Într-o dungă

O doare -- știu, o simt, dar... nu-mi pasă!...

E din Giurgiu, venită la București la mișto...

Este dispusă la un salariu minim pe economie, dar îmi afișează sânii, aplecâdu-se pe birou, ca pe trofee...

O iau și eu, ca prostul, metodic -- dacă stă în Giurgiu, sigur nu poate face naveta zilnic -- prea obositor și prea scump...

Are nevoie de hrană, de una, de alta, nu ține...

O iau la fix:

-- Domnișoară, nu ține!...

-- Mă descurc eu!...

Chiar dacă nu-i firma mea, eu, prostituate nu angajez!...

Ca un făcut, apare și unul dintre patroni, întâmplător, cel mai curvar...

O fotografiază imediat și aproape că-l apucă plânsul că trebuie să plece, urgent, la aeroport...

Dacă nu s-ar teme de fratele mai mare, cred că și-ar anula deplasarea!

Ce Londră, care Londră, când acum, aici, ar avea o prospătură!...

Nici n-o poate lua cu el, că fata, sigur, nu are pașaport, viză, chestii...

Mă cheamă la el în birou -- îi explic că fata nu le are cu computerul, care este, în general, situația ei...

Scoate o sută de dolari, ca să-i dau fetei, drept bonus, apoi mi se uită-n ochi:

-- Ne știm din copilărie! Dacă n-o fuți, zău, mă supăr pe tine!... Să ai grijă să-ți dea un număr de telefon, o adresă de unde s-o pot lua când mă întorc în România!...

Îl întreb și eu, la mișto, dacă mă scapă el de nevastă-mea, în caz că află aia ce tâmpenii fac...

Sare de la birou și mă îmbrățișează:

-- Tu întotdeauna te-ai descurcat! Nevastă-ta n-o să afle niciodată!...

Acum, ce să fac? Iau fata, explicându-i că mai are de dat un test și o duc la unul dintre apartamentele de protocol ale firmei.

N-o avea ea multă carte, dar imediat ce intră în apartament, se prinde cam ce treabă are de făcut.

Cad hainele de pe ea, de zici că i le-a tăiat cineva cu foarfeca...

O bag la duș, că deh, o fi fiind și ea transpirată...

Vrea, din ce-i ofer, Martini.

Nu știu ce știe despre Martini, dar, cu siguranță, despre pulă știe!...

Alternează. Ba o guriță de Martini, ba o muiță consistentă...

Mă freacă așa mai bine de jumătate de ceas, comentând, apreciativ, dimensiunile pulii mele...

E bună fata, nu zic, dar nici eu nu sunt vreun începător!...

La chestia cu băgatul, apar problemele. De intrat, intră, dar... o am cam prea lungă pentru anatomia ei...

Cum spuneam, n-am grețuri! Dau în ea fără milă!

Fac și un spirit de glumă:

-- Femeie, asta-i pulă, iar tu ai pizdă! Lasă-le să se cupleze, că ăsta-i rolul lor!...

Tace, nu mai mârâie...

Dacă tot am ajuns la de-astea, o fut și-n cur -- aici, pare-se, e mai permisivă. Dau în ea fără restricții și fără... aoleu!...

Nu mă slobozesc în prezervativ, că nu-mi place! Mă scap de pardesiu și-i umplu gura, apoi gâtul...

Grohăie, dar prestează...

Fată bună, silitoare!...

Cum nu este singurul apartament și cum nu aștept cine știe ce delegație numeroasă, las fata în apartament, având grijă să trimit un șofer să-i ia o pizza, că o fi fiind slobozul hrănitor, dar nici chiar așa!...

Trec, după program, pe la ea, să văd ce face -- sper să nu fie vreo hoață...

Mă roagă s-o las să plece acasă, la Giurgiu, să-și aducă ceva haine de schimb.

În gândul meu, cât o țin aici nu prea are nevoie de haine, dar... asta-i piesa!

O iau în mașină și o duc la gară.

Între timp am sunat și la Londra, informându-l pe patron despre inițiativa mea...

Îi place ideea, așa că lucrurile sunt OK...

A doua zi, matinală, fata se prezintă la birou, povestindu-mi că și-a lăsat valijoara jos, la portar.

O iau și o duc la apartament...

Nu apuc să intru bine în apartament, că mă prinde, hotărâtă, de cureaua pantalonilor și îngenunchează, acolo, în hol.

