Controlori Cu Lapte

Era o seară obişnuită. Ca oricare alta. În care paşii mă îndreptau spre proaspăta mea nevastă. Şi apartamentul meu cel „fresh". Absolut totul era sub control. Până când...Liniştea tramvaiului în care gândurile mele zburdau agale spre lucruri frumuşele a fost perturbată de vocea metalică a două persoane care şi-au scos un ecuson şi legitimau călătorii. Era mijlocul anilor 90, undeva în inima oraşului Timişoara...şi ...pe moment am îngheţat. Portmoneul în care îmi căram cu mândrie abonamentul valabil pentru linia pe care tocmai o foloseam lipsea din buzunar. Aveam să aflu mai târziu, spre fericirea mea...că acesta şedea undeva prin apartament. Întrebarea necruţătoare a celor doi a ajuns uşurel la mine. „Biletul la control vă rog". Înmărmurit, am îngânat din colţul buzelor un „nu am". „Coborâţi vă rog la prima staţie". Zis şi făcut. Odată cu plecarea tramvaiului, staţia a devenit părăsită. Oamenii erau chitiţi să îmi scrie o amendă. Uriaşă pentru acele vremuri. Degeaba încercam din răsputeri să le şoptesc „haideţi s-o rezolvăm cumva", indivizii erau chitiţi. Până când....mi-a venit o idee. Habar nu am nici până în ziua de azi ce a fost în capul meu, dar socotisem că dacă aş reuşi să mă retrag cu ei într-un loc ferit, aş putea să le dau nişte bani. Nu mulţi, doar cât să scap de amendă.

Până la urmă ideea a fost genială. Sau nu, în funcţie de percepţia fiecăruia. A fost gândul care mi-a deschis un apetit al buzelor mele. Pentru jucării bărbăteşti numite pule.... La vreo zece metri de la locul dicuţiilor noastre, se afla unul din parcurile minunatului nostru oraş. „Nu vreţi să vă arăt buletinul în parc"?. Am pus întrebarea asta într-o doară. Cei doi m-au scrutat din nou din priviri şi văzând că nu reprezint niciun pericol ca agresivitate, au încuviinţat. Ajunşi în intimitatea parcului neluminat la acea vreme, unul din cei doi controlori m-a abordat în şoaptă: „Şi chiar vrei să rezolvăm problema fără să iei amendă"?. Am răspuns cât se poate de rapid cu „da". În următorul moment, celălalt controlor s-a depărtat de noi, iar my man nu a zis absolut nimic. Dar, a făcut un gest care m-a lăsat fără cuvinte. Şi-a scos pula din pantaloni. Fără niciun cuvânt. Fără nicio reacţie. Fără a schiţa niciun gest suplimentar. Nu era foarte lungă, dar m-a izbit din prima grosimea ei. Să fi trecut vreo 30 de secunde în care niciunul din noi nu am scos niciun cuvânt pe gâtlej, când amicu din faţa mea a grăit: „O rezolvi sau nu"?

Brusc, am realizat că banii pe care îi pregătisem anterior pentru a scăpa de amendă erau inutili. Nu prea aveam alternative. Sau rezolvam pula din faţa mea sau luam amendă. Aşadar, am ales prima variantă. Peste două secunde limba mea gusta pentru prima dată o pulă. „Mmmm" a fost răspunsul instaneu al omuleţului din faţa mea, care m-a prins de cap şi cu o mişcare bruscă mi-a introdus-o până în gâtlej. „Suge" a fost singura instrucţiune a omului. Şi m-am conformat. M-am obişnuit mai greu cu grosimea, simţeam că guriţa mea era prea mică pentru aşa o jucărie, dar am percutat bine. Nu cred că a trecut mai mult de un minut până când am simţit ceva fierbinte. Primul jet a fost o surpriză, următorul....o plăcere. Odată terminată treaba, m-am ridicat să plec. Credeam că am rezolvat problema şi aveam o stare de ruşine care mă îndemna să părăsesc cât mai repede acel loc.

„Unde te grăbeşti", a grăit celălalt controlor, apărut din senin în spatele meu. „Mai avem treabă" au fost cuvintele care m-au trezit la realitate. Cuplul ştia bine meseria asta, căci amicul lui era deja pe alee, supraveghând zona cu o privire de vultur. Bănuiam că trebuie să îngenunchez din nou, dar spre surpriza mea omul mi-a deschis şliţul, mi-a eliberat pula din pantaloni şi a început s-o admire. Fără să o atingă. Se vedea că tipu era meseriaş. A urmat ceva mega -- frumos. Mi-a lins coaiele cu savoare. Încet, fiecare cu mare grijă prin mişcări care mi-au creat senzaţii nebănuite. N-a trecut un minut până când am ejaculat. Lung, cu spasme puternice, direct în gâtlej. După care, inexplicabil...mi-am băgat mâna la el în pantaloni. Şi am scos o pulă gigantică, nu atât de groasă cât prima, dar....voinică. Am început să-i ling cu dedicaţie coaiele...când....am auzit fluierul. Omuleţul care stătea de şase pe aleea parcului semnaliza un pericol iminent prin această metodă. Drept urmare, în două secunde amândoi eram „cuminţi". Prin zonă tocmai trecea o patrulă de poliţie care s-a uitat suspicios la cuplul format din trei bărbaţi, dar...până la urmă....am scăpat. La ieşirea din parc, noii mei prieteni s-au despărţit de mine cu o strângere de mână bărbătească. Nu înainte de a-mi spune că sunt aşteptat mâine seară în acelaşi loc pentru întocmirea unui ...proces -- verbal!

Ziua următoare a trecut rapid şi la ora stabilită aveam nişte emoţii cât casa. Dădeam târcoale parcului cu pricina neavând curaj să păşesc înăuntru. Eram gata gata să plec când am auzit o voce cunoscută undeva în spatele meu. „Nu-ţi fie frică, avem lapte". Au fost cuvintele, care m-au speriat şi liniştit concomitent. Peste cinci minuţele eram în genunchi în boscheţi, de această dată cu amândoi lângă mine. Cu o pulă în gură şi cu o mână care mângâia cu patos cealaltă pulă. A fost seara în care am învăţat cum trebuie să ai grijă de jucăria unui bărbat. Mi-am aprovizionat gâtlejul cu spermă fierbinte de calitate. M-am trezit şi cu trei degeţele în funduleţ şi promisiunea că data viitoare curuleţul meu virgin va avea parte de acţiune.

Din păcate...sau din fericire....m-am întâlnit o singură dată după aceea cu cuplul controlorilor cu lapte. Trecuse mai bine de un an de la isprăvile din parc, eram cu soţia, pe acelaşi traseu al tramvaiului care ne ducea spre casă, când ne-au cerut biletele sau abonamentele la control. Atunci, totul era în ordine. Drept urmare, controlorii ne-au urat o seară plăcută....