Excursionista

Nu știu care-i proveniența, dar, de la o vreme, parcă e o modă, din ce în ce mai multe gagicuțe se plimbă pe stradă, prin parcuri, prin mijloacele de transport în comun purtând la ele niște, hai să le numim totuși poșete, exagerat de mari, de încăpătoare...

Cum sunt „tânăr și neliniștit" nu-mi ia mult ca să constat că „fetele" sunt utilate cu periuță și pastă de dinți, trusă cosmetică, chiloței de schimb și... cămășuță de noapte...

Oricum, mi-e limpede că astea, de când pleacă de-acasă, sunt hotărâte să „prindă" ceva...

Tocmai ce comentez chestia asta cu un amic, la o terasă, gratulându-ne cu ceva bere...

Cum trotuarul de lângă terasă este destul de aproape, nu pot să nu remarc apariția unei gagicuțe, cu părul șaten închis, cu o față prezentabilă, cu niște sâni destul de bine dezvoltați, cu un curuleț, văzut din lateral, numai bun de pulă și niște craci care nu par să aibă vreun cusur...

Ce mă frapează, cum spuneam, este mărimea „poșetei", așa că-mi propun să-i fac o demonstrație practică amicului.

Mă ridic, îi spun amicului că plec să încerc ceva, apoi mă grăbesc s-o ajung din urmă pe mimoză...

-- Îmi cer scuze, sărutmâna, vrei să te oprești un pic?...

Fata, surprinsă, își întrerupe mersul și se întoarce spre mine, cu o privire interogativă.

Întind mâna și mă prezint, iar ea, după ce-mi studiază mâna preț de o secundă, îmi dă mâna și-mi spune că pe ea o cheamă Paula.

Că o fi numele ei, sau nu, treaba ei!...

Continui:

-- Uite eram cu un amic la o masă, alături, pe terasă și n-am putut să nu te remarc atunci când ai trecut prin fața noastră, așa că, dacă ai timp și chef, te invit la o bere. Ce zici?

Nu e ea vreo vorbăreață, dar, clar, își îndreaptă pașii spre intrarea în cârciumă...

Ajunși la masă îi fac cunoștință cu Dan care, băiat simțit, se ridică în două bețe și dă mâna cu mirobolanta...

Nu știu dacă ea se prinde, însă eu, cum îl cunosc pe Dan de câțiva ani de zile nu-i pot ignora uimirea afișată pe chip...

Cum atât Paula cât și Dan nu par a fi în acea dispoziție de a vorbi fără oprire, mă chinui eu să întrețin atmosfera...

Între timp, rotițele-mi lucrează -- eu aș cam avea, în seara asta, ceva în program, însă cu confirmare telefonică prealabilă, așa că n-ar fi o problemă s-o „cazez" pe Paula la mine, însă ar mai fi și alternativa ca s-o ia Dan la el acasă...

Ăsta, însă, nu știu ce draci are pe el, că se poartă ca un adolescent timid, eventual virgin...

Cum spuneam, vorbesc doar eu, povestindu-i fetei cu ce mă ocup, cu ce se ocupă Dan, cam pe unde locuim, fiecare dintre noi...

Paula n-are nici o grabă să ne spună dacă lucrează, dacă este studentă sau pe unde locuiește...

Îmi vine să-i dau, în glumă, porecla Enigma, dar mă abțin...

Mi-e clar că lui Dan ceva nu-i priește întrucât „îmi amintește" că el trebuie să plece, așa că pune pe masă niște bani pentru berea consumată de el, apoi își ia larevedere și ne lasă pe noi, porumbeii, să gângurim...

Uitându-mă la ochii Paulei sunt surprins de cât de întunecați pot să fie chiar dacă, de fapt, sunt căprui.

După plecarea lui Dan o simt pe Paula că se mai destinde și chiar îmi povestește că lucrează într-o mare întreprindere bucureșteană, la nu știu ce, că pe-o ureche mi-a intrat informația iar pe cealaltă mi-a ieșit, cu un program destul de „fistichiu", douăjpatru cu șaptejdouă, așa că are timp liber berechet...

Îi observ mâinile, bine îngrijite și care sigur nu sunt obișnuite cu vreo sapă, târnăcop, daltă, cazma...