Nici nu știu când mă pomenesc cu pantalonii și chiloții coborâți până la glezne.

Dacă ieri a avut oareșce rețineri, astăzi văd că vrea să-mi arate ce talent și experiență are ea la capitolul supt pula...

Mi-o freacă, mi-o linge, îmi helicopterizează, cu limba, capul pulii de aproape că mă face să-mi pierd echilibrul -- o fi fiind ea mică de statură, dar are un talent de excepție...

Nu trec zece minute, că deja mă desfăt simțind cum îi umplu gura cu jeturile de sloboz...

Nu ratează nimic, ba mă mai și suge un pic, ca să-mi arate că-i place tratația...

Mă duc la dulapul cu de-astea și iau un prezervativ bubos, cum îi spun eu -- sigur o să-i placă tratația...

O iau de craci și-i proptesc tălpile pe pieptul meu.

E cam speriată, c-o am cam lungă, dar nu se împotrivește. Este, clar, dispusă să-mi facă cheful.

Nici eu nu sunt mitocan. O iau cu ușurelul, amplificând penetrarea și ritmul gradual, după ce sunt sigur că a început să se obișnuiască...

Mă zăpăcește cu:

-- Ahhhhhhh! Domnule director general!...

Am apucat, la interviu, să-i dau o carte de vizită...

Chiar mă distrează și, de fiecare dată când mi se adresează așa, o penetrez și eu mai cu elan...

Sunt sadic? Habar n-am! Oricum, dus cu pluta sunt sigur!

Mă întreabă, la un moment dat, printre ah-uri, oh-uri și tot felul de alte sunete onomatopeice, ce fel de prezervativ folosesc, pentru că e... altfel.

Îmi scot pula din ea și-i arăt că e prevăzut cu buline.

Își manifestă îngrijorarea, că să nu-i facă rău.

O asigur că să stea liniștită, că nu i se va întâmpla nimic.

Ne distrăm așa, vreo oră...

Când mă gândesc că eu, de fapt, aveam treabă la minister, aproape că mă umflă râsul...

În sfârșit, mă apropii de clipa cea importantă, așa că i-o scot din pizdă, îmi scot și prezervativul, apoi îi dau să pape micul dejun.

După cât de bine m-am simțit, cu siguranță că este consistent și... abundent!

Îl sun pe șofer și-i spun să meargă la o anumită cârciumă, să aducă, la pachet, o ciorbă de perișoare și ce or mai avea ăia, la ora asta.

E bine.

Mă întreabă, amărâta, când să vină la birou.

Îi explic, parșiv, recunosc, că de angajat o s-o angajeze patronul, când s-o întoarce de la Londra...

Nu se sinchisește, se vede pe ea...

În sfârșit, trece săptămâna și se întoarce omul -- deja eu sunt cam sictirit -- în fiecare zi, dimineață și după program, treci pe la farfuză, iar ea, harnică, prestează...

Mă simt tare vinovat, față de nevastă.

Noroc cu ăsta că mi-o ia de pe cap și o duce la Năvodari. Să și-o țină, sănătos.

La plecare, se vede pe el, e tare bucuros!...

După vreun an, trec și eu, cu treburi, prin Năvodari -- fata face cafele, ceaiuri, iar seara, după program, prestează la patron. E tare mulțumită! A îmbrăcat-o ăsta din cap până-n picioare și a mai și învățat-o, cât de cât, să se poarte -- îl știu cât de pedant poate să fie, când vrea el...

Mi-ar trage ea, la scurt, măcar o muie, dar o refuz politicos -- de acum, e curva patronului, n-am chef de conflicte...

Revin la București -- doar sunt om serios, însurat, nu-mi trebuie complicații...

Peste vreo trei ani, mă trezesc cu ea la mine-n birou, că... relația cu patronul s-a terminat,iar acum are nevoie de bani ca să ajungă înapoi, la Giurgiu.

Bag mâna-n buzunar și-i dau, ce să fac?

Mult mai târziu, după vreo lună, aflu că fata l-a ciordit pe patron de aproape o sută de mii de dolari americani!

Du-te și caut-o în Giurgiu, pe dreapta, pe stânga, în față, în spate!...

Mă ambiționez, dar vine drăgălașul de patron și mă roagă frumos să-mi țin pliscul și să încetez cu orice fel de cercetări!...

Ce o fi fost între ei, doar Dumnezeu poate să știe!

SFÂRȘIT