Delegația

Delegația

La mine în gospodărie începe să se petreacă un soi de... revoluție.

Nu, nu e nimic violent, însă toate se cam agită...

Câinii sunt „internați" în padoc, iar în curte apare un coleg de-al fiului meu, însoțit de „jumătatea" lui, o tipă cam incoloră, inodoră și insipidă care-i seamănă destul de mult.

Fiul meu, cel care nu poate fi extras de la tastatură, mouse și monitor decât cu macaraua de cinci tone, brusc, devine om de curte, se bagă în canal, pornește apa care alimentează bucătăria de vară, apoi, cu un entuziasm incredibil, începe să facă ordine, disciplină și curățenie pe mica terasă amenajată în fața bucătăriei și a grătarului. Spun eu că e mică dar, dacă te ambiționezi, poți găzdui acolo vreo douăzeci de persoane la grătar, berici și ce-o mai fi...

Apelez și eu la sursa mea de informații, adică nevastă-mea, care-mi comunică vestea că în scurt timp urmează să avem musafiri din provincie care vor înnopta la noi întrucât dimineața, la o oră groaznică, urmează să se prezinte la aeroport.

Pleacă în țări străine, cu treabă, iar una dintre cele două domnișoare este, întâmplător, chiar „țiitoarea" patronului firmei...

Mă conformez dispozițiilor date de nevastă-mea, așa că, îmbrăcat „de oraș", mă instalez la bordul unuia dintre mijloacele noastre de transport în scopul de a pleca după ceva mititei, friptane și ceva berici blonde de care, în mod normal, la noi în gospodărie nu se consumă. Eu, cum deja știți, poate, cu berica mea cea neagră și cu vinul Cabernet Sauvignon...

Nevastă-mea, fată întreprinzătoare, mă surprinde, nelăsându-mă singur, că, cine știe, poate că în magazin îi mai vin idei...

Cum nu sunt plecat după curve, prezența nevesti-mii nu mă deranjează, ba chiar îmi face plăcere...

Ne distrăm, pe drum, „croșetând" despre cum o fi arătând „feblețea" patronului, cât de „mobilată" o fi fiind la „mansardă", chestii...

În fine, reveniți la domiciliul propriu și personal, eu îmi ocup poziția de tartor la grătar, aprovizionându-l cu cărbuni, având totul pregătit pentru a porni motoarele, funcție de momentul sosirii puicuțelor.

Nu mă plictisesc întrucât paharul cu vinișorul meu preferat îmi stă la îndemână, iar aparatul de radio vechi de pe vremea când gospodăria noastră nu era decât un șantier, care a îndurat ploi, ninsori, furtuni și orice altceva vă trece prin minte, se încăpățânează să difuzeze muzica de la nu mai știu ce post de radio, la un nivel calitativ acceptabil.

Spre surprinderea mea, favorita patronului nu arată deloc a vampă, nu stă cu nasul pe sus și, după accent, nici nu te prinzi că e moldoveancă.

Vorbește frumos, politicos și nu prididește cu scuzele că a picat așa, pe capul nostru, atât ea, cât și colega.

Se scoală omul de protocol din mine, chiar dacă pensionat și-i spune că este convins că și ea, dacă ar fi nevoie, ar ști să aibă grijă de colegii ei dacă ar trebui să ajungă pe la ei prin urbe...

Deh, știți cum e. Giugiul bărzoiul!...

Fetele, serioase, văzând că nu au parteneri de drum cine știe ce ciordiți, pun și ele mâna pe pahar și se desfată, gospodărește, fără însă ca să se facă mangă...

Una peste alta, petrecerea, dacă o pot numi astfel, se dovedește a fi reușită, iar feblețea patronului nu se abține să menționeze că va fi suficient de nesimțită încât să-i comunice patronului că... habar n-are ce-a pierdut, că la noi toate-s bune și frumoase și că la proxima ocazie, dacă n-avem nimic împotrivă, o să-l aducă și pe bibicul, să vadă ce bine e, în familie, nu în cluburile în care-și pierde el timpul și banii...

Nu din cauza lor, ci din cauza infirmității mele, aleg să rămân în zona grătarului chiar și după ce se retrag toți.

Nevastă-mea îmi cunoaște meteahna, așa că mă lasă-n pace.