De ciocan nu mă leg, că se poate interpreta...

Mă mai surprinde și cu faptul că știe să zâmbească, chestie pe care, în prezența lui Dan, nu a arătat-o...

Credeți-mă, Dan nu arată rău deloc, dar... o fi chestie de chimie...

Îi propun să mai comandăm câte o bere -- nu mă refuză, însă mi se scuză că ea trebuie să ajungă la toaletă.

Scociorăște în marea poșetă, scoate o mică trusă, apoi lasă poșeta și, cu trusa-n mână, pleacă la toaletă.

Cum nu s-a mai obosit să-și închidă fermoarul de la poșetă, sunt foarte tentat să-mi arunc o privire, să văd ce cămașă de noapte are, însă mi-e târșă de clienții de la mesele învecinate, așa că-mi aprind o țigară și aștept apariția mimozei și a berilor, indiferent de ordine...

Vine cu un nas destul de strâmbat:

-- Băi, nu știu cum o fi la voi, dar la noi, la femei, e o mizerie de nedescris...

Fac o scurtă pauză, apoi:

-- Eu am avantajul că locuiesc foarte aproape, așa că prefer să mă abțin și să duc pipi-ul la mine acasă.

După altă scurtă pauză, continui, direct și fără ocolișuri:

-- Uite, după ce terminăm și cu berile astea putem merge la mine -- poți face și duș dacă simți nevoia!...

Mi se uită în ochi, pătrunzător:

-- Ești foarte direct, dar ceva-mi spune că nu ești golan!...

Mă umflă râsul:

-- Te asigur că nu sunt golan decât atunci când mă dezbrac la „peleul gol"!...

Iar mi se uită în ochi, tot așa, pătrunzător:

-- Însurat sigur nu ești, probabil că nici logodit, dar sigur nu duci lipsă de femei. Chiar că nu înțeleg ce ți-a venit să mă abordezi așa, în stradă, pe trotuar...

Ce să-i spun, că am vrut să-i fac o demonstrație practică lui Dan?...

Sigur, relația noastră s-ar întrerupe subit!...

Răspund simplu, scurt și clar:

-- Mi-a plăcut de tine!...

Iar zâmbește...

Terminăm de lins bericile, achit nota de plată, apoi o conduc pe Paula spre apartamentul meu.

Chiar mă scuz că vreau să accelerăm un pic, întrucât am o presiune...

Râde, dar se conformează -- are și cu ce! Are fata niște craci lungi, de zici că-i barză!...

În timp ce ne mișcăm îmi povestește că în adolescență a practicat atletismul, deci nu-i problemă...

Intrați în apartament, după ce o invit pe Paula să ia loc într-un fotoliu, dispar în baie și-mi golesc, cu mare satisfacție, vezica...

Întors în cameră o iau la ture:

-- Cât pregătesc eu una, alta, de-ale gurii, ai timp să faci un duș. Găsești șampon, prosoape, tot ce-ți trebuie...

Fata nu se jenează -- scociorăște prin poșeta ei imensă și-și scoate cămășuța de noapte, apoi se retrage în baie.

O întreb:

-- Preferi vin, sau tărie?

-- Aș prefera o palincă, dar precis că n-ai!... Adu și tu niște vodcă!...

Habar n-are ea ce „dotat" sunt eu!...

Singurul neajuns este că n-am avut inspirația să pun o sticlă la rece...

Aranjez pe o tavă ceva șuncă, salam, pastramă, cașcaval și ceva felii de franzelă București, apoi vin și cu palinca plus biluțele...

Biluțele sunt niște chestii pe care le-am făcut rost de la ruși -- sunt niște chestii din plastic umplute, cel mai probabil, cu apă și care, scoase din congelator și puse în paharele cu băutură răcesc băutura fără ca însă s-o dilueze...

Apare și Paula în cămășuța ei scurtă, scurtă, scurtă, doar ce-i acoperă flocii de la pizdă și-și aruncă, neglijent, hainele pe un taburet.

Când se așează în fotoliu nu face nici cel mai mic gest să se acopere, așa că pot să-i admir flocii în toată splendoarea lor -- mă mir că nu se și crăcește un pic, să-i pot admira lindicul și intrarea în pizdă -- fata n-are vreo jenă -- a venit după pulă și nu mă lasă să am vreun dubiu...

