:

- Lasa naibii nota, ca achit eu! Du-te!

Cum spuneam, rotitele mele se invart, construind tot soiul de scenarii...

Ce-ar fi, daca blonda pleaca, apoi bagaboanta bruneta se apuca sa-mi faca ochi dulci, astfel incat, in final, ca domn (a se citi fraier) ce sunt, sa ma simt obligat sa achit eu toata consumatia de la masa?...

Ma rog, hai sa vedem!...

Dupa ce ramanem singuri, Lola isi schimba atitudinea, devenind, oarecum, retrasa.

Isi vede de ciorba ei, evitand ca macar sa se mai uite la mine...

Acuma, o fi vreo fenta, vreo vrajeala, insa, cum n-am ajuns inca la momentul notei de plata, ma hotarasc sa las gandurile negative si sa traiesc momentul...

- Daca-mi dai voie, Lola, se pare ca prietena ta este mult mai comunicativa decat tine -- poate ca, de fapt, e normal -- ea e cu scriitorii si poetii!...

Se imbujoreaza, se uita la mine, in timp ce eu ma felicit pentru modul de abordare inteligent, cat de frumos am putut s-o jignesc, altfel spus, ce cacat am putut sa scot pe gura!...

Acuma, stiti cum e... O gafa nu e suficienta! Mai trebuie bagate si explicatiile! Asa, pentru amplificare!...

- Imi pare rau, dar n-am putut sa nu observ si se pare ca m-a luat gura pe dinainte!...

Din fericire, ma salveaza ospatarul, care catadicseste ca, in sfarsit, sa-mi aduca friptura, nemaiincetand cu scuzele pentru intarziere...

Profit de ocazie si tac, bagand in mine friptura si cartofi prajiti...

Oricum, chiar ca nu ma grabesc. Vreau sa vad daca, dupa ce-si termina ciorba, Lola o sa ceara, sau nu, nota de plata...

Iar apare ospatarul, de data asta aducand "o suta" de coniac.

Pe Lola iar o apuca imbujorarea...

De data asta tac.

Soarbe din pahar, apoi, ca din senin, incepe sa vorbeasca:

- Da, ai dreptate. Adevarul este ca eu sunt cu foarte mult mai timida decat ea si oricum, de cand ne stim, intotdeauna s-a purtat cu mine de parca mi-ar fi o sora mai mare...

Se opreste, facand sapaturi in poseta si scotand un pachet de tigari. Scoate o tigara din pachet, iar eu, ca domnu' cel galant, i-o aprind...

Trage un fum, bea un pic din pahar, apoi continua:

- Uite, acum, de exemplu, daca m-ar vedea ca beau si fumez, m-ar omori!...

Ospatarul de aici ne cunoaste -- suntem, daca vrei, cliente permanente, asa ca omul stie bine ca nu trebuie sa-mi aduca bautura inainte de plecarea sora-mi celei mari...

Nu termina bine de vorbit, ca iar apare ospatarul, cu nota de plata.

Drace! Iar eu construiam tot felul de scheme, labirinturi si alte desteptaciuni!

Nu pot sa nu observ ca fata-i lasa tipului un bacsis consistent...

Cum, deja, datele problemei se schimba, bag mare, intentionand sa termin de mancat inainte ca Lola sa-si termine coniacul...

Dupa cum se manifesta, acel "body language" care se insinueaza din ce in ce mai mult in limba romana, chiar daca traim in comunism, fata se cam pregateste sa-si ia talpasita, chestie care, deja, in noua conjunctura, nu-mi convine...

Pana acum, suspicios fiind, am cam fost in defensiva -- de acum, vreau, nu vreau, trebuie sa trec la ofensiva:

- Stii ce? Te-am vazut cu coniacul asta si... sincer, mi-ai facut pofta! Ce zici daca mai luam cate un rand? Fac eu cinste!...

Isi arunca privirea pe ceasul de la mana:

- Acuma, daca stau sa ma gandesc, timp ar mai fi, destul, insa... nu vreau sa creada tipul asta cine stie ce despre mine...

De data asta ma "misc" repede si eficient, zic eu...

- Dar la cate carciumi sunt in zona, cine ne obliga sa bem aici coniacul?!?

Se uita la mine, realmente surprinsa, apoi, se vede pe fata ei ca... coace ceva:

- Uite ce... Stiu ca felul in care ma imbrac s-ar putea sa te fi facut sa te gandesti la cine stie ce, insa, pe bune, daca nu era penuria asta de mese, iar "sor-mea" nu se grabea, n-am fi ajuns sa ne cunoastem niciodata!

