Diana devine, 03: Confirmarea

Nota autorului: scriu pentru femeile deştepte şi cu simţul umorului intact; scriu pentru femeile independente care ştiu să se ofere ca nişte curve pentru simplu motiv că asta vor să facă, nu pentru că sunt nevoite s-o facă (pe acestea din urmă le compătimesc sincer). Scriu pentru bărbaţii cu mintea deschisă, cei care care ştiu că soţiile nu le aparţin aşa cum le aparţin maşinile. Le mulţumesc celor care m-au contactat şi în special celor care m-au încurajat să continuu povestea; vă rog la rândul meu să-mi scrieţi în continuare, chiar vreau să vă cunosc (şi poate chiar mai mult): mihaimal AROND gmail PUNCT com. La sugestia unei cititoare vă propun un concurs: dintre cele care mă contactează, cea mai îndrăzneaţă fată primeşte un personaj, aşa cum îl doreşte, în următorul episod (însă chiar trebuie să fiţi fete/femei, băieţii/bărbaţii nu au voie în concurs). Evident, personajul ales de cititoarea care a făcut această sugestie apare în povestea de mai jos.

A doua zi Diana încă nu era sigură că se întâmplase aievea -- era o amintire atât de excitantă şi de umilitoare încât părea o fantezie. Luă ca de obicei tramvaiul până la piaţă şi înapoi, pentru cumpărături frugale, dat fiind că era singură acasă. În amintirea zilei anterioare se îmbrăcă totuşi destul de sexy, cu o bluză roşie mai degrabă decoltată şi cu o fustă albă mai degrabă scurtă. A fost o "expediţie" de cumpărături oarecare, cel puţin în prima parte.

La întoarcere, cu o staţie înainte de casă, Diana a simţit că o pipăie cineva. Nu era prima dată când se întâmpla, aşa că avea o strategie verificată de-a lungul timpului: se aşeza cu spatele la perete, deci inevitabil cu faţa către individ, ceea ce ducea de fiecare dată la dezamorsarea situaţiei.

De data asta însă dădu faţă în faţă cu Robert, care-i făcu un semn discret din cap să se întoarcă înapoi cu faţa la perete. Diana se execută aproape fără să gândească, în lumina experienţei din ziua precedentă; în mod previzibil, simţi mâinile lui Robert explorându-i fesele. Aglomeraţia din tramvai diminua orice risc de a fi prinşi, aşa că Diana nu era îngrijorată -- totuşi, atunci când Robert îi ridică fusta, îi dădu la o parte chiloţii şi începu să-i atingă sexul Diana se sesiză şi se uită în jur. Spre suprinderea ei, îl descoperi pe Mihnea în stânga şi pe Prâslea în dreapta -- împreună cu Robert care stătea în spate, cei trei băieţi formau un zid care o fereau de orice privire indiscretă. Ca urmare, deja excitată într-o oarecare măsură de experienţa inedită, Diana nu ezită atunci când Robert îi şopti la ureche să se aşeze în genunchi. Odată ce se găsi la picioarele băieţilor, le desfăcu fără ezitare pantalonii şi începu o felaţie triplă.

În timp ce trecea de la un penis la celălalt, Diana se gândi ce părere şi-ar fi făcut cu doar o săptămână în urmă despre o soţie şi mamă care satisfăcea adolescenţi încinşi în mijloace de transport în comun. Aprecierea era brutală şi onestă: "o muistă disperată după pulă". Când îşi dădu seama că respira cu dificultate tocmai pentru că încerca să-şi îndese penisul lui Prâslea adânc în gât realiză că descrierea îi era adecvată, aşa că îşi udă, din nou, lenjeria intimă.

Băieţii erau la fel de excitaţi ca şi ea, aşa că nu dură mult până să ejaculeze, rând pe rând. Dat fiind că nu putea ieşi din tramvai cu bluza pătată de spermă, Diana fu nevoită să înghită pe tăcute, în genunchi, pe podeaua tramvaiului, trei porţii complete. Se ridică încet, îmbujorată, oarecum jenată şi în mod cert ciufulită. Băieţii au fost suficient de civilizaţi încât să nu afişeze rânjete evidente, însă se vedea că jubilau cu toţii. Mihnea îşi odihni buzele pe urechea ei în timp ce-i şoptea "Nu te-ngrijora, te futem mai încolo!".

Odată coborâtă din tramvai, Diana deveni mai confuză decât oricând. Avea dubii, era nehotărâtă, impulsurile pe de o parte şi convingerile pe de alta îi trimiteau semnale întru totul contradictorii. Ştia că acesta era adevăratul moment de cumpănă, însă nu ştia cărui imbold să-i cedeze. Acum era alegerea ei, a ei şi numai a ei -- dar ea încă nu apucase să ia vreo decizie proprie până acum. Trei vecini au salutat-o fără ca ea să reacţioneze -- însă realiză asta abia după ce închise uşa apartamentului în urma ei.

