Cora

Ca de obicei, n-am umbrelă!...

Mi se pare un accesoriu care doar mă încurcă...

Doar n-o să mă topesc de la câteva picături de apă!...

Totuși, de data asta chiar toarnă, iar afurisitul ăsta de autobuz refuză să-și mai facă apariția...

Cum foarte aproape de stație este și intrarea într-un bloc, iau și eu exemplul altora și mă adăpostesc.

Ajuns la adăpost, mă felicit.

Este destul de înaltă, cu un păr destul de deschis la culoare, un șaten deschis, o față frumoasă, niște ochi de un albastru superb, cu o guriță sigur dulce și, sper, pricepută nu numai la mâncat și băut, cu niște mâini fine, cu degete lungi, de pianistă, cum se mai spune, cu un trup, din ce pot să observ, bine făcut și proporționat, în general, o femeie atrăgătoare și, ceea ce este esențial pentru moment, singură.

Are pe deget un inel, însă, clar, nu este verighetă.

Mă uit, insistent, la ea, căutând să-i surprind privirile...

Se simte vizionată, iar când mă observă, îi zâmbesc, însă discret -- nu suntem doar noi doi, singuri...

Este, clar, surprinsă și-și întoarce rapid privirile spre ploaie.

Nu renunț -- continui s-o pironesc cu privirile...

În sfârșit, își face apariția și autobuzul -- lumea se bulucește spre stație.

Profit de moment și, discret, o prind de braț și-i șoptesc:

-- Mai stai!...

Se uită, surprinsă, la mine, dar... mă ascultă.

În fine, aștept să plece autobuzul, apoi îi întind mâna și mă prezint.

Îmi răspunde și ea, aproape șoptit:

-- Cora...

Mi-e clar că este timpul să preiau inițiativa discursului:

-- Cora, e limpede că nici unuia dintre noi nu ne stă în obicei să ne agățăm unii pe alții prin stații de autobuz -- aici, recunosc, o cam păcălesc -- însă, sincer, habar n-am cum altfel puteam să facem să ne vedem și să ne cunoaștem!...

Mi se uită în ochi și, în sfârșit, îmi zâmbește.

E de bine, continui:

-- Uite, nu știu ce treabă ai tu, însă eu, sincer, chiar că nu mai știu ce vroiam să fac și nici nu mă mai interesează altceva decât să te invit la o cafea, o bere, un coniac, ceva și să stăm de vorbă -- nu știu ce mi-ai făcut, dar, zău, sunt... varză!...

Iar îmi zâmbește, însă de data asta îmi demonstrează și că știe să vorbească și că nici nu e vreo tâmpită, sau vreo naivă:

-- Cuvintele pe care tocmai mi le-ai înșirat fac parte din vreun repertoriu, sau ți-au venit, pur și simplu, spontan?

Mă încrunt -- m-a prins, bestia!...

Tot ea:

-- Hai, nu te supăra, că minți frumos!...

Nu zâmbesc, dar nici nu mă mai încrunt, adoptând o atitudine interogativă...

Mi se uită, adânc, în ochi:

-- Crezi că, dacă nu mi-ar place și mie de tine, aș mai fi aici, cu tine, în loc să iau autobuzul?...

Mi-e deja clar că nu e vreo timidă și, limpede, are ceva experiență de viață.

Nu pierd timpul:

-- Hai, că știu eu, în apropiere, o cârciumă -- stăm jos, vorbim, ne cunoaștem...

E studentă -- n-are importanță aici, unde -- și tocmai se ducea să-și viziteze prietenul, cu scopul de a-l face să devină... fost!...

Recunosc, sunt surprins -- pentru moment, habar n-am dacă-mi spune adevărul, sau doar îmi bagă vreun text, ca să compenseze cu ce i-am povestit eu în stație...

Am ocazia, mai târziu, la mine acasă, să constat că-l sună pe om și-i spune să n-o mai aștepte, nici azi și nici... altă dată!...

Din ce observ, știe să fie și... contondentă, sau, poate, este încurajată și de prezența mea...

Când a vrut să-l sune, eu m-am oferit să ies din cameră, însă ea a insistat ca să rămân!...

Nu pot să aud ce-i spune interlocutorul, însă pe ea, clar, pot s-o aud:

-- Sunt cu un tip, la el acasă -- chestia asta o spune subliniat, accentuat -- este înalt, bine făcut, prezentabil, politicos și... nu, nu a sărit pe mine doar ce-am intrat pe ușă!...

Mi-e clar că fata plătește niște polițe.