Este, deja trecut de miezul nopții, cu câteva minute, când aud ceva flendureală pe aleea dinspre casă și o văd pe Angela, sau Angi, sau Angie că se apropie de locul unde ard eu gazul, sau, mai corect, curentul electric, cu o sticlă din vinul meu preferat, plină, sigilată, spunându-mi că ea mai vrea, că nu s-a săturat și că, așa, ca chestie, că de foarte mult timp, dacă nu cumva niciodată, nu a mai întâlnit așa tip simpatic ca mine, frumos și deștept.

Degeaba protestez eu că sunt bătrân și expirat, că mă pune „la zid" cu... că... pentru ea, vârsta nu contează, că important este ce vede în fața ochilor și ce simte atunci când este atinsă...

Ca să n-am vreun dubiu, fata se apropie de fotoliul în care sunt tolănit, mă apucă de mână și mi-o ghidonează spre și pe sânii ei, apoi mi-o coboară drept între picioare, pe sub fustă, lăsându-mă să constat că nu poartă chiloți, însă este deja udă de mai mare dragul...

Eu, glumeț în continuare, îi sugerez să caute prin bucătărie vreun morcovel, vreun castravete, ceva, ca să aibă și ea parte de o satisfacție serioasă.

Îmi dă replica, râzăreață, că habar n-am eu ce pricepută este ea la „boșorogi" și că să nu-mi fac probleme, pentru că ea este mai tare ca viagra sau orice pastile sau creme de pe piață...

Acum, ce să zic, este brunetă, deci nu blondă, cum îmi place mie, cu o piele destul de „oacheșă", nu tocmai favorita mea, cu niște ochi, clar, negri și, de ce să mint, răi, în schimb cu niște buzișoare numai bune să-ți capteze mătărânga și să ți-o sugă până uiți cum te cheamă și unde locuiești, cu un năsuc obraznic de ridicat spre înaltul cerului, dar simpatic foc, cu niște țâțe pe care, cu toată încrederea, le poți numi mamele, mai ales când observi ce sfârcuri deja excitate se ițesc, chiar și prin sutien și tricou...

Despre curuleț și crăcane, nu pot spune, la modul critic, decât că sunt extrem de futabile, iar pantalonii ăștia scurți, cică fustă, cu care a venit îmbrăcată nu te fac decât să te gândești la o mare pulă care să-i intre prin toate părțile componente.

Chiar dacă, încă, nu ne-am apucat de nimic concret, ține să mă informeze că ea nu face sex decât cu protecție însă, în cazul meu, „om însurat și cu nevastă", nu vrea să audă de vreun plastic de-ăla...

O întreb, râzând, dacă nu se teme să n-o las gravidă.

Îmi dă replica, tot râzând, că știe bine că un om cu nivelul meu de cultură și inteligență nu poate fi atât de naiv încât să creadă că mai poate face copii fără ajutorul șoferului, grădinarului, sau cine știe cărui alt (ne)cunoscut...

Dacă tot suntem la un pahar, Angi ține să mă pună la curent că tânăra ei colegă, adică mai tânără cu un an decât ea, și-a înlocuit, pentru noaptea asta, cât a mai rămas din ea, patronul cu... fiul meu, că doar e tânăr și arată bine...

Sincer, habar n-am ce să-i răspund. În fond, sunt alte generații, cu, cel mai probabil, alte mentalități...

- Angi, hai, totuși, să stingem luminile. Pe lângă cei din casă, mai avem și vecini. Cine știe ce coțofană stă trează, în speranța vreunui spectacol, can-can, ceva, că doar au auzit și văzut că am organizat mica petrecere, chiar dacă am fost noi civilizați, cu muzica la un nivel moderat și fără hăuleli și chiote...

Își exprimă acordul, așa că după ce îi arăt unde sunt întrerupătoarele, se ridică și lasă doar stelele să-și mai facă treaba.

Revenită la mine, cum stau întins pe fotoliul meu pescăresc, foarte comod, de altfel, mă execută și mă lasă fără nădragi și chiloți apoi, pe muțește, se apleacă și-mi ia abdomenul la lins, sub buric, coborînd din ce în ce mai aproape de rădăcina pulii.

Faptul că am floci nu pare s-o deranjeze, coborând, în continuare, la coaie.

Am grijă s-o avertizez că nu-mi place să mi se ia coaiele în gură, dar că n-am nimic împotrivă să mi le lingă, să mi le mângâie, sau ce-o mai fi știind...

Pufnește, pe muțește, în râs, în surdină, apoi, parcă în ambiție, îmi prinde un coi între buze, în timp ce, cu limbuța, mi-l linge de-a dreptul agresiv...

Mă abțin de la orice comentariu sau reacție, lăsând-o să văd ce are-n cap.

