Alina

byScorpio58©

AVERTISMENT: întâmplările descrise fiind adevărate, numele și locațiile s-ar putea să fi fost schimbate.

O amintire plăcută, cu nu prea mult sex la început, dar, dacă aveți răbdare, o sa înțelegeți de ce...

E frig, e iarnă, a nins toată săptămâna...

Astăzi, cel puțin, e frig de crapă pietrele...

Suntem în timpul orei - nu mai țin minte care - când intră directoarea adjunctă.

Nu ne învățase nimeni, încă, despre modul corect de adresare: doamna director adjunct...

Și, culmea, eram deja elevi de liceu!

În fine, madame director ne povestește cum că toți, fără excepție, din moment ce am împlinit deja paisprezece ani, trebuie sa ieșim în curtea scolii, să dam zăpada - să eliberăm căile de acces...

Cum toți avem, deja, șaisprezece ani, fără excepție, ne îmbrăcăm și ieșim în curtea liceului.

Luăm, fiecare, câte o lopată și ne punem pe treabă...

Cum deja zăpada este înghețată, din păcate, eforturile noastre se dovedesc a fi aproape inutile...

Se pare că de mic n-am putut suferi să muncesc aiurea, fără rezultate...

Din fericire, am și imaginație și și inițiativă, așa că, amintindu-mi de târnăcoapele de la punctul contra incendiilor de lângă sala de sport, las lopata și plec în cercetare...

Le găsesc, aleg două și revin.

Directoarea, o femeie de patruzeci și ceva de ani, chinuindu-se să ne supravegheze și coordoneze, înghețată, deja bocnă, se uită la mine surprinsă:

- Ce-ai de gând să faci?

- O să încerc să sparg gheața, doamnă.

Îi pasez unul dintre târnacoape unui coleg, apoi începem să spargem gheața, în timp ce colegii noștri eliberează după noi cu lopețile...

Deja ne-am intrat "în mână", cum se spune, până apare nenea mecanicul școlii, furios de-a dreptul:

- Ce faceți, inconștienților? Vreți să distrugeți curtea școlii?!? Distrugeți asfaltul!!!...

Spre marea noastră uimire, se îndreaptă apoi către șefa lui, madame director și îi trage un perdaf de zile mari, admonestând-o că, fiind femeie, habar n-are despre lucrurile astea...

Femeia se pierde, se fâstâcește, iar tipul este din ce în ce mai agresiv...

Din senin, o puștoaică, mică și pitică, de la o altă clasă (eu, având 1,9 metri înăltime, îi văd pe destui alții cam... pitici) se apropie de cei doi, cu lopata în mână și... începe să țipe la individ:

- Nene, dacă tot te lauzi că ești așa de priceput, de ce nu pui matale mâna pe lopată, să ne arăți și nouă cum se poate da gheața cu lopata, fără ca s-o spargi mai întâi?

Tipul este de-a dreptul surprins, însă asta nu-l oprește să se întoarcă spre puștoaică și să-i zică tot felul de chestii, pe care n-o să mă apuc să le reproduc aici...

Baiatu' are apucături tiranice - dacă de șefa lui trebuie, într-un fel să țină cont, fetița asta este o găina în fața lui!...

Îmi sare țandăra - nesimțitul stă undeva, înăuntru, la căldură, înfundându-se cu băutură, în timp ce noi, ca fraierii, înghețăm și transpirăm în același timp!...

Iau târnăcopul, îl așez pe umăr și mă îndrept spre el:

- Domnule! Cum îți permiți, ca adult și angajat al acestei instituții, să vorbești în halul ăsta cu o elevă?!? Sau... cumva, vorbește alcoolul pe care l-ai consumat până acum?...

Tipul se întoarce, aruncându-mi priviri fioroase, cu ochii injectati, face doi pași spre mine, chestie care mă face să las, rapid, târnăcopul alături, pregătindu-mă sa-l "recepționez" cum se cuvine...

Nu stiu ce - la școală nimeni nu știe despre antrenamentele mele din "particular" - îl face pe nene să se oprească.