Poti sa crezi ce vrei, insa... nu sunt genul sa fac cunostinta cu tipi in restaurante, baruri, discoteci...

E rosie toata, clar jenata si, probabil, un pic, sau mai mult, ofticata...

E clar! Ori "bag mare", ori... partida e pierduta...

- Ca matematician, nu se poate sa nu stii ca nimic nu este chiar intamplator -- toate se petrec dintr-un anumit motiv...

Asta, pe de o parte...

Pe de alta parte, eu doar te-am invitat sa bem un pahar impreuna...

Pana la urma, care-i marea problema?!?...

Iar se face rosie ca focul...

- Bine, uite, eu o sa ma ridic si o sa plec acum... O sa ma opresc la coltul strazii, la intersectia cu bulevardul... Sau, poate, nu o sa ma opresc... In felul asta, vei afla raspunsul...

Isi ia poseta, se ridica, apoi dam mana si... pleaca...

Acuma, ce sa zic? Interesant!...

Dau, rapid, berea pe gat, dar... ia ospatarul de unde nu-i!

Ma uit la ceas, minutele trec...

Asta arata a ghinion!

In sfarsit, apare si tipul, ii platesc si ma car de urgenta.

Ma uit la ceas -- au trecut mai bine de zece minute!...

Ajuns la coltul strazii, ia-o pe Lola de unde nu-i!

In fine, asta este! Imi aprind o tigara si o iau, usor, de-a lungul bulevardului...

Ma aud strigat pe nume. Ma intorc. E Lola. Se apropie, grabita, iar dupa cum respira, mi-e clar ca a si alergat un pic...

- Scuze ca nu te-am asteptat, insa, sincer, asta mi-a venit sa fac! Sa plec!

Apoi, m-am gandit la ce-ai spus tu, in legatura cu lucrurile care se intampla cu un motiv...

M-am intors si te-am vazut la coltul strazii, asa ca am alergat sa te prind...

Zambesc:

- Stii ce? Hai sa intram intr-un bar si sa ne facem plinul!

Lola nu este din Bucuresti, insa parintii ei au suficienti bani ca s-o poata tine departe de caminul studentesc, intr-un apartament inchiriat in centru, impreuna cu "sora ei mai mare", foarte aproape de universitate.

E in anul doi. Vorbind de una si de alta, imi dau seama ca, de fapt, nu cunoaste deloc orasul...

Ii povestesc despre parcuri -- habar n-are. Nu le-a vazut si nici nu are idee cum se poate ajunge acolo...

Fata, clar, a invatat niste drumuri, de la care nu se abate...

Toate sunt aici, in centru, fara necesitatea unui mijloc de transport...

O ia apa, de la coniac, probabil si-mi povesteste cat de mult duce dorul muntilor si peisajelor de vis de la ea de acasa...

E momentul, zic eu, sa incerc:

- Pacat ca nu ai timp... Mi-ar face, realmente placere sa te duc sa vezi cateva locuri interesante...

Iar se face rosie ca focul:

- Sincer, dupa atata coniac, am un chef de cursuri...

- Ai dreptate, insa nici nu cred ca poti lipsi -- mai ales, ce o sa zica sor-ta?

Iar e rosie:

- Vezi? Problema mea cea mai mare e... sora-mea!...

- Doamne! Da' ce face? Te paraste parintilor?!?

- Vaaaai! Fereasca Dumnezeu! N-ar face una ca asta niciodata! Dar... sa lipsesc de la cursuri, asta chiar ca ar fi, pentru mine, o premiera!...

Acuma, omul, in viata, mai trebuie sa stie si cand sa dea inapoi...

- Uite ce-ti propun, hai sa ne intalnim sambata, sau duminica. Ce zici?

Dupa sclipirile din ochii ei, imi dau seama ca propunerea ii convine.

Mai bag un text:

- O poti aduce si pe prietena ta cu tine -- cel mai probabil, nici ea nu a vazut locurile pe care vreau sa vi le arat...

De data asta, raspunsul vine rapid:

- Exclus! Are un prieten, iar sfarsiturile de saptamana ii sunt dedicate in totalitate!

- Foarte bine! Sa-si ia si prietenul cu ea! Ne distram mai bine!

Chicoteste:

- Nu-i cunosti!... Astia isi petrec tot timpul numai intre patru pereti, daca intelegi ce vreau sa zic...

Brusc isi da seama de situatie...

- Ah! Chestia asta nu trebuia mentionata! Izbucneste in ras...

In fine, aranjez cu Lola sa ne vedem sambata, la acelasi colt de strada.