Nu trebuie să aștept prea mult întrucât Angi, fată bună, îmi arată că în cap are o pulă, în sensul că deja mi-a luat-o pe toată, lăsând-o din când în când mai între buze, aplicându-mi sucțiuni, ba mai tari și mai rare, ba dese și hotărâte.

Recunosc că, cel puțin pentru moment, mă gândesc că Angi a greșit că nu ma ascultat, să-și ia și ea de prin bucătărie vreo legumă ca să-i țină loc de mătărângă.

O mângâi pe căpșor, dar nu comentez, gândindu-mă la bancul ăla care recomandă bărbaților cu vârsta de peste cincizeci de ani să se însoare cu o franțuzoaică, întrucât alea, la capitolul sex, au foarte multă răbdare...

Totodată mă gândesc, zâmbind strâmb, că tot în bancul respectiv se menționează că bărbaților trecuți de șaizeci de ani li se recomandă româncele, întrucât fac astea niște parastase!...

Chiar mă gândesc, dacă nu iese nimic, să-i spun bancul și lui Angi.

Angi insistă și, cu mâinile, cu palmele deschise, mă apasă, finuț, pe abdomen, vrând, probabil, să-mi întărâte gonadele.

Din când în când, cu dibăcie, își strecoară o mână printre picioarele mele și-mi palpează prostata.

Recunosc că, pentru un timp, mă iau de griji, de teamă să nu-i vină ideea să-mi bage vreun deget în cur. Știu că unele practică și sportul ăsta, însă eu nu suport ideea, plus că mai am și niște hemoroizi care habar n-am cât de încântați ar fi de o asemenea vizită...

Din fericire, se pare că nu-i vin astfel de idei, însă, trebuie să recunosc că, probabil după vreo douăzeci de minute -- nu am cronometrat -- dau semne erectile care, se simte, pe Angi o întărâtă și mai tare, crescându-i, sensibil, entuziasmul.

Se întrerupe pentru o clipă și mă întreabă:

- Dacă mă urc pe tine, ne ține scaunul ăsta, sau facem vreun necaz?

Eu, ce să-i răspund, că doar nu l-am încercat niciodată, însă-mi amintesc că îl lăudau, în magazin, că rezistă foarte bine și la pescarii „cu greutate". Îi transmit și lui Angi informația, iar ea-mi comnunică intenția de a se întoarce cu spatele la mine încălecându-mă dar sprijinindu-și, totuși, picioarele de beton.

Îi răspund, galeș:

- Faci cum vrei și cum știi, că doar tu ești sportiva!

Nu pierde timpul, așa că după ce se scapă de hanțe de la brâu în jos, se întoarce cu spatele la mine și începe, atent, aterizarea cu bucile pizdei, ude leoarcă, pe capul pulii mele.

Simțindu-i pereții vaginali și masajul pe care mi-l face cu ei, recunosc, mă simt și eu surprinzător de întărâtat iar Angi, simțindu-mă, capătă mai mult curaj și devine ceva mai violentă în mișcări.

Brusc, se oprește, tremurând și gemând ca o dulcică. Mi se adresează:

- Știi, luată cu treburile și cu pregătirea delegației, mi-am cam neglijat trupul și, zău, chiar că simțeam nevoia...

Nu mai zice nimic, dar revine la ce făcea înainte de a avea orgasm. Mă avertizează:

- Când termini, să-mi zici, că vreau să te rup!...

- Puiule, chit că-i întuneric, nu vrei să te întorci și cu fața la mine? Zău că mi-ar plăcea să mă uit în ochii tăi!...

Ezită un pic, apoi, hotărâtă:

- Se rupe, se rupe, asta e!...

Se ridică, se descalță, apoi, tacticos, își strecoară câte un picior între mânerul fotoliului și trupul meu cel bătrân, apoi, cu finețe, revine la ce făcea înainte, băgându-și pula-n pizda ei care, după orgasm, a devenit și mai zemoasă ca înainte. Comentez:

- Ce udă ești! Ești minunată!

Îmi dă un răspuns pe care l-am mai auzit de-a lungul vieții:

- Dacă vrei, mă șterg...

Sunt vehement:

- Stai femeie liniștită! Habar n-ai tu cât de mulțumit sunt dacă am reușit să-ți provoc așa inundație!...

Își amplifică mișcările, inclusiv masajul cu pereții vaginali, iar mie-mi vine ideea, ca să nu stau degeaba, să-i duc o mână la spate și să-i iau la masat gaura curulețului.

