SOFITA SI LUCIFER

SOFIŢA ŞI LUCIFER

Într-o zi de adunare sus în cer la Dumnezeu,
A venit şi Lucifer, alături de staful său.
I s-au închinat smeriţi şi i-au proslăvit sfinţirea,
Apoi Diavolul dă seama, cum şi-a împlinit slujirea.

Dumnezeu cu glas de tunet, i-a cerut dur lui Satan:
„Ia să-mi spui tu măi băiete, ce-ai făcut în acest an”?
„Am cutreierat Pământul pe toată-ntinderea sa,
Şi-am găsit că printre oameni, o făptură e a mea.

E din stirpea feminină deci are coaste de drac,
O cheamă Sofiţa Giurea şi-i frumoasă, după plac.
Chiar dacă-i frumoasa fata şi-are`un chip de îngeriţă;
Are-un caracter de târfă şi-o minte de diavoliţă.

Îţi mărturisesc, o Doamne, că nici măcar dracii mei,
Nu-s atâta de perverşi şi nu mint cu-aşa temei.
Când îi vezi faţa candidă şi privirea-ncântătoare,
N-ai să crezi că desfrânata este o mare putoare.

S-a dus Doamne, să înveţe ce-ai dat lumii ca povară,
Şi-a ajuns ea profesoara, de religie-ntr-o şcoală.
A citit cu resemnare cele zece porunci sfinte,
Dară ne având onoare, nici morală şi nici minte,

N-a`nţeles că scurtă-i viaţa pe care-o trăieşte-un om,
Care vine din păcatul, Evei ce-a mâncat din pom.
Şi ca Eva pofticioasă şi Sofiţa şi-a dorit
Sa-aibă bani, să aibă casă, ca pe un loc de curvit.

Căci pentru Sofiţa Giurea „mărul” ce-l pofteşte-n dată,
E-un bărbat ce are bani, şi-o pula bine sculată.
A ajuns în stăpânirea demonului Asmodeu,
Care-i demonul târfiei şi-o fute şi el mereu.

Noaptea când ea dormitează, simte-n pizdă mii de draci,
Iară Asmodeu perversul, o pătrunde între craci;
Şi când vine dimineaţa şi de ziuă s-a crăpat,
Vrea să simtă cum în dânsa, intr-o pulă de bărbat.

Nu se fute doar în pizdă ci şi-n cur şi suge pula;
Câtă sperm-a înghiţit, a uitat de mult măsura.
Fiind târfă din născare, s-a futut de mititică;
Şi-a băgat sute de pule în orişice găurică.

Dar mai are târfuliţa o poftă ce-i şi mai mare:
Vrea să fie bine linsă şi în cur şi-ntre picioare.
Când simte lindicu`n gura unuia, ea intră-n spasme,
Vrea s-o mângâi şi pe ţâţe, şi-atunci are cinci orgasme.

Şi să vezi Mărite Doamne cum se exhibă femeia
Dorind să fie filmată, s-au pozată. Dup-aceea,
Îşi priveşte cu-ncântare pizda ei simandicoasă;
Chiar şi gaura din cur, după ce pula e scoasă.

Şi n-o face singurică, ci-şi arată cu-ncântare
Şi prietenelor ei, cum stă pe pulă călare.
Doamne, nu-ţi imaginezi cum această desfrânată
Îşi batjocoreşte trupul şi onoarea ce-i e dată.

E o curvă nimfomană, diavoliţă pervertită,
Se fute ca o căţea, când în pulă-i tăvălita.
Este-o scârbă ahtiată ca să sugă zilnic pula;
Sperma să curgă în ea, vrea mereu lepădătura.

Şi când a fost întrebată: „Ce ar spune Dumnezeu
Dacă ar vedea cum profa de religie, mereu
E târfită în curvie şi-i lipsită de morală?
Ce spune porunca şaptea, pe care-o predă la şcoală”?

A spus ferm, cu nonşalanţă: „eu nu cred în Dumnezeu !
Eu cred în pula sculată şi în bani ce-i vreau mereu;
Şi vă spun cu încântare şi cu drag de la-nceput,
Eu sunt o femeie care, îmi place doar să mă fut”!

Dară timpul a trecut şi s-a împlinit sorocul,
Iar femeia a-mplinit, patru zeci de ani. Cu trocul
Pe care-l făcu cu viaţa ei de târfă ordinară,
De-aici încolo, Doamne, este-a mea, nu-ţi las povară;

Am să-i terfelesc fiinţa, începând întâi cu trupul
Ce i-l voi lovi cu boli, până-i voi distruge duhul.
Cancerul i-l voi planta şi în uter şi-n ovare,
Şi-o scursură puturoasă, îi va curge-ntre picioare.

Spaima, groaza şi oroarea îi vor dezmembra fiinţa;
Am să-i fac sufletul praf, răzbunându-i necredinţa.
Şi-am s-aduc la-ndeplinire un blestem din datul sorţii,
Un blestem pe care-un om, i l-a dat: „Blestemul Morţii”.

Şi-atunci spus-a Dumnezeu cu un glas profund şi greu:
„Este-a ta, ţi-o dau Satano! Chinui-o din plin mereu,
Şi aici în viaţa asta, chiar şi dincolo de moarte,
Căci cei ce-mi batjocoresc numele, n-au alte soarte”.

Şi-acum Lucifer stăpânul luând destinele Sofiţei
O va face să-şi blesteme, toate poftele pizdiţei;
Şi pe-acelea de-a se fute în orişice găurică,
Mai dihai ca o căţea, încă de când era mică.