Se răsucește spre doamna director și începe să urle că o să scrie el rapoarte la minister, la Comitetul Central, la Dumnezeu în persoană...

Chiar că-mi vin dracii:

- Auzi, nene! Dacă vrei ca de săptămâna viitoare să ai alt loc de muncă, într-o locație mai adecvată comportamentului dumitale, hai, continuă!...

Iar se întoarce spre mine, însă de data asta pot să-i citesc frica din ochi... Continui:

- Suntem suficient de mulți aici, care te-am văzut cum te manifești față de superiorii dumitale pe cale ierarhică! Pleacă, nene! Du-te, calmează-te! Lasă-ne să ne facem treaba!...

O fi el băut, dar nu e beat de tot, așa că realizează că i-am oferit o portiță de scăpare...

Pleacă bombănind, numai el știe ce, gesticulând ca un maimuțoi...

Noi ne continuăm treaba, iar în două ore suntem gata, cu toate aleile.

Revenind în clasă, avem surpriza plăcută să găsim, pe fiecare bancă, câte o cană cu ceai fierbinte.

Nu apuc să beau prea mult, că se deschide ușa clasei și o profă bagă capul, strigându-mă pe nume, apoi comunicându-mi că sunt așteptat în birou la doamna directoare...

Să vezi ce liniște s-a făcut în clasă!...

Mă ridic și plec - probabil că mă așteaptă o exmatriculare, ceva...

Cucoana e așezată în spatele unui birou impunător, ințesat de hârțoage de tot soiul, iar undeva, în apropierea ei, observ o ceașcă - sigur nu conține cafea!...

Îmi zâmbește:

- Ia un loc, dragule...

Nu apuc să mă așez bine, că tipa se ridică, ia dintr-un dulap o ceașcă identică, apoi revine pe scaun la birou, trage un sertar și... toarnă dintr-o sticlă.

Îmi înmânează ceașca, apoi și-o umple din nou pe a ei:

- După câte eforturi ai depus, comparat cu colegii tăi, chiar că meriți ceva mai tare...

Miros - e coniac.

Își scoate o țigară, apoi mă întreabă dacă am țigările la mine - sunt deja prea mare ca să mai fac fițe și figuri, că, vezi Doamne, eu nu, niciodată!...

Tipa știe că toți fumăm, sau că ne prostim...

Îmi scot și eu o țigară și o aprind...

Fumăm și bem, în tăcere.

Brusc, o apucă vorbitul:

- Inițiativa ta ne-a scăpat, cu siguranță, de multe ore de congelator, chestie pe care nu pot să nu o apreciez...

Necazul este că, nici tu și nici Alina nu trebuia să vă băgați nasul în discuția dintre mine și mecanic.

Astea, până la urmă, sunt chestii de oameni mari...

Se poticnește, așa că-și aprinde o altă țigară...

- Totuși, că până la urmă sunt și eu om, nu pot să nu apreciez că mi-ați sărit în ajutor, mai ales că, sincer, nu prea mă pricep să negociez cu oamenii când sunt beți...

Soarbe din ceașcă, nu înainte de a spune:

- Noroc!

Continuă:

- Acum, conform regulamentului, ar trebui să vă exmatriculez de la una la trei zile - în același timp, însă, nu mă pot abține să vă mulțumesc!...

Gata! Mi-e de ajuns!

- Stimată doamnă, dacă este cazul, pot să vorbesc cu tata și găsește el o soluție să-l facă pe nemernicul ăsta să regrete până și faptul că s-a născut! În plus, vă scap și de dilema în care vă aflați, că pe tata n-o să puteți să-l exmatriculați!...

Izbucnim amândoi în râs...

Tipa redevine serioasă:

- Uite ce este, chiar te rog, insistent, să nu te-apuci să-i povestești lui taică-tu ce s-a întâmplat astăzi.

Nemernicul ăsta e destul de amărât - are și el copii, iar nevastă-sa este casnică - este singurul aducător de venituri în casa aia...