În pofida deciziei pe care o luase, Diana fu surprinsă să vadă că băieţii nu veneau singuri. Abia apucase să facă un duş că deja suna soneria de la intrare. Ştia că sunt "poştaşii" ei, aşa că nu s-a jenat să-i primească doar în halat -- însă spre surpriza ei, cei trei băieţi erau însoţiţi de o fată. Cei patru năvăliră zâmbitori înăuntru şi încuiară uşa în urma lor. Matei făcu prezentările:

-- Diana, ea este Raluca, prietena mea. Raluca, ea este Diana, doamna despre care ţi-am povestit.

Diana rămase trăsnită în hol, în timp ce "oaspeţii" se făceau comozi în sufragerie. "Doamna despre care ţi-am povestit?!" Ce naiba i-a povestit? Eu ce să înţeleg din asta? Chiar îşi bat cu toţii joc de mine? Va şti tot cartierul despre mine? Spre uşurarea ei, Mihnea reveni în hol ca să-i explice situaţia: prietena lui Prâslea era din cale-afară de băgăcioasă, ei nu ştiau că Raluca le asculta discuţiile, au fost nevoiţi să o pună la curent, nu se va mai întâmpla niciodată, cu nicio altă fată. Mihnea reveni în sufragerie la rugămintea Dianei.

La rândul ei, Diana ştia că se puteau întâmpla lucruri neprevăzute -- în ultimă instanţă, toată experienţa ei de două zile încoace putea conta ca eveniment neprevăzut. Aşa că acceptă şi prezenţa Ralucăi, o integră în experienţă şi alese să nu-i mai ofere vreo semnificaţie aparte -- de-acum înainte o va considera pe Raluca drept o parte integrantă din situaţia în care se afla deja.

Diana ştia că o mai văzuse pe fată în cartier: tânără, la vreo 20 de ani, poate puţin plinuţă însă cu forme evidente şi în mod cert atrăgătoare. Ca de obicei, Raluca se îmbrăcase feminin fără să fie ostentativă -- o rochie de vară trei sferturi fără pretenţii, dar suficient de mulată încât să vadă toată lumea că dedesubt era un corp frumos.

Probabil că Diana nu a petrecut mai mult de un minut în hol, iar decizia ei finală era oarecum şubredă atunci când răsună vocea tunătoare a lui Robert:

-- Milfo, în genunchi, acum!

Diana se execută fără să mai gândească, fără să mai dezbată -- ştia că acum decizia era cu adevărat finală. Îl auzi din nou pe Robert:

-- Târăşte-ţi pizda încoace, muisto!

Diana nu ezită -- deja se poziţionase interior, nu mai avea niciun dubiu: intră în patru labe în sufragerie, spre satisfacţia evidentă a băieţilor. Chiar şi aşa, Diana reuşi să fie din nou surprinsă: pe canapea, în braţele lui Prâslea, Raluca stătea cu rochia ridicată şi fără chiloţi -- din poziţia ei, Diana îi putea admira sexul fără urmă de ambiguitate.

-- Linge-i pizda, târfo!

Robert exulta, măcar pentru oportunitatea de a fi spus aşa ceva cu voce tare. Restul băieţilor priveau încântaţi la figura Dianei, evident lipsită de opoziţie. În patru labe, Diana ridică ochii spre Raluca -- întâlni o privire caldă şi aprobatoare, era evident că fata considera experienţa plăcută şi firească. La rândul ei, Diana reuşi să-şi surprindă audienţa atunci când, ajunsă în patru labe între picioarele Ralucăi, îşi ridică privirea către cei de pe canapea şi rosti clar şi răspicat:

-- Scumpii mei, am să-i ling lindicul Ralucăi numai pentru că aşa vrea pizda mea!

În momentul următor Diana se ţinu de cuvânt, aplecându-se şi sărutând clitorisul fetei. Raluca nu mai era capabilă să gândească raţional, însă după câteva momente de tăcere Mihnea regăsi suficientă prezenţă de spirit încât să ofere o replică:

-- Milfo, lasă-n pula mea vrăjeala, eşti curva noastră numai pentru că te-a filmat Prâslea!

Diana ridică teatral capul dintre picioarele tremurânde ale Ralucăi, îi privi zâmbitoare pe băieţi direct în ochi şi spuse:

-- Nu. Azi, în tramvai, Matei avea mobilul în buzunarul de la blugi. Eu eram foarte aproape, voi trei eraţi tare departe. Pe scurt, nu mai există înregistrare.

Raluca nici nu auzea discuţia -- era pe punctul de a juisa şi o trase pe Diana de păr înapoi către sexul ei. Diana reîncepu să o lingă fără să ezite, cu o expresie tare jucăuşă pe chip, urmărindu-i pe băieţi. La rândul lor, băieţii au rămas trăsniţi -- se uitau cu neîncredere la Prâslea, iar el se uita absent în gol. Matei se urni până la urmă să-şi verifice telefonul, după care dădu neputincios din umeri. Diana jubila în timp ce Raluca îi strângea deja capul spasmodic între pulpe şi o trăgea viguros de păr către sexul ei.

Doar câteva minute mai târziu, Raluca se aşeză cuminte pe spate, strângându-şi intim picioarele. Diana fu încântată să constate că între timp băieţii înţeleseseră situaţia şi aveau, fiecare dintre ei, nişte erecţii spectaculoase. Drept urmare nimeni nu a observat când soţul Dianei a intrat în apartament.