Claudia

Sunt în viteză -- mi-am făcut un program de-a dreptul draconic.

De ce? Pentru că așa vreau eu!

Știu, sunt rău și mai am și purici!...

Contrar obiceiului, n-o mai iau pe nevastă-mea s-o conduc la birou per pedes, ci o invit în mașină.

Mă grăbesc...

Ajunși la birou, fata mă roagă, cum numai ea știe, uitându-se în ochii mei, să-i cumpăr o cafea, de la nenea ăla armeanul, care chiar știe să prepare o cafea foarte bună, chiar dacă cere pe ea același preț ca și automatele care furnizează acea zeamă cafenie, fără prea mare legătură cu gustul unei cafele adevărate...

Prăvălia omului e la doi pași, n-am nevoie de mașină.

La intrare, constat că, din partea opusă, apare ființa asta silfidică, tânără, cu un aer visător, plină de feminitate, fără nimic provocator...

Deh, sunt un gentleman, așa că deschid ușa și o țin așa, invitând-o pe frumoasă să intre...

Mi-e clar în ce cutie m-a băgat -- știu că bărbații din ziua de astăzi, mai tineri, nu le prea au cu cavalerismul...

Fata vrea caramele, pe când eu vreau două cafele -- una cu lapte, alta fără...

Femeia comentează, la greu, că ce bune s-au dovedit a fi caramelele, iar eu, ca să nu tac, îi povestesc cât de bucuroși sunt medicii stomatologi când aud că oamenii consumă caramele, apoi îi povestesc, glumeț, despre un prieten de-al meu, care, cu ani in urmă, recita:

- Aqua Fresh în trei culori,

Rupe dinții de trei ori!...

Deh, râdem cu toții...

În fine, iau cafelele, las una la mașină, în parcare, iar pe cea cu lapte i-o duc soției.

Plec.

Intru în mașină și mă îndrept spre sensul giratoriu, să mă duc spre oraș...

Surpriză -- înainte de intrarea în sensul giratoriu, o văd pe frumoasă -- așteaptă, cu siguranță, o ocazie...

Opresc în dreptul ei, deschid fereastra și o întreb unde vrea să meargă.

Merge la serviciu, în localitatea din vecinătate...

Nu știu ce-mi vine, dar îmi bag picioarele în el de program -- în fond, eu mi l-am impus.

Deschid portiera și o invit pe femeie să urce în mașină...

Plec, deci, în direcția diametral opusă...

Nu sunt decât vreo cinci kilometri, nu-i mare lucru...

E dulcică, e calină, are ceva, așa, de scoate sexualitatea la suprafață de mă-ndoaie...

Ce dracu, doar sunt bătrân!

E o copilă față de mine!

Chiar mi-e rușine de propria-mi persoană!

Asta-i, mai degrabă, bună pentru fiu-meu!...

Vorbim despre poluarea creată de avioane, iar pe șosea, la un moment dat, îmi spune că, dacă mă abat, pe un drum lateral, îmi poate arăta, concret, ce nemernicii pot să facă avioanele...

Nu știu ce-mi vine, însă dau de volan și intru pe drumul lateral, indicat de ea...

Mergem, ușor, vreo trei kilometri -- ajungem și la vegetația pârjolită -- femeia n-a mințit.

Opresc mașina și coborâm...

Da, urâtă chestia cu poluarea...

Recunosc, mă uit la vegetație, însă nici fata nu-mi scapă din ochi -- bluză neagră, pantaloni negri, nimic sexy, doar că... imaginația mea de motan bătrân și trecut prin multe, nu mă lasă să nu observ cât de bine făcut îi este trupul...

Doamne! Cât de golan pot să fiu!...

Brusc, trece de la persoana a doua plural, la persoana a doua singular:

- Îți place ce vezi! Și sigur ai tot felul de gânduri! Să știi că nu-ți arăți vârsta...

- Puiule, ai putea să-mi fi fiică...