Îmi mai torn niște whiskey și-mi văd de paharul meu, căutând să fac o mutră cât mai neutră, cu toate că, sincer, îmi cam vine să râd...

În sfârșit, mai spune și ăla ceva, apoi fata-i răspunde:

-- Dracului să te duci tu, iar în ce o privește pe mama, eu am alte preferințe, așa că n-ai decât să te duci tu și să experimentezi cu mă-ta!

Trântește receptorul în furcă, apoi, dându-și seama de gest, îmi cere scuze -- în fond, este receptorul telefonului meu, destul de șmecher pentru epoca despre care vorbim, făcut la nemți, în RDG...

Fără să mă uit la ea, îi mai torn niște whiskey:

-- Hai, bea, că sigur ai nevoie! Te mai detensionezi!...

Mă ascultă, apoi, uitându-se în pereți:

-- Fir-ar el al dracului!...

Am sentimentul, clar, că sunt pe cale să-i devin confesor...

Eu, sincer, aș cam vrea să-i devin... altceva, însă, în contextul dat, trebuie să fiu suficient de inteligent, răbdător și... să fac față situației...

Nu, mi-e clar! Astăzi nu mă apropii de ea, orice-ar fi!...

Îmi povestește cum, acum doi ani, tipul a invitat-o la ziua lui, la petrecere.

S-a dus femeia, cu un cadou, ca la ziua de naștere a unui om...

Destul de surprinsă că nu aude cine știe ce mișcări, a sunat, totuși, la ușă...

Tipul i-a deschis, a invitat-o să intre, apoi, fără vreo jenă, a pus laba pe ea și... i-a tras-o!...

Nu, nici măcar nu era ziua lui de naștere, iar în casă nu erau decât ei doi...

Bag și eu un text, să nu tac:

-- ... Ei, probabil că nici tu n-ai opus cine știe ce rezistență!... (Știu că sunt malițios!)

-- Dacă ai ști ce mână grea are!... Mi-a tras două palme de mi-au mers fulgii, nenorocitul!...

Reflectez un pic:

-- Stai fato, că ăsta nu mai este amor!... Seamănă mai mult a... viol!...

-- Și?... Cine te crede?...

Sincer, simt nevoia s-o rog să-mi facă și mie cunoștință cu bărbatul ăsta, însă, reflectând mai bine, zic să mă abțin...

În fond, ne-am cunoscut pe stradă, întâmplător, iar fata, oricum, a cam rupt-o cu omul!...

Pe de altă parte, indiferent de ce ar spune ea, nu păstrezi relația cu un tip care ți-a tras-o cu forța -- doar au trecut, deja, doi ani!...

Acum, e supărată pentru că a aflat că băiatul o arde și cu o alta, colegă de-a ei, care a avut tupeul să-i spună că... așa și pe dincolo...

În fine, se face zece seara, iar fata se uită la ceas...

Facem schimb de numere de telefon, apoi o conduc la ea acasă.

Locuiește cu părinții, așa că varianta cu invitația la o cafea, nu ține...

...........................................

Ne vedem peste o săptămână...

Poartă niște ochelari de soare, de zici că suntem în Africa!...

Nu-mi ia mult să mă prind și să-i scot ochelarii, aproape cu forța...

Are un ochi vânăt, dar vânăt, nu glumă!...

S-a întâlnit cu bibicul, așa, de sfârșit de relație și... a bătut-o ca lumea, apoi i-a tras și o muie, ca să știe și ea cine-i șeful!...

-- M-a futut în gură, ca pe ultima curvă!...

E greu să comentezi la chestii de-astea!...

Mă hotărăsc:

-- Puiule, ai nevoie de ajutor, de răzbunare, de compensații?...

Se uită-n pioneze:

-- Tot ce vreau e să nu-l mai văd în viața mea!... Și nici pe proasta aia care-mi râde-n nas, de câte ori ne întâlnim prin facultate!...

Îmi fac timp și merg cu ea la facultate, rugând-o să facă de așa natură încât să mă pună față-n față cu... concurența....

E mișto gagica, n-am ce spune, însă eu sunt venit cu altă treabă...

O prind de gât și o proptesc de perete:

-- Corcodușă mică, am un mesaj, pe care trebuie să-l transmiți!... Pe fata asta, adică vară-mea, boul ăla n-are voie s-o mai deranjeze, iar tu, dacă aud că te mai rupi în figuri, o să-ți iei niște puli în cur de n-o să mai poți merge o săptămână!... Pricepi? Vacă proastă!...