Scoate un geamăt:

- Dacă ai fi mai tânăr, sau am avea condiții mai bune, zău că te-aș lăsa și acolo!...

- OK, pricep! Dar... ce-ți fac acum îți place? E bine?

- Da!... Nu te opri, că-mi place de mor!...

Ca să nu piardă vremea degeaba, o simt pe Angi cum se pregătește de încă o explozie, așa c-o încurajez, verbal și băgăndu-i și degetul mijlociu în cur.

Brusc, se oprește, ca și prima dată, tremurând. Mă atenționează:

- Să-mi ții degetul acolo! Sau și mai bine, încearcă să-mi mai bagi unul!...

Mă duc, rapid, cu cealaltă mână la spatele ei și, dibaci, îi înfig și mijlociul de la mâna asta în cur.

După cum intră de ușor, mi-e clar că fata are experiență, nu glumă, așa că după ce termină și a doua oară și reia mișcările, am o idee, îi strecor și arătătorul de la mâna dreaptă în cur. O simt că este surprinsă, dar începe să gâfâie și mai tare, amplificându-și mișcările și convulsiile, dacă mă pot exprima astfel, așa că o atenționez:

- Dacă te doare, sau ai vreo jenă, să-mi spui.

Nu mai stau pe gânduri și, cu elan și străduință, îi bag și arătătorul de la mâna stângă-n cur.

Mă prinde de brațe și mai tare decât până acum, apoi se oprește, tremură și geme. Nu-i spun nimic însă, sincer, mă gândesc dacă nu cumva are curul larg cât gura de la fântână.

Și când o vezi atât de slăbuță, parcă nu-ți vine să crezi că e capabilă de asemenea performanțe...

Chiar și bântuit de tot felul de gânduri, tot simt că și la mine vrea să se apropie tulumba, așa că-mi fac datoria și o anunț:

- Angi, cred că sunt foarte aproape!

Mă avertizează:

- Să nu-ți scoți degetele de acolo!...

Își amplifică și mai tare mișcările, parcă grăbindu-mi ejacularea. De data asta nu se mai oprește, însă, clar, iar și-a dat drumul...

În sfârșit, se lasă moale pe mine, sprijinindu-și capul de umărul meu. Stăm așa vreun minut, apoi își ridică fruntea și-mi caută buzele cu gurița. Înainte de a începe să ne sărutăm, îmi șoptește:

- Acum poți să-ți scoți degetele, dar s-o faci ușor, fără grabă...

Ne sărutăm, iar eu mă conformez și, ușurel, îi scot degetele din curuleț -- ce curuleț nene?!? Că s-a lărgit cât o baniță!...

Nu pot să nu-mi reproșez, în gând, cât de rău pot să fiu din moment ce Angi, fată tânără de mai puțin de treizeci de ani, arătând foarte bine, vine și muncește cu mine până să mă facă să fiu apt, apoi îmi oferă tot felul de satisfacții.

Tot așa, după ce terminăm cu sărutările, Angi coboară, se încalță, apoi își strecoară mâinile printre picioarele mele, crăcindu-mă și trecând „la munca de jos". Mă linge și mă suge până mă lasă curat de parcă aș fi făcut duș. Nici măcar gaura curului nu-mi scapă neigienizată cu limbuța ei cea destoinică.

După ce termină, ține ea să mă ajute cu chiloții și pantalonii, apoi se echipează și ea.

Degeaba-i propun eu să-i dau măcar niște șervețele umede, că mă refuză explicându-mi că ei așa-i place și că o să rămână în aceeași situație chiar și în avion.

În fine, treaba ei, trupul ei, cine sunt eu ca să-mi exprim vreo părere?!?

Redevenind decenți, îi mărturisesc că, după sportul ăsta, țin să mai beau cel puțin un pahar cu vin. Comentează, mai în glumă, mai în serios:

- Acum, dacă tot m-ai avut, sper să nu te apuce cheful, după ce bei, să mă lovești.

Mărturisesc că sunt uimit. Tot ea, continuă:

- Lasă că sigur ai auzit că pe la noi se mai practică și sporturi de-astea.

Nu pot să mă abțin, așa că-i dau replica:

- Măi, tu ești, cumva, de origine din Vaslui?!?

Îmi dă replica zâmbind, însă clar serioasă:

- Născută și crescută și plecată de-abia după terminarea liceului, la facultate.

Se așterne o liniște cam plină de penibil, însă tocmai când mă gândeam ca să găsesc un subiect de conversație ca să schimb atmosfera, începe Angi:

- Hai să-ți spun... Mai bine să-ți spun eu, decât să afli de la alții.