O întreb, tot așa, scurt și direct:

-- Ce facem, ne futem, sau halim?

Iar mi se uită în ochi, pătrunzător, direct, fără vreo urmă de timiditate:

-- Mai întâi trecem în așternut, apoi mâncăm...

Mă ridic din fotoliu cu intenția clară s-o arunc în pat.

Mă oprește:

-- Stai! Lasă-mă să mă delectez cu palinca asta un pic!...

O las. Dăm noroc și bem...

Mă ia la ture că unde am găsit eu biluțe de-astea, că i se par foarte mișto...

Face o socoteală pe care o dă pe goarnă:

-- Mammmăăăăăă!... Două beri, iar acum palinca asta!... Mangă mă fac!...

Nu știu cât de mangă se face ea, dar eu aproape că uit că astfel de femei se fut numai cu prezervativ...

Noroc că-mi amintesc în timp util!...

Se uită la mine cum îmi pun un prezervativ, de-ăla bubos și mă-ntreabă:

-- Ți-e frică să nu-ți fac vreun copil, sau de vreo boală?...

Grea întrebare, dar îmi iau inima-n dinți și-i răspund cu toată sinceritatea:

-- De ambele!...

Râde:

-- Îmi place că ești sincer!...

Nu știu ce, poate atitudinea ei, sau cine știe, însă-mi scade erecția atât de tare încât sigur nu mai sunt în stare să i-o vâr...

O iau în brațe și o iau la smotocit -- îi forez urechile cu limba, îi sug pielea din dreptul carotidei, o mușc, cu elan, de sfârcuri și-i mai bag și două degete-n pizdă...

Cum o strâng cu podul palmei de părul pubian, tuns scurt precum freza unui pifan din armată, mi se-mpinge-n mână, se arcuiește, mă strigă pe nume de vreo zece ori și, în sfârșit, îmi revine erecția.

Îi scot degetele din pizdă iar ea, șmecheră, mă face să stau întins pe spate, apoi mă încalecă.

Din ce simt că am pe degetele proaspăt scoase de la ea din pizdă mi-e clar că este suficient de udă, iar fata mă prinde de baza pulii și și-o introduce fără vreun preambul.

Iar mă strigă pe nume, apoi, după ce se asigură că a reușit să și-o vâre pe toată, începe cu aprecierile:

-- Ahhhhhhh!... Ești inadmisibil de mare!... Ești mareeeeeeee!...

Asta n-o împiedică să se ridice de pe pulă până nu rămâne decât cu glandul înăuntru, apoi, închizând ochii și strângând din dinți se lasă să cadă...

Înțeleg ce și cum îi place, așa că o prind de șolduri și o răstorn cu cracii-n sus, fără să-mi scot, vreo clipă, pula din ea.

O prind de glezne și-i ridic picioarele sus, sus de tot, manevrându-i cracii ca pe ghidonul unei motociclete.

Nu mai zice nimic, doar că pufnește pe nas de mă bucur că nu-i răcită...

După ce reușește să ajungă la orgasm, mă ia la ture:

-- Voi, bărbații ăștia obsedați de tot soiul de senzații!... Scoate-ți naibii prezervativul ăsta zgâriicios și lasă-mă să-ți dau eu unul normal, că n-am chef să ajung la dermato-venerice din cauza ta!...

Mă opresc din pompat și mă uit în ochii ei:

-- Puiule, prezervativul este cât se poate de testat, omologat, sigur!... N-ai de ce să-ți faci probleme!...

Îmi aduc aminte de prezervativele aduse de un amic, aviator, care cică sunt „speciale"...

Au pe ele o substanță care în contact cu sucurile vaginale le fac pe femei să aibă niște senzații cu totul și cu totul deosebite...

Ies din pizda Paulei și-mi scot prezervativul cel bubos, apoi îmi pun unul de-ăsta „special"...

Stă cuminte fata, însă numai până ce apuc să-mi bag pula-n ea purtând noul prezervativ:

-- Ahhhhhhhh!... Ce mi-ai băgat, că mă frige!...

O prind bine de umeri și i-o țin înfiptă adânc înăuntru aplicându-i „trucul" meu cu frecatul lindicului cu pelvisul.

Se zbate, însă din ce în ce mai puțin convinsă.