Tipa-i blocată total, mai ales întrucât am avut grijă să mă îmbrac la costum, cravată, chestii...

Dă din cap că da...

Îi spun, totuși:

-- Vezi că... data viitoare, dacă-i cazul, te fac de dentist!...

N-o controlez, însă, sigur, și-a udat chiloții!...

Nu-mi stă-n fire să fac chestii de-astea, mai ales că pe Cora, sincer, nici n-am apucat s-o sărut!...

Deja, sincer, nici nu prea mai am chef!...

Trage de mine, ca de-un elastic, însă clar, o face de frica magraonului, nu de dragul meu!...

Eu, sex, pe chestii de-astea, sigur nu fac!...

.................................................

Au trecut, deja, mai bine de trei luni!...

I-am zis eu, proastei ăleia, că... e vară-mea, dar asta se poartă de parcă chiar mi-ar fi rudă!...

Partea nasoală e că mă tot vizitează, încurcându-mi chestii adevărate, cu dânsa-n-trânsa, la modul serios și sincer!...

E drăguță, finuță, dulcică, dar... pizda-i pizdă!...

Am ajuns inclusiv la faza de a-i face cunoștință cu câte o curviștină de-a mea -- nici o problemă!...

Mă cam simt de cacao și, sigur, am pierdut situația de sub control!...

Ne zăpăcim așa, încă vreo trei luni!...

......................................................

Primesc un telefon.

Este duminică, șapte dimineața...

Cei care mă știu, cunosc și aspectul că duminica, înainte de unsprezece, nu este cazul să mă caute, dacă nu vor să mă supere!...

Este Cora, care, după ce se asigură că nu doarme și altcineva în pat cu mine, îmi spune, cu obidă, că ea s-a cam săturat să mă tot aștepte, așa că, în maxim treizeci de minute, se face preșuleț la ușa mea...

Mă ia atât de repede, încât nici măcar nu mai apuc să mă enervez...

De fapt, nici nu apuc să dau din mine cine știe ce răspuns, că-mi închide telefonul!...

Trag de mine ca de-un câine mort și mă duc la bucătărie, să prepar cafeaua...

Habar n-am cât bâjbâi pe-acolo, că apare frumusețea mirobolantă, care mi-a stricat somnul!...

Intră, furtunos, mă împinge cu cotul și preia ea operațiunea de fierbere a cafelei...

În fine, ajungem în cameră, cu cafele cu tot...

Își aprinde, nervoasă, o țigară, chiar dacă, știu sigur, pentru ea, fumatul este doar un fel de moft...

Se uită în podea, precum curca-n lemne, apoi, cu obidă, mă ia la ture:

-- Ascultă, oi fi fiind tu marele bărbat, plin de femei, chestii, dar... așa, nu se mai poate!...

Mă ia de reverul bluzei de pijama și... mă sărută cu foc, cu pasiune, cu nervi, cu obidă, de ajung să mă simt vinovat de cine știe ce faptă pe care, de fapt, n-am săvârșit-o!...

O prind și-o dezbrac, cu fervoare, aproape că-i smulg hainele de pe ea!...

Îmi arunc și eu bluza și pantalonii de pijama, apoi, aproape cu forța, o iau și o trântesc în pat, întinzându-mă și eu lângă ea...

Fac eforturi să-mi ignor erecția -- vreau, pur și simplu, mai întâi, s-o țin în brațe, s-o mângâi pe păr, pe bucile curului, s-o fac să se liniștească...

De unde?!?...

Gâfâie, mai rău decât o locomotivă!...

Sigur se enervează:

-- Auzi? Tu mă mai fierbi mult?... Mai bine pune-mă cu fundul pe aragaz!...

Mă umflă râsul!

-- Puiule... recunosc, am făcut multe la viața mea și prin multe locuri, dar... amor pe aragaz, chiar că nu am făcut niciodată!...

Nu mai stau la conversație -- îi bag limba-n gură.

Nu stă degeaba -- mi-o întâmpină cu dăruire, cu dragoste, cu dărnicie, cu voluptate -- mi-e clar că e moartă de poftă să facă dragoste!...

Nici eu nu sunt de lemn -- deja i-am mânjit burtica și flocii de lichid seminal, la greu!...

Îi zâmbesc:

-- Hai, pui mic, cracii-n sus, pizda la soare, că am de gând să te chinui, rău, rău, rău de tot!...

Mă prinde de pulă și mi-o ghidonează să-i pătrund în fofoloancă.

