Dezastru

Cât de stricăciune poți să fii, căsătorit, cu copchil în dotare, să faci astfel de chestii?...

Suntem pe terasa unui bloc, de-ăsta, modern și ne tot facem chestii... Eu, pe la sutienul și chiloții ei, iar ea, chinuindu-se să-mi scoată „șarpele" din... „buzunar"...

Bărbatul, prost ca noaptea, o apasă pe umeri pe „împricinată" și, normal, se întâmplă chestia aia cu gurița deschisă și cu una bucată de pulă spre amigdale, dacă nu cumva au fost operate...

Ne simțim bine, chiar foarte bine, extraordinar de bine, apoi vine și rezultatul, constând în ceva sloboz, drept pe esofag...

Ne-am cunoscut, să zic așa, în condiții concurențiale. Ea exportă ce export și eu, doar că eu, spre deosebire de ea, mă mai pricep și la legi, inclusiv cum se fac ele, chit că aici este vorba doar de un ordin de ministru. De fapt, așa și ajungem, împreună cu mai mulți, într-o sală de ședințe, întâmpinați de domnul ministru care, clar, e pus politic și nu are în cap decât... șpagă, că doar de-aia stă pe fotoliul ăla...

Nu-i spun direct, în față, că-i prost, însă, pe ocolite, îi aduc aminte de procurori, de cătușe, de regim „de cușcă", chestii de-astea... Nu se dă el prea speriat, aparent, însă, cu certitudine, pricepe mesajul și... face modificările solicitate de mine, chestie care-i pune-n cur pe concurenții mei, mai ales că nu este nimic care să le știrbească vreun drept, sau care să mă facă pe mine să fiu, fără merit, mai tare ca ei...

Oana, pentru că așa o s-o numesc aici, îmi declară, public:

- La ce ai făcut tu aici, eu sunt gata să fac un copil cu tine!...

Râd:

- Femeie, sunt însurat! Am familia mea!

Îi vine ei rândul să-mi dea replica:

- Și ce, te-am cerut eu de bărbat sau îți cer pensie alimentară?!?...

Zâmbesc, mirat. Tot ea:

- La ce-ai realizat astăzi, trebuie să te recompensez!... Al meu ești!... Cât te ține instalația!... Un minut, o oră, o noapte!... A ta sunt!... Doar, atenție mare, să nu încerci să mă împarți cu alții!...

De data asta chiar că râd, cât se poate de sincer. Știu, întrucât am fost informat, fata, înainte de a se apuca de afaceri, a fost un soi de centuristă, pe undeva prin nordul țării.

- Oana, dulceață mică, hai la o cafea și un coniac - fac eu cinste - apoi, mai vedem. Prin aburii alcoolului, cine știe ce iese!...

Se uită la mine, sfidătoare:

- Băi, dacă mă pun cu tine la masă, la băut, sigur te fac praf!...

Mă încrunt:

- Corcodușă mică, eu cu curvele nu beau! Ești curvă?

Se închiondurează și ea:

- Nu mai sunt!... Tu vrei să ne batem?...

- Fata mea, dacă-mi pleacă mâna de lângă mine, pe tine te ia somnul, doar că eu nu bat femeile, chiar și dacă-s curve!...

Dă de dușcă paharul cu coniac, apoi, cu fermitate:

- Hai să vedem orașul, de sus!...

Dacă acolo, la înălțime, ne tot bâjbâim, reciproc, îmi comunică:

- Tu ai habar câte am îndurat?...

- Nu, iubire, dar te cred!...

- Îmi spui asta pentru ca să te las să mă fuți!

Deja m-am enervat:

- Coardă mică, nu eu am propus făcutul de copii!...

Este rea:

- Ești un profitor, ca orice bărbat!...

- Pui mic, n-am susținut niciodată că aș fi femeie, sau... crocodil, cămilă, elefant, chestii...

- Dă-te dracului de-aici, că prea te porți ca un domn!...

- Sărutmâna!...

Este enervată rău de tot:

- Vezi?!?... Te porți cu mine impecabil!... Mă tratezi ca pe-o doamnă!...

- Și ce ești, puiule?

Este închiondurată rău:

- Hai, lasă, că știu ce se spune despre mine!...

Oricum, fata trece „pe meserie", iar pe mine, după nici cinci minute, pe ceas, mă face să-i cotizez o porție bună de sloboz. Ingurgitează tot, apoi, după ce se șterge la bot cu un șervețel, mă anunță:

- Asta a fost așa, de încălzire. Mergem la mine la hotel și vezi tu ce-ți fac!...

- Țițilică mică, nu crezi că mai trebuie să vreau și eu?!?

Râde, sfidătoare:

- La câtă meserie știu eu, sigur o să vrei!... Și te fac gratis!...