O conduc pana aproape de universitate, cand, brusc, se opreste:

- Uite, inca o chestie... Stiu ca amandoi am depasit varsta de optsprezece ani... Totusi, n-as vrea sa-ti faci cine stie ce ganduri...

Ii zambesc:

- Hai s-o luam cu usurelul...

SAMBATA

Deja s-a facut opt si jumatate, iar Lola lipseste la apel...

Chiar ma gandesc daca, nu cumva, am discutat cu ea la bautura, apoi, dupa cateva zile, s-a razgandit...

In fine, daca tot am facut gestul sa vin, sunt hotarat sa astept sfertul academic...

Dupa mai bine de zece minute, in sfarsit, apare, incaltata cu pantofi sport, purtand o pereche de jeansi, un tricou si o poseta mititica.

Vrea sa mearga pe jos. Bine, las' c-o fac eu sa mearga pana o sa ma roage sa ne asezam pe undeva...

- Scuza-ma! Stiu ca am intarziat! Insa... porumbeii aia nu mai ieseau din baie!

Iar rade...

- Bine ca nu le cunosti parintii, ca sa-i poti reclama!...

- Mai, da' paracios ma mai crezi!...

Radem amandoi...

Parcul este foarte mare, iar in perioda asta a anului, peisajul este magnific...

Ne-am petrecut aproape toata ziua plimbandu-ne, cu o pauza de vreo doua ore pe terasa unui restaurant.

Mai tarziu mi-am dat seama ca Lola, traita la munte, este obisnuita cu mersul pe jos...

Ii povestesc cate ceva despre viata mea, ea, la randul ei, imi povesteste cate ceva despre viata ei...

Ii place sa schieze, sa danseze, sa joace handball, ii place sportul, la modul general...

La intrebarea cum sta cu dragostea, aflu ca a avut un prieten in liceu, cu care, de fapt, si-a si inceput viata de femeie, insa, care, la scurt timp, s-a dovedit a fi un bulangiu, dand iama in stanga si-n dreapta...

A avut si ea, ca fetele si alte aventuri, cu cativa tipi, pana si-a gasit un alt prieten, dar care, afland ca pleaca la facultate, a fost suficient de corect sa-i spuna ca n-are de gand s-o astepte atatia ani...

Asa ca, daca inca nu m-am prins, e singura...

Nu-i place Bucurestiul -- prea mult trafic, prea multa lume, toti fiind grabiti...

O conduc inapoi, acasa, insa nu ma invita "la o cafea" - porumbeii sigur sunt acasa si... nu vor sa fie deranjati...

Stabilim sa ne intalnim a doua zi, dumunica, ea avand grija, de data asta, sa fie prima care foloseste baia...

Ne despartim, inca razand de faptul ca va pandi sa fie prima la baie...

DUMINICA

La fix opt si jumatate, apare Lola.

E imbracata lafel, cu exceptia tricoului.

Vizitam Muzeul National de Arta, unde pot sa constat, placut impresionat, ca nu este interesata doar de cifre...

O duc apoi in parcul din apropiere, nu asa de mare ca cel in care am dus-o ieri, insa unde varietatea botanica este, de-a dreptul, impresionanta...

Ne cantonam, apoi, in restaurantul din parc, unde Lola insista sa platim nemteste -- fifty/fifty.

Apoi, se scuza ca trebuie sa se retraga mai devreme, insa are niste cursuri pe care trebuie sa le parcurga...

Intamplator, la intoarcerea acasa, trecem pe la coltul strazii unde ne intalnim de obicei...

Ma apuca de cot -- este prima data cand ne atingem si altfel decat dand mana -- sare la mine si ma saruta, scurt, pe obraz.

Nu-mi ascund surpriza si uimirea:

- De ce?...

Iar se imbujoreaza:

- N-o sa pot sa fac treaba asta in fata blocului unde locuiesc!...

Sincer, ma amuza atitudinea si mentalitatea asta provinciala...

Aranjam sa ne intalnim sambata urmatoare, in acelasi loc si la aceeasi ora...

SAMBATA (Saptamana urmatoare)

Toata saptamana mi-am vazut de treburile mele, m-am distrat serile si noptile cu diverse prietene, astfel incat, sincer, aproape ca am uitat de relatia mea platonica...

Ma trezesc la sase si jumatate, uitandu-ma cu placere si pasiune la Alina, care inca doarme ca un inger...

Imi simt pula sculandu-se, cerandu-mi sa trec la actiune, insa, brusc, imi aduc aminte de Lola.