Îmi umplu paharul cu vin -- pe al ei a ținut să și-l umple singură -- apoi îmi aprind o țigară, uitându-mă la Angi și așteptând. Ține să dăm noroc, apoi începe:

- Referindu-mă la partea sexuală, eu nici acasă n-am prea fost cuminte. Pe la paișpe ani știam deja ce-i aia o muie, un futai în cur, iar de vagin nu-ți mai povestesc...

Ajunsă la Iași, la facultate, cum ai mei nu aveau bani, a trebuit să mă întrețin singură.

La început, am stat la cămin, ca tot studentul amărât, dar, fiind cam sprințară de felul meu, repede am dat peste niște tipi care se ocupau cu filmele porno, nu pentru aici, pentru străinătate, așa că am ajuns să fiu plătită în valută și nu cu bani puțini.

În scurt timp am plecat în chirie într-un apartament cu trei camere pe care l-am împărțit cu o colegă „de breaslă" -- am făcut inclusiv filme cu lesbianism, chit că nici eu și nici colega nu avem astfel de orientări.

Am făcut sex chiar și cu câte cinci bărbați deodată, fără să fie nevoie să mă droghez, sau să iau cine știe ce medicamente, cum se mai practică.

Dumnezeu m-a făcut foarte elastică, așa că eram în stare să primesc, anal, chiar și doi bărbați deodată, iar vaginal primeam și câte trei.

N-am de ce să mă ascund, sau să fac pe mironosița. Mi-a plăcut, am fost curioasă, iar realizatorii filmelor erau de-a dreptul în extaz...

Nu știu la câte filme porno te uiți tu, dar, să știi, dacă ești atent, se vede clar pe fețele protagoniștilor și din atitudine dacă o fac doar de nevoie, sau le mai și place...

În rest, am fost silitoare, am stat cu burta pe carte, apoi, după absolvire, am părăsit Iașul și m-am angajat la firma asta unde, deja, am ceva vechime, rezultate și fac IT, nu sex pentru plăcerea unora și altora.

În rest, știi vorba: „foaie verde, lobodă, gura lumii, slobodă"...

Cum, necum, s-a aflat cu ce mă ocupam eu prin Iași, am fost chiar și abordată de unii indivizi, amenințându-mă chiar că mă spun patronului, însă atât tipul, cât și fata asta cu care se iubește nu s-au arătat deranjați, explicându-mi că ei, de la mine, vor IT...

Și nu, pe bune, să știi că nu m-am culcat nici măcar o dată cu patronul.

În rest, ca orice om normal, mai am treabă cu câte un bărbat însă, cel puțin deocamdată, nu l-am găsit pe cel care să mă facă să mă gândesc și la alte chestii.

Oricum, din start, când îmi place de un bărbat, am grijă ca mai întâi să-i povestesc despre mine, ca să nu ajungă să audă de la cine știe ce binevoitori.

Se oprește, își gâlgâie paharul de vin, apoi și-l reumple.

O imit, apoi îmi mai aprind o țigară.

Uitânu-mă la ceas, constat că, deja, este ora trei, iar fetele, în mod normal, ar trebui ca pe la patru să fie deja la Otopeni Plecare.

Am aranjat cu vecinul ca pe la trei și jumătate să le ducă el cu mașina până la aeroport.

Angi pleacă în casă, iar pe la trei și aproape de jumătate vin amândouă, însoțite de fiul meu și mă sărută, fiecare, pe amîndoi obrăjorii, mulțumindu-mi pentru „tot și pentru toate"...

După plecarea lor, cu un platou cu sandwichuri, apare și nevastă-mea, luându-mă la mișto:

- Ți-am mai spus eu că nu tu ești bătrân, ci eu sunt vinovată!...

Mă abțin de la orice comentariu, îmi aprind o țigară și îmi mai torn un pahar cu vin.

Mă ia la ture:

- Până nu mănânci măcar un sandwich, nu mai pui strop de vin în gură!...

Îi răspund, amuzat:

- Bine, atunci îmi fac o perfuzie!...

În fine, mâncăm, bem, schimbând impresii despre fete și, într-un tîrziu, apare și fiul nostru care ne confirmă că fetele au ajuns cu bine la aeroport și că feblețea patronului ne-a rugat, dacă vrem, ca la întoarcerea în țară să ne mai facă o vizită, de data asta însoțite și de patron.

Nu pot să nu mă distrez, gândindu-mă că fiul nostru nu va mai avea parte de chizdă.,..

(Poate că) VA URMA