În plus, nici n-a săvârșit cine știe ce crimă... O să vină mâine dimineață, spașit, la mine, rugându-mă să-l iert, cu cerul și pământul!..

Apoi, se uită la conținutul ceștii, îmi cere să mi-o termin, rapid și pe a mea, întrucât vrea să o cheme și pe Alina, să ne facă "morală" la amândoi...

În fine, după ce face să dispară ceștile și scrumiera, o sună pe secretară și-i spune s-o cheme pe Alina...

În mai puțin de cinci minute, Alina este în birou, pe un scaun, în fața mea.

Cum ziceam, e slăbuță, micuță, iar sarafanul ăsta afurisit nu mă lasă nici măcar să-mi dau seama dacă i-au crescut ceva țâțe, sau nu...

Madame director se ridică, se îndreaptă spre fereastră, apoi, admirând peisajul, ne ține o juma' de oră de prelegeri moralizatoare, despre respectul față de cei mai în vârstă și tot soiul de alte căcaturi, specifice epocii în care se desfășoară acțiunea...

Alina își frământă mâinile, de parcă le-ar dușmăni...

Brusc, madame director se oprește, apoi se uită la mine:

- Ai bani? Sau, de fapt, altfel spus, câți bani ai la tine?

Cucoana e bine informată - știe că am întotdeauna bani...

Îi explic că... nici o problemă.

- Bine, ia-o pe Alina și mergeți la o cofetărie. Vă scutesc eu de la restul orelor.

Mâncați o prăjitură, iar tu îi povestești Alinei despre ce am discutat înainte de sosirea ei...

Acum, gata! Plecați! Nu-mi văd capul de treburi!

În timp ce ieșim pe ușă, are grijă să strige:

- Și să ziceți merci că, de data asta, nu vă exmatriculez!...

Știu c-a zis-o pentru ca să audă secretara, însă nici aia nu e vreo tâmpită - ne zambește...

Alina e mititică, fragilă - luăm un autobuz și o duc la o cofetărie unde știu că tot ce au e de la foarte bun în sus...

În câteva cuvinte, aici, îi povestesc Alinei despre situația relativ dificilă în care se află directoarea...

Normal că-mi țin gura în ce privește coniacul și țigările!..

Partea "tare"este că tatăl Alinei este procuror, așa că, teoretic, poate să vină la școală și să-l ia pe dobitoc cu cătușe la mâini...

În sfârșit, hotărâm că, dacă așa vrea madame director, lăsăm lucrurile baltă...

Începem să discutăm despre prieteni comuni. N-avem nici măcar unul!..

Despre locurile în care ne petrecem timpul liber - absolut diferite!

Despre sex - mărturisesc că, deja, am acumulat ceva experiență - ea este virgină!...

Îmi mărturisește că nu are de gând să-l aștepte pe cavalerul sosit călare pe calul cel alb, însă, cum e așa micuță și „insignifiantă", se pare că nu stârnește interesul băieților, chiar dacă, așa cum bine știe, o mătușă de-a ei, care arată lafel, are deja trei copii, sănătoși, bine-merci...

Sincer, sunt uimit de felul ei de a fi, atât de deschisă și de sinceră în ce o privește, mai ales în contextul în care, așa cum mi-a mărturisit, este încă virgină...

În sfârșit, plecăm din cofetărie și o conduc la stația de autobuz.

Decidem două lucruri: cum avem deja ceva secrete comune, în mod sigur va trebui să ne mai întâlnim, iar al doilea lucru este că vom avea grijă ca relația noastră să fie secretă - o protejăm, în felul ăsta și pe directoare și nici nu lăsăm colegii să ne bârfească...

Următoarea întâlnire va avea loc duminica, într-un loc foarte apropiat de cel în care locuiesc - însă, deocamdată, ea nu știe acest lucru...

Aerul este înghețat, însă, parolist, cu trei minute înainte de ora nouă dimineața sunt pe baricade - uite-o și pe Alina, luptându-se să înainteze prin curenții de aer care, se pare, vor să ne omoare pe toți...