- Iubire, eu acum, plec acasă. Dacă vrei, eventual ne vedem seara, după nouă.

Zâmbește, însă cam strâmb:

- E bine, am timp să bag și eu la jgheab o friptură.

Îmi aduc aminte de un banc cu țigani, așa c-o iau la mișto:

- Da' ce, fă!... Pula mea-i zarzavat?!?

- Du-te dracului de derbedeu!

Râd:

- Deci am scăpat!... Nu ne mai vedem astăzi!...

Se lasă pe vine, jenant și mă prinde de pulpa piciorului:

- Tu vrei să mă ai pe conștiință?

- Hai, frumoaso, lasă vrăjeala!...

Se ridică la loc, în poziția bipedă, apoi își suflecă mânecile:

- De la ce crezi că-s astea?

Are, într-adevăr, pe fiecare braț câte o cicatrice. Recunosc că mă simt în pom și pomu-n aer, dar încerc să ascund, glumind:

- Te-au prins ăia de la căile ferate și te-au pus cu mâinile pe șină când trecea trenul.

Mi se uită-n ochi:

- Zurliule!

Devin autoritar:

- Diseară, la nouă, spălată, neparfumată, mă aștepți în cameră, că vin să te fut!...

Nu știu dacă este debusolată, sau doar vrea ca să aibă încă ceva de spus:

- Toate săpunurile mele sunt parfumate.

- Până diseară ai tot timpul să cumperi un săpun Cheia și... mai dă-te-n pula mea, că prea te dai lebădă-n lighean, bagaboanto!...

Mi se uită-n ochi, cu o atitudine de câine bătut:

- Hai. măi, lasă-mă și pe mine să fiu femeie!...

Soția mea, se vede pe ea, nu prea înghite ideea că plec la o „discuție de afaceri", apoi, direct, îmi comunică:

- Când te întorci acasă, vezi că te pun cu coaiele în lighean. Tu, acum, pleci la curve!...

Râd:

- Da, vreo trei, patru, cinci, că doar știi ce potent sunt!...

Mă admonestează:

- Lăudărosule!

Mă învârtoșez:

- Dă-ți chiloții jos! Acum!

Se încruntă:

- Am treabă, du-te la curvele tale!...

Deja s-a retras spre bucătărie. Știe că, la o adică, e doar chestie de secunde până s-o pun „capră"...

Arunc, din zbor, un „sărutmâna" și plec.

Aleargă după mine și, la ușa liftului, îmi înmânează un pachet cu prezervative:

- Dacă-mi vii bolnav acasă, nu știu ce-ți fac!...

Tot ce sper este ca cel mic, care nu mai este chiar așa de mic, să nu fi auzit dialogul nostru, cu toate că știu, foarte bine, că cei mici aud și văd exact ce nu trebuie!...

Oana este îmbrăcată cu o rochie neagră, elegantă, de zici că merge la vreo recepție. O doare „fix în pix" de ciorapi, întrucât se aruncă în genunchi și, iarăși, atentează la șlițul meu, punând botul pe cotorul meu și sugând, entuziast, cu dragoste de pulă...

Cum deja sunt experimentat, știind cât de eficientă poate să fie, o prind cu mâinile de păr și de ceafă, o aduc în poziția verticală, apoi, zâmbindu-i, îi spun vorbe:

- Jos chiloții, vagaboando, că nu faci copii sugând pula!

Își aruncă ochii spre fereastră:

- Băi, la momentul ăsta, chiar că mă lași gravidă!

Râzând, îi spun:

- Cine se lăuda că vrea să mă facă tătic?

- Înalt ești, frumos ești, deștept ești... Gata, mă fac mămica progeniturii tale!... Sper să iasă băiat, așa, ca tine!...

- Pui mic, eu, te fut. Ce iese, o să vedem...

Dându-și chiloții jos, mă ia la ture:

- Hai, treci la treabă, nu mă mai ține de povești!

Este, deja, plină de sucurile primitoare ale pizdei ei de muiere futăcioasă, în așteptarea pulii. O admonestez:

- Dacă tot ai chef de pulă, de ce nu mă rogi frumos?

Este, clar, debusolată:

- Cum?

- Pupă-mă pe capul pulii, roagă-mă să ți-o bag, chestii de-astea!...

- Băăăăăi! Ți-o sug de te zăpăcesc, dar nu mă pune pe mine să cerșesc pulă, că te bag în pizda mă-tii și mă duc cu zece bărbați!...

Râzând:

- Bine, doamna pro!

Se închiondurează:

- Pro e Andreea Esca, nu eu!...

Râd, în continuare:

- Pro, în sensul de profesionalism, nu de post TV!...