Drace! Daca ma apuc acuma de prostii, cu siguranta ca Lola va fi uitata -- sigur intarzii!

Ma strecor, usurel, jos din pat, fac un dus, apoi ma duc in bucatrarie si fac cafeaua.

Aud usa de la baie, apoi imi dau seama ca Alina face si ea un dus...

Ne leaga, deja, ani de zile...

Pun cestile de cafea pe masa si imi aprind o tigara...

Stie ca nu este singura femeie din viata mea, insa nici nu pot fi atat de magar incat sa-i zic, de la obraz, sa se care...

Intra in camera, goala pusca, asa cum, de altfel, sunt si eu, se apropie, imi trage un pupic pe frunte, apoi se apleaca si-mi saruta, de buna dimineata, pula...

- Buna dimineata, iubitule!

- Buna dimineata, frumoasa mea femeie! De cand am dezvirginat-o, de fiecare data cand e sa ma adresez ei, folosesc aceasta formula...

Se aseaza pe fotoliul ei, soarbe din cafea, apoi ma intreaba:

- Deci, futangiule, cum e gagica? Blonda, bruneta, roscata, inalta, scunda, grasa, slaba?...

Ce pot sa-i spun? Doar ma cunoaste atat de bine!...

O pufneste rasul:

- Sa nu dea dracu' sa incerci sa ma minti! La ce ora trebuie sa ma car?

- Alina, tu, in nici un caz, nu trebuie sa te cari, decat daca ai alta treaba!...

- Bine, iubit secret al meu ce te afli! Da! E clar! N-ai futut-o inca!...

Uite, cum, poate, azi e ziua ta norocoasa, n-o sa-ti sug pula, cum aveam de gand...

Daca o fi s-o futi, vreau sa ai vana in tine si sa-i dai ca lumea!...

Aproape ca rosesc... Fata asta mititica ma cunoaste atat de bine...

In clipa asta nu stiu ca peste numai sase luni va fi plecata din viata mea pentru totdeauna...

Mai bea un pic de cafea, apoi sare si incepe sa-mi schimbe asternuturile...

Ca de obicei, protestez, insa cine sa ma auda?!?...

- Nu-i destul ca, biata fata, se fute cu un stricat ca tine?!? Acuma, ce vrei? Sa mai si trebuiasca sa faca asta in asternuturi deja folosite cu alta?!?

Rade si ma saruta pe frunte...

Se imbraca rapid, apoi se indreapta spre usa.

O conduc.

Se intoarce si ne sarutam, cu foc, cu pasiune, apoi imi sopteste:

- In caz ca bagaboanta nu-i in calduri, poti sa ma suni, insa numai dupa opt seara... Am o droaie de cursuri de acoperit... Sincer, as fi tare bucuroasa daca ti-ai gasi alta pizda pentru la noapte...

Femeia asta ma inebuneste! La sentimente, morala, mod de comportament, la orice!...

Ma barbieresc rapid, apoi ma imbrac si ies in racoarea diminetii.

E frumos.

Lola este deja la colt.

De data asta poarta niste sandale cu tocuri cat muntele, o fustita scurta, de-ti vine sa te apleci sa-i vezi chilotii, iar bluza, este atat de transparenta incat iti vine sa te intrebi de ce naiba o mai poarta...

Unde pui ca nici macar n-a catadicsit sa-si puna un sutien!

Cand ma apropii, nu mai da mana cu mine, ci se repede si ma saruta pe obraz...

O iau de mana, apoi o intreb:

- Ai vreo preferinta? Unde vrei sa mergem?

- Pai... cum pana acum mi-ai aratat numai lucruri frumoase, mai bine te las pe tine sa decizi...

- Ce zici, daca, pentru inceput, facem o plimbare prin parc, in soarele diminetii?

Tresare:

- Aaaa..... Nu! M-am incaltat cu niste sandale cumparate recent si care, sincer, cred ca deja mi-au facut basici!...

- Nu stiu daca nu e prea devreme, dar, ce zici daca mergem la un muzeu?

- Pai e aceeasi chestie! Nu-mi pot permite sa merg!

Ma apuca rasul:

- Hai atunci sa mergem la mine! Vezi si tu, cu ocazia asta, aparatura stereo despre care ti-am tot vorbit si-ti dai jos si sandalele astea care zici ca-ti fac zile fripte...

Ca tot nu se mai inrosise de mult, iar se imbujoreaza:

- Poti sa razi de mine, insa mama mi-a zis ca, daca ma duc in casa unui barbat, trebuie sa-mi asum si eventualele consecinte...