O salut scurt, apoi o iau de mână și o târăsc după mine până la bloc.

În fața liftului, mă întreabă:

- Părinții tăi sunt acasă? Vreau să zic... ce vor spune că apari cu mine?

- Da, sunt acasă, însă nu ne vor deranja, așa că... nici nu vor avea ocazia să spună ceva...

Camera mea ne așteaptă - o mare sticlă de whiskey tronează, pe o tavă, însoțită de două pahare, chiar în mijlocul măsuței pentru cafea.

Sper că n-ați uitat că sunt, totuși, adolescent și că trebuie, într-un fel sau altul, să mă dau mare!...

Benzile cu ultimul răcnet în materie de muzică sunt deja pregătite, așteptând doar o apăsare de buton...

În clipa în care dau drumul la muzică, Alina începe să danseze.

Băi și chiar dansează ca lumea!

Dansăm vreo juma' de oră - o fi tipa micuță, dar la dans le cam bagă în buzunar pe multe!...

În fine, se hotărăște să se așeze, apoi îmi ia la lins cataloagele cu muzici...

Brusc, sare!

- Vangelis! Ai Vangelis! Vreau Vangelis!

- Bine! Gata! Am înțeles! Vangelis!...

Pun Vangelis, apoi se uită rugător la mine:

- Îmi poți da, te rog, un pahar cu apă?

- Sigur! Ce zici însă de niște suc de portocale?

Aplaudă, în glumă:

- Vai, ce bine!

Aduc două sonde cu suc de portocale.

Vrea să-l ia pe al ei, însă o opresc:

- Stai puțin, lasă-mă să-l "prelucrez" mai întâi...

Deschid sticla de whiskey și torn în paharul Alinei.

- Gustă! Dacă nu-ți place, îți dau paharul meu...

Gustă, apoi bea și se linge pe buze semnificativ - îi place...

Îi ofer o țigară - nu e fumătoare, doar pufăie, să fie și ea în ton cu lumea...

Doamne!... Ce tineri și ce proști putem să fim!...

Ne vedem de băuturile și țigările noastre, apoi o iau de mână și o fac să se așeze la mine în brațe.

Se încordează de zici că-i făcută din lemn, însă nu-i las timp să protesteze - deja buzele noastre sunt lipite unele de altele...

Își ține gura închisă, așa tare, încât, până la urmă, o iau de bărbie cu o mana și o oblig s-o deschidă...

Mai face ceva fițe, însă, într-un final, pricepe ideea și se lasă...

Mie, cel puțin, mi-e clar că e prima dată în viața ei când îi bagă cineva limba în gură...

Un lucru e sigur - gagica se prinde și invață repede...

După mai mult de o oră, de fapt, după doua albume cu Vangelis, buzele și limbile noastre sunt deja obosite, însă suntem și antrenați în domeniul sărutului franțuzesc...

Alina se uită la mine și-mi zâmbește:

- Acum, e randul tău să alegi muzica...

O să te las tot pe tine să alegi, însă ai doar două opțiuni: ori Queen, ori Pink Floyd...

Dau drumul la muzică - Pink Floyd - iar când mă întorc, constat că deja Alina este întinsă în pat, cu două perne sub cap - să vă zic ce-mi trece prin minte? Nu cred că e cazul! Sincer!

Iau scrumiera de pe masă, o așez pe pat, între noi, apoi îi aprind Alinei o țigară și-mi aprind și mie una...

După ce terminăm cu țigările, iau scrumiera și o pun pe noptieră...

Nu trece mult și Alina mă prinde de mână și mi-o așează pe abdomenul ei - după cum o simt, fata cam gâfâie, așa că mă întorc și-mi bag iarăși limba în gura ei...

După un timp, mă oprește:

- Știu că n-am eu cine știe ce mamele, dacă te uiți foarte atent, o să vezi că, totuși, am, însă știu sigur că băieților le place să pună mâna pe ele și nu numai... N-o să te opresc, dacă ai chef și încerci...

Apoi mă îmbrățișează și mă sărută...