O prind de craci și o ajut să și-i odihnească pe umerii mei apoi, lejer, o pătrund în fofoloancă.

Deja încăperea s-a umplut de parfum de fofoloancă, iar coarda icnește de parcă ar fi la primul futai. Se vede că știe ce face...

O pătrund cu voluptate, fără vreo reținere, știind cât de experimentată este. Nu se oprește din laude și aprecieri:

- Vaaaai!... Ce mare ești, ce tare ești, ce bun ești, ce bine-mi faci!...

Știu că sunt doar texte, însă, recunosc, participă întrucâtva la starea mea erectilă.

Se prinde cu brațele de antebrațele mele, apoi, expert, mă ghidonează să mă întorc pe spate, apoi începe să mă fută cu un elan nebun. Deja e transpirată și ciufulită. Încruntându-se și mai mult, îmi spune:

- Mă lași gravidă! Știu sigur!...

- Te las cum vrei tu, fată dragă!...

- Ahhhhh!... Mă înnebunești!...

Zâmbind, îi răspund:

- Eu credeam că te fut!...

- Mă fuți, ffffute-mă! Îmi place de înnebunesc!...

Tot zâmbind, îi spun:

- Tu ai grijă să nu mi-o rupi, că după aia n-o să mai ai ce fute...

- Rrrrrupe-mă tu! Că de-aia-s femeie, să fiu... futută!...

O prind de ceafă și o fac să se aplece. Ne sărutăm pătimaș, timp în care Oana nu întrerupe cordeala. E clar că se pricepe. Cred că asta știe să se fută din orice poziție.

Deja ne futem de vreo oră. O întorc iarăși cu cracii-n sus și mă învârtoșez între labiile ei mici. O simt cum se slobozește, chestie care mă aduce și pe mine la vârf, așa că, dacă tot vrea să rămână gravidă, mă slobozesc, entuziast, între bucile ei de coardă, moment în care, surprinzător, juisează din nou, icnind. Ne liniștim, așa că mă retrag, întinzându-mă pe pat, pe spate. Se răsucește, venind deasupra mea, din lateral:

- Îți fac un copil!...

Zâmbesc:

- Fă-mi și doi, iubire, dar nu uita că eu sunt deja însurat cu o femeie pe care o iubesc enorm!...

Se răsucește și se întoarce cu două țigări, o scrumieră și o brichetă. Îmi face ea serviciul de a-mi aprinde țigara și de a mi-o propti între buze, apoi, cu un glas melancolic, îmi spune:

- Nu-ți stric casa, dar vreau să facem un copil împreună.

Că tot stăm noi în liniște și pace, se aud ciocănituri în ușă. Oana se ridică, își trage un halat pe ea, apoi se duce la ușă. Surpriză! Am să-l numesc Antonio, tip cu rădăcini adânci în mafia italiană, de fapt, sponsorul Oanei. Eu, ce să fac? Sunt la curul gol, în pat la Oana. Ce să-i spun?

- „Nu crede ce vezi!"

Zâmbesc, întrebându-l:

- Nu era mai normal ca să dai un telefon?

Se încruntă:

- Pizda asta este proprietatea mea!

Are o surpriză de proporții:

- De când îți închipui, golanule, că tu, aici, în țara mea, mă poți domina pe mine?!?... Vezi că asta-i România, nu Sicilia!...

Trage aer în piept:

- Și ce-o să-mi faci?

Râd:

- Noi nu suntem violenți, decât în legitimă apărare. E cazul?

- Offff, avocatule, ție chiar nu ți-e teamă?

- Ba da, de Dumnezeu!

Își face cruce, lăsându-se-n genunchi. Mă întreabă:

- Tu ești avocat, sau preot?

Răspunsul vine prompt, serios:

- Nici una, nici alta! Dar am principiile mele de viață!...

Se ridică în picioare:

- Eu o să plec. Cu pizda asta, astăzi, faci orice vrei tu!... Dar mi-o dai înapoi, că mai am nevoie de ea!...

Zâmbind, îi spun:

- De făcut, nu fac nimic decât ce-mi cere, iar de dat înapoi, dacă ea te vrea, eu nu mă opun.

E enervat:

- La dracu!... Se vede că ești avocat!...

După plecarea lui Antonio, mă duc la baie, dau cu apă și săpun pe carici, apoi mă echipez și plec la mine acasă. Recunosc că am fost foarte atent la ieșirea din hotel, însă Antonio nu e prost și, cel mai probabil, crede despre mine niște oasreșce chestii.

..........................

În ciuda convingerilor ei, Oana nu a rămas gravidă, iar Antonio nu a încercat să-mi facă vreun rău, direct, sau prin intermediari.

SFÂRȘIT