Îmi șoptește:

-- Să nu termini acolo, că... sigur mă lași gravidă!...

I-o bag ferm, cu dăruire, cu un soi de dragoste...

Nu mă opresc până nu-i simt pelvisul, cu pelvisul meu...

Nu mă interesează c-am demolat-o la interior -- o simt că este surprinsă, însă, clar, îi și place ce-i fac...

Este, după atâta timp, o anumită doză de dezlănțuire, din partea amândurora...

Partea proastă, din punctul meu de vedere, este că am înțeles mesajul Corei, să nu termin acolo, însă a omis să-mi sugereze vreo alternativă -- știu, că doar mi-a povestit, c-o ia în guriță, însă, cum, din ce-am priceput, prostul de fost i-a cam dat-o cu forța, nu vreau să vin cu astfel de pretenții.

Dacă ia ea inițiativa, OK! Altfel, mă abțin...

O simt iar cum se cutremură, cum dârdâie în spasmele orgasmice, ținându-mă strâns și șoptindu-mi, în mod repetat:

-- Sssssă nnnnu termini acolo!...

O asigur că n-o să-i fac un asemenea pocinog, apoi, când îmi vine și mie rândul, i-o scot, chiar puțin mai devreme decât ar trebui, să văd ce are în cap, dacă are vreo inițiativă, ceva...

Mă ia în brațe și-și lipește abdomenul de al meu, masându-mă cu mușchii abdominali pe pulă...

Nu este prima dată când primesc, din partea unei partenere, un asemenea tratament și, trebuie să recunosc, fata chiar se pricepe și o face bine!...

În sfârșit, ejaculez -- iar se cutremură!...

După ce ne liniștim un pic, mi se uită în ochi și, zâmbind, îmi spune:

-- Poate că n-o să mă crezi, însă... când ți-ai dat tu drumul, am reușit și eu, încă o dată!...

Ce să-i spun?

-- Fata mea, știi care-i cel mai dezvoltat organ sexual al omului?

-- ...?...

-- Creierul, puiule! Dacă de acolo ți se spune că-ți place, poți face și minuni!...

Mă ține în brațe, cu toate că eu, sincer, așa ud de spermă pe burtică, aș prefera să merg să fac un duș...

Am și eu, recunosc, meteahna asta!

Nu am vreo senzație de silă față de sperma mea, sau de sucurile femeii, însă, din motive care-mi scapă, dacă sunt mânjit cu așa ceva, simt, urgent, nevoia să mă șterg, sau și mai bine, să mă spăl, funcție de împrejurări!...

O iau în brațe și o duc în baie, la duș...

Întorși în pat, stăm îmbrățișați, o țin lipită cu capul de umărul meu...

Când mi se scoală iarăși mă simte, dar nu se apleacă -- mi-o ia în mână, mi-o belește, se joacă cu ea, mă mângâie pe coaie, pe sub coaie, chiar mă strânge, finuț, de ele, dar nu face nici cel mai mic gest cum că ar fi dispusă să mi-o sugă...

O fi având și fata piticii ei!...

Când se asigură că am pula beton, se întoarce pe spate.

Mă întorc și eu și-i pun cracii pe umeri.

Înainte de a apuca să i-o bag, mi se uită în ochi:

-- De ce m-ai ținut, atâta vreme, pe sec?...

-- ... De una, de alta!... Tu uiți prin ce am trecut noi, amândoi?!?...

-- ... Bine, hai! Că avem de recuperat, o mulțime!...

Recuperăm, trebuie să recunosc, la greu!...

Am apucat să-i bag și un anticoncepțional vaginal, așa că, scăpați de orice stres, trecem la activități serioase, toată ziua de duminică.

N-am apucat decât să băgăm la jgheab câteva sandwich-uri, că-n rest, sex, sex și iar sex!...

Am continuat în același stil și noaptea, iar luni, până pe la două, după-amiaza, am dormit ca niște prunci, apoi, la trezire, iar... dă-i și dă-i și dă-i!...

În ce-l privește pe tipul ei, cel fost, nu am avut ocazia să-l întâlnesc vreodată, iar tipa cea fițoasă, care i l-a suflat, se pare că a fost suficient de impresionată de ce i-am făcut, când m-am văzut cu ea, așa că a încetat să mai aibă vreo tangență cu Cora...

Din duminica aceea, ne-am tot întâlnit, nu foarte des, dar nici rar, până ce și-a dat examenul de stat și a fost repartizată, undeva, în provincie.

După ce a plecat, nu m-a mai căutat niciodată.