Sincer, trebuie să-mi revin din uimire - n-am mai întâlnit așa fată directă, mai ales că e virgină...

O iau ușurel, mângâind-o pe abdomen, apoi, încet, mă îndrept spre mamele.

Nu poartă sutien - fata nu-i tâmpită - realizează că, cel puțin deocamdată, nu e cazul...

Poartă un pulover, iar pe dedesubt o bluză - mă ridic și o ajut să-și dea jos puloverul.

Apoi, lejer, îi deschid câțiva nasturi de la bluză și-mi strecor mâna direct pe sâni...

N-o avea ea țâțe, dar... are sfârcuri!

Sare ca arsă! E sensibilă, iar eu abia aștept să-i sug și să-i ling bunătate de sfârcuri!...

După câteva manevre, slavă Domnului, bine exersate, ia și bluza direcția puloverului...

Tremură un pic, însă sigur nu pentru că e frig în cameră!...

Mai întâi îmi las limba să-i alunece între sânii ei micuți - dârdâie și mai tare, iar respirația îi devine sacadată, neregulată...

În sfârșit, mă apropii și-i iau un sân între buze, sugându-i sfârcul - e deja tare și proeminent.

Geme deja. Îi las sfârcul în pace, însă imediat înlocuiesc buzele și limba cu degetul arătător și cu cel mare, răsucindu-l, strângându-l ușor, în timp ce deja buzele îmi sunt ocupate cu celălalt sfârc...

Deja se perpelește, se zgâlțâie patul cu noi de tare ce se agită - o simt că se străduiește să stea, să mă lase să-i fac ce vreau eu, însă e foarte sensibilă - probabil că este pentru prima dată în viață când i se aplică un asemenea tratament...

Acum, dacă tot am pornit pe drumul ăsta, n-am de gând s-o las pe ea să-mi sugereze și altele, așa că mă apuc, gospodărește, să-i desfac nasturul de la jeanși...

Sare, speriată și-mi pune mâna pe a mea, să mă oprească.

Mă uit la ea, cu o mină cât pot eu de serioasă:

- Alina, te asigur că n-o să încerc să-ți fac nimic dacă tu nu o să vrei, însă, te rog, lasă-mă să-ți fac o plăcere și mai mare!...

Nu vrea. Se vede pe fața ei. I se poate citi frica în ochi...

În sfârșit, mai cu forța, mai cu acceptul ei, reușesc să-i deschid afurisitul de nasture și trec la fermoar.

Deja stă cu picioarele lipite strâns, de parcă ar fi în pielea goală...

În fine, dupa ce-i deschid și fermoarul, îmi iau mâna de acolo, concentrându-mă pe partea de sus.

Când mă sărută, îmi suge limba, de zici că vrea să mi-o înghită...

Îi abandonez gura și trec la gât. O ling, o sug ușor, atent să nu-i las urme pe care să trebuiască să le explice acasă, părinților...

Iar se agită, se zvârcolește, trăgând aer în piept de zici că e la peste zece mii de metri altitudine, fără mască de oxigen...

În sfârșit, ca să fie tacâmul complet, o mai și ciupesc ușor de sfârcuri, apoi, repede, cobor mana și i-o strecor pe sub chiloți, trecand de părul pubian.

Iar își strânge picioarele, dar... prea târziu! Deja degetul meu este pe lindicul ei, însă, la halul în care-și ține picioarele de strânse, e clar că nu pot încerca să-i produc vreo plăcere...

Oricum, degetul meu este deja acolo și n-am de gând să mă retrag fără luptă...

E roșie la față ca naiba:

- Tttte rrroggg! Ia-ți mâna de-acolo! Sunt murdară, sunt udă! Tot ce sper este că nu m-am pișat pe mine!...

Mă uit la ea, zâmbind:

- Nu, iubito, ăla nu-i pișat. Ești umedă, ca orice femeie excitată! Și, oricum, aia nu este murdărie!...

Mă privește, surprinsă, apoi, deși suntem lipiți unul de celălalt, o simt că e plecată departe, departe...