Doar comentează, cu jumătate de glas:

-- Tu mă bagi în spital cu porcăriile tale!...

Încep să dau din cur, fără milă.

Țipă:

-- Ahhhhhh!.... E fierbinte!...

Nu mă opresc, ba dimpotrivă, accelerez, îndesind pompele...

Se mai încruntă un pic, dar brusc își schimbă atitudinea:

-- Nu te opri!...

Mârâi și eu:

-- Hai... femeie, că vreau să te desfac ca pe-o conservă!... Pune curul la bătaie!... Dă din cur!... Ține-mă-n pizda ta zemoasă de femeie bună de pulă!...

Încerc și eu -- habar n-am dacă le are pe-astea cu porcoșeniile-n pat, dar, după cum a venit „teleghidată" la mine-n apartament, din prima, presupun că nu e vreo fătucă dezvirginată ieri...

Habar n-am de câte ori se slobozește, dar o face cu entuziasm, doar apostrofându-mă, periodic:

-- Tu mă bagi în spital!...

În rest, gâfâie ca o locomotivă și mă ține zdravăn de bucile curului, trăgându-mă în ea, să i-o bag mai adânc....

În fine, greu, dar ajung și eu la punctul culminant.

I-o scot, cu mare atenție, apoi mă scap de prezervativ și-mi șterg pula cu un șervețel.

Ca de obicei, urăsc să mă slobozesc în prezervativ, dar cu așa femeie, cunoscută adineaori pe stradă, nu-mi pot permite altceva...

O las să se ducă la baie, să-și facă un duș, treaba ei ce...

Mă așez în fotoliu și-mi torn ceva palincă în pahar, apoi îmi aprind o țigară.

Am de gând, după pauză, să-i trag o muie și, eventual, s-o fut în cur...

Revenită în cameră, îi torn niște palincă.

Își aprinde o țigară:

-- Nu știu ce ai folosit, că așa ceva nu am mai simțit, însă e bine. Nu mă ustură, doar că sunt foarte sensibilă...

Acum, dacă fapta tot e săvârșită, îi explic ce mi-a explicat și mie amicul aviator...

Se uită fix, undeva la cearceaful de pe pat, apoi, răspicat, îmi spune:

-- Nu știu ce substanță o fi, dar eu... mai vreau!...

-- Puiule, dacă vrei pulă ai doar puțină răbdare ca să termin și eu țigara asta!...

Zâmbește, cu o atitudine de „pierdută-n spațiu"...

Ne întindem în pat, eu pe spate iar ea cu capul sprijinit de brațul meu.

Nu e tâmpită -- știe clar că vreau să-i dau să-mi sugă pula.

Mă mângâie, finuț, femeiește pe burtică, pe carici, apoi mă întreabă, direct:

-- Vrei cu pelerină de la început?...

Răspund:

-- Nu, chestia asta o facem fără, ca să ne simțim și noi bine!...

Gândul îmi zboară la Dan. Ce bine că s-a ușchit!... Ar fi fost păcat să ratez așa futai!...

Dacă tot e sculată, nu se ajută de mână, ci o ia în gură cu eleganță, dacă mă pot exprima astfel...

Mă suge un pic cam prea tare pentru gustul meu, apoi, pentru că a fost prevăzătoare, scoate un prezervativ adus de ea și mi-l pune pe pulă.

Mă încalecă și iar începe să-mi sară-n pulă, cu elan și drăgălășenie...

Se chinuie, sau mă chinuie așa vreo oră, dând din orgasm în orgasm.

Nu comentează, ci doar gâfâie...

Curg apele pe ea, de mai mare dragul...

Aruncă, din când în când:

-- Ahhhhhhhhhh!.... Ce bbbbbiiiiiiineeeeee e!...

Deocamdată chiar că-i bine și nici nu miroase a cauciuc încins...

Oricum, sportivă fata, că nu dă semne de oboseală...

Ne chinuim așa până în miez de noapte...

Dimineață, normal, eu mă pregătesc să plec la serviciu, iar pe fată în nici un caz n-am de gând s-o las să lenevească la mine în apartament...

Îi dau numărul meu de telefon, urmând ca ea să mă sune după o anumită oră.

Nu m-a sunat niciodată.

SFÂRȘIT