Compromisul

Privea în gol pe geamul maşinii întrebându-se dacă nu cumva s-ar putea trăda în faţa lui Victor, cum se va comporta, sau dacă el va bănui ceva...

- În zona aceasta locuieşti?, o întrebă bărbatul de la volan.

- Da. Opreşte, te rog, undeva, răspunse Simona dezmeticindu-se.

- Nu vrei să te duc până acasă?

- Nu! Mai am puţin de mers.

Maşina opri şi ea deschise portiera grăbită.

- Luni te muţi în noul birou!, strigă bărbatul în urma ei.

Simona îl auzi, dar nu-i răspunse. O luă la dreapta pe străduţa ce ducea la blocul în care locuia. Îi sună mobilul şi încetini pasul ca să-l poate scoate din poşetă şi răspunse.

- Da, Liliana... şi ascultă întrebarea prietenei sale.

- Bine, răspunse din nou, mă duc acasă. Ţi-am zis, bine. S-a purtat frumos şi nu numai că nu m-a dat afară, dar m-a şi promovat. Nu-ţi pot da acum amănunte, îţi povestesc altădată. Acum mă pregătesc să dau ochii cu Victor. Ştiu că nu scrie pe fruntea mea, dar..., ascultă ce ascultă, apoi spuse: pa, te pup! Mai vorbim şi închise.

Gândi că Liliana are dreptate, va trebui să se comporte normal şi atunci Victor n-ar bănui nimic. Şi totuşi...? Până acum câteva ore nu o încerca nici un sentiment de culpabilitate. Acum însă? Fusese nevoită, încercă ea să se disculpe. Dacă nu ar fi acceptat propunerea directorului, acum era şomer şi aveau rate de plătit la apartament, la mobilă, iar cu un singur salariu nu le putea acoperi.

Totul începuse de la o presupusă greşală ce o făcuse într-un contract şi datorită căreia ar fi prejudiciat firma cu foarte mulţi bani, pe care directorul, spunea el, ar fi descoperit-o. Fusese chemată în biroul acestuia şi fără prea multe vorbe, o lăsă să aleagă între a fi dată afară, cât şi pe mâna autorităţilor, sau să accepte o relaţie cu el. Îi dădu timp de gândire câteva zile.Primul impuls a fost acela de a-l pălmui, se abţinu şi ieşi plângând din birou. Nu se aşteptase la asta din partea lui, el care mereu se purtase frumos, care îi facea complimente în fiecare dimineaţă... Îl sună pe Victor pentru ai spune ce i-se întâmplă, dar nu-i răspunse. O sună pe Liliana şi-i povesti. Aceasta o sfătui să nu-i spună nimic soţului pentru a nu da naştere la alte discuţii, fiindcă totul nu era decât o făcătură de-a directorului care o dorea cu orice preţ în patul său.Îi propuse să accepte, altfel s-ar putea ca bărbatul să-i facă numai necazuri. Şi doar nu era nici prima, nici ultima femeie care a trebuit să treacă prin aşa ceva şi care a recurs la un asemenea compromis.

În acele câteva zile se tot gândise, se frământase, se mai sfătuise cu Liliana şi ieri, când a fost chemată de director, acceptase.

Aşa că în dimineaţa aceasta se dichisise ceva mai mult, chiar dacă ştia că nu e necesar, era o femeie frumoasă care atrăgea privirile bărbaţilor fără să facă nimic în acest sens, îşi sărută bărbatul somnoros, spunându-i că pleacă la serviciu şi că va încerca să vină cât mai repede, că doar e sâmbătă, nu? Victor se întoarse pe partea cealaltă, spuse un bine mormăit şi adormi din nou. Nu era prima sâmbătă in care ea lucra.

Se întâlnise cu directorul în oraş, iar acesta o întâmpină cu un buchet de flori în semn de împăcare, urcară în maşină şi merseră la garsoniera lui, de care sigur nu ştia soţia. El, bărbat bine, de nici patruzeci de ani, manierat, o simţi încordată şi o servi cu o tărie fină, vorbiră vrute şi nevrute, glumiră şi totul venise ca de la sine.Era al doilea bărbat din viaţa sa. Se simtise nu bine, ci foarte bine, încât la un momentdat luă ea iniţiativa, dezlănţuindu-se cum niciodată n-o făcuse cu Victor în cei cinci ani de căsnicie.

Nu putea spune că-i părea rău de ceea ce făcuse, dar o încerca un sentiment ciudat.

Ajunse la bloc. Îi veni o ideie. Intră în chioşcul din apropiere şi cumpără o sticlă cu vin.

Luă liftul până la etajul trei şi intră în apartament zâmbitoare, chiar veselă. Îl găsi pe Victor trebăluind în bucătărie, gătea. Simona puse sticla pe masă şi spuse:

- Sărbătorim!

- Vad. Radiezi de fericire. Ai câştigat la loto?

- Se poate spune şi aşa. Am fost promovată director adjunct! Desfă vinul!

Victor scoase dopul, ea dădu pahare din dulap, pe care bărbatul le umplu privind-o amuzat.Tânăra bău vinul din pahar pe nerăsuflate şi mai ceru unul. Victor, uimit, îi turnă din nou.Simona se apropie de el, îl sărută, apoi îi şopti la ureche dorinţa sa din acel moment.

- Acum?! Aici!? În bucătărie!?, întrebă el aproape fără aer.

- Da! Ce, ţi se pare ceva ieşit din comun? Nu vrei?

- O!!! Mai întrebi?, si o prinse în braţe şi o urcă pe masă sărutând-o pătimaş, dezlănţuit.

Sfârşit