Nu stiu ce o frământă...

Continui, totuși:

- Uite, dacă-ți bagi mâna în pantalonii mei, o să vezi că și eu, după atâtea sărutări și mozoleli, sunt ud! Și-ți jur că nu m-am pișat pe mine!...

Brusc, exclamă!

- Deci de-aia mi s-au udat chiloții în halul ăla când m-am uitat în revistele porno de la ai mei din dormitor!

Îmi vine s-o iau razna! Mă uit, uimit, la Alina:

- Scuză-mă, dar ție nu ți-a povestit maică-ta despre... știi tu, albine, câini, iepuri?...

Se vede pe fața ei că se întristează:

- Nu încă. Mi-a zis, totuși, că o să aibă grijă să poarte o discuție cu mine despre sex dupa ce împlinesc optsprezece ani...

Nu mai pot! Izbucnesc:

- Iubire, dacă te învăț eu ce știu, probabil că la optsprezece ani vei fi în măsură să le dai alor tăi ceva lecții despre sex și plăceri!...

În fine, ne umflă pe amândoi râsul...

Doamne! Cât de TÂMPIȚI pot să fie unii părinți!...

Oricum, momentul mi se pare suficient de... "complicat", așa că-mi retrag mâna dintre picioarele Alinei, mă dau jos din pat, dau volumul muzicii mai încet și mă așez pe fotoliu, aprinzându-mi o țigară:

- Hai, copilu', vino să mai bem niște chestie de-asta și să stăm un pic de vorbă...

Se ridică și ea din pat, așezându-se pe celălalt fotoliu, în timp ce-și încheie nasturii de la bluză.

O las în pace și încep să-i povestesc tot soiul de chestii despre anatomie, chestii de fiziologie - un bun prieten de familie, doctor, mi-a ținut ceva prelegeri când încă nu împlinisem paisprezece ani, imediat ce i-am mărturisit că mi-am început viața sexuală încă de la doisprezece ani...

În fine, Alina se uită la ceas, apoi se scuză, că trebuie să plece.

Se aranjează ca lumea, apoi ieșim și mergem la stația de autobuz. Gata, a plecat.

Mă întorc acasă, resimțind deja o durere surdă în coaie - cred și eu! După atâta giugiuleală!...

Am aranjat să ne întâlnim duminica următoare...

DUPĂ O SĂPTĂMÂNĂ

În ciuda faptului că este încă iarnă, afară este cald și bine.

De data asta, Alina preferă ca, mai întâi, să facem o plimbare prin parc...

E destul de tăcută, îngândurată, așa că nu insist. Pur și simplu, ne plimbăm.

În sfârșit, se hotărăște:

- Să știi că m-am hotărât să devin femeie...

La chestia asta chiar că nu mă așteptam...

- Stai măi puțin, deocamdată n-ai nici prieten, nici pe vreunul care să se fi îndrăgostit lulea de tine, ce-ți veni?

- Și ce importanță are?!? Nu ziceai tu că sexul și dragostea nu sunt, neapărat, cuplate, mai ales când vorbim de sex?

Hait! Nu cumva fata asta a căzut în borcan pentru mine? Ce naiba! E așa de mititică! Nu ne potrivim de nici o culoare!...

- Alina, uite cum stă treaba, nu pot să-ți fac asta! Cel puțin, nu acum!... Te pot învăța, e adevarat, o droaie de chestii, însă asta nu înseamnă că trebuie, neapărat, să te dezvirginez - ce naiba, doar nu sunt îndrăgostit de tine, însă, totuși, te respect prea mult ca să-ți fac așa o măgărie...

Report Story

byScorpio58© 2 comments/ 12505 views/ 3 favorites

Share the love

Report a Bug

Inainte
3 Pages:123

Forgot your password?

Please wait

Change picture

Your current user avatar, all sizes:

Default size User Picture  Medium size User Picture  Small size User Picture  Tiny size User Picture

You have a new user avatar waiting for moderation.

Select new user avatar:

   Cancel