- Nici nu-ți poți imagina cât de mult mi-ar place ca taică-meu să arate așa, ca tine...

- Mulțumesc...

Nu știu ce naiba se întâmplă, însă ne lipim unul de celălalt și ne luăm limbile la trântă...

Ea, eu și un câmp pustiu și poluat...

Ne trezește din reverie un avion care vine la aterizare...

Se desprinde de mine și-mi spune:

- Repede, în mașină, că dacă dă drumul ăsta la kerosen, ne face un duș de nu ne mai arde de nimic!...

Intrăm, rapid, în mașină și... văd, pe parbriz, niște picături fine...

Fata nu m-a mințit...

- Apropos, pe mine mă cheamă Claudia și deja am întârziat de la serviciu...

Pornesc motorul și intorc mașina, spre șosea...

Îmi pune o mână pe umăr:

- Îmi bag picioarele în el de servici! Du-mă undeva, unde vrei și fă ce vrei cu mine!...

Frate! Sunt însurat, bătrân, total nehotărât!...

Totuși, nu pot uita că sunt bărbat, așa că-mi bag pula-n ea de respectabilitate...

Trag pe dreapta -- nu se poate, trebuie să găsesc, în zonă, un motel, no matter what!...

Claudia, uitându-se la mine, mă întreabă ce caut -- îi explic...

Mă apostrofează, interogativ:

- N-ai și tu o pătură, ceva, în portbagaj?...

- ... Ba da...

- ... Hai atunci să mergem la un magazin să cumpărăm prezervative -- n-avem nevoie de altceva, pentru că văd că ai șervețele umede în mașină...

Sunt descumpănit:

- Stai, fato, nu vrei să stăm și noi în condiții, cât de cât civilizate?!?...

- ... Adică în cine știe ce scorbură, unde dracu știe câți și-au tras-o!...

- ...

- Lasă! Mai bine în natură!...

Deh, dacă așa vrea femeia...

Găsim un pâlc de pădure -- fără bariere, case, foișoare, sau alt fel de puncte de observație...

Scot, din portbagaj, o pătură și doi saci de dormit.

Într-un minut, e goală.

Mă dezbrac și eu, însă, sincer, sunt cam jenat...

Mă întreabă:

- N-ai și tu un pistol, o armă, ceva?...

- ... Nu.

- Și... ți-e frică?

- ... Nu că mi-ar fi frică, însă m-aș simți cu mult mai bine dacă aș avea unul din câinii mei cu mine... Ăia nu pârăsc, însă... păzesc...

- ... Hai că ești nebun! Cum să te apere un cățel?!?...

- Fato, e caucazian! E de două ori cât tine! La o adică, ăla se bate și cu ursul!...

Face o pauză, lungă...

- Am simțit eu că e ceva... altfel cu tine... Ție nu ți-e frică de moarte!...

- ... Soro, termină cu prostiile! Normal că mi-e frică, așa cum i-e frică oricăruia!...

- ... Hai, lasă-mă! Nu te porți ca un om obișnuit! Sunt sigură!...

- ... Bine, fato!... Oi fi și eu vreun superman și n-am aflat încă...

- ... Hai, lasă! Cu tine aș merge și-n Siria, fără teama că m-ar răpi ăia!...

Nu apuc să mai răspund -- deja este în genunchi și-mi ia pula-n gură...

N-o las decât vreun minut -- vreau pizdă -- și-mi dă, la greu...

Ce prezervativ, ce alte alea?...

Dau în ea de se slobozește-n prostie...

- Vezi ce faci, poate mă lași gravidă!...

- ... Stai liniștită, o să termin pe burtică...

- Ești nebun? Ce, n-am gură?!?...

- Cum vrei...

Terminăm -- ne îmbrăcăm -- îmi spune:

- Fii atent, eu, cel puțin de două ori pe săptămâmă, vreau...

- ... Bine, dar... cu o condiție -- pe la mine prin localitate nu-ți mai faci apariția...